Un roman și destinul său
Îmi amintesc ziua în care am ajuns la ora de română la Moromeții. Domnul profesor Velican ne convingea de multe lucruri, cu Preda nici nu i-a fost greu. Ne-a făcut să simțim repede și forța cărții, și a lumii din care venea familia aceasta. Am rîs cînd ne-a citit fragmente din roman, am vorbit despre psihologia personajelor, istoria mare și cea mică. Cel mai probabil, o citisem înainte, dar nici măcar nu mai contează. Importantă a rămas senzația de „realitate“ pe care o poate avea ficțiunea. La Bac, unul dintre subiecte avea legătură cu romanul. Și m-am bucurat. Mi s-a părut o împărțire echitabilă, după ce la admitere la facultate am scris despre Camil Petrescu.
Cu volumul doi din Moromeții nu m-am împrietenit. Dar l-am citit pînă la sfîrșit. Cred că i-am și spus profesorului meu că pare scris de altcineva.
Filmul lui Stere Gulea l-am văzut la televizor, de mai multe ori. E genul de ecranizare care aduce la suprafață poezia textului. Are o vitalitate cu totul specială și o picturalitate pe măsură. De fiecare dată cînd se întîmpla să butonez pe vreun canal și să dau de secvențe din el, mă uitam pînă la capăt.
Cînd am aflat că Moromeții se întoarce într-un nou film, m-am gîndit că e un moment bun să vedem cum a trecut timpul peste roman și pentru noi. Cum se mai predă azi cartea lui Preda și dacă elevilor de azi li se pare în vreun fel atașant și provocator Moromeții.
Avem de-a face cu un text cult? Cum e să te reîntorci, după 31 de ani, și să faci continuarea cinematografică a poveștii, mixînd story-ul din volumul 2 și Viața ca o pradă? Poate un alt Moromete, Horațiu Mălăele, să fie la fel de convingător ca primul, Victor Rebengiuc?
E un moment bun să mergeți la cinema, să vedeți Moromeții 2 și să vă dați propriile răspunsuri.
În Dosarul de acum am încercat să aducem în discuție acest roman popular și destinul său. Le mulțumesc tuturor invitaților mei care au scris. Împreună am încercat să punem cap la cap firele în acest „caz“ atipic și spectaculos din literatura și cinematografia română.
Ilustrație de Ion BARBU
