Unde dai și unde crapă

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Unde dai și unde crapă jpeg

În dimineața zilei de 6 octombrie (prima zi a referendumului de modificare a articolului 48 din Constituția României) m-am trezit cu inima grea. Trecuseră două săptămîni de cînd România părea, prin ochii mass-media, împărțită în două tabere. În tot acest timp n-am asistat la nici o dezbatere de bun-simț, ci mai degrabă la niște ciomăgeli verbale. În spațiul public au fost aruncate o sumedenie de afirmații false, menite să manipuleze opinia publică. Într-o emisiune TV se afirma, de exemplu, că, dacă nu se vor lua măsuri urgente, prima fiind, bineînțeles, referendumul, inocența copiilor va fi amenințată de „propaganda“ homosexualilor. În alta, homosexualitatea era pusă, de către un stoic adept al Coaliției pentru Familie, pe același plan cu pedofilia sau incestul – adeptul îngăduindu-și, de altfel, să facă și mici glumițe pe tema violenței în familie. Opozanții erau practic îngropați sub un maldăr de discursuri vehemente, certitudini și perorații. Dilema dezbaterii nu exista. Era ca și cum exista doar o voce – cea a susținătorilor Coaliției pentru Familie. Iar asta fiindcă, pentru a propaga o idee, se miza enorm pe emoție, pe înverșunare, pe aplomb. Informația de bun-simț și verificabilă nu era de dorit.

Tocmai de aceea, am perceput tot jocul mediatic drept o reflexie a mentalității generale și credeam, bineînțeles, că emoțiile propagandistice vor triumfa asupra uzului rațiunii.

M-am înșelat. Ca de multe ori în istorie, românii au demonstrat că socoteala din tîrg nu se potrivește cu cea de-acasă – propaganda bombastică nu a avut efectul scontat. Referendumul nu a fost validat.

Totuși, întregul vortex de opinii a lăsat sechele. Și de o parte, și de alta. Imaginea Bisericii a avut de suferit, iar ideea de credință a fost pervertită. Persoanele LGBT au fost puse, din nou, într-o lumină nefavorabilă. Dezbinarea s-a produs, pentru că oamenii n au știut cum să vorbească, înecați de orgoliul propriilor opinii.

Zece zile mai tîrziu, Grupul pentru Dialog Social a organizat dezbaterea „Dezbinați, împreună. România după referendum“ la care au participat istorici, politicieni și actori ai vieții sociale. Au fost invitați și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, dar nu au venit.

„Acest referendum a avut rezultate surprinzătoare, și deși ne așteptam cu toții la un mare «da», s-a încheiat într-un soi de coadă de pește. După referendum, care a fost un extraordinar turnesol și o schimbare în așteptările societății românești, ne-am gîndit că ar fi cazul să încercăm să analizăm acest fenomen neașteptat și cu multiple influențe“, a declarat Magda Cârneci, președinta CA al GDS.

Vorbind despre campania dusă pentru referendum, Eugen Ciurtin, cercetător și istoric al religiilor, membru al GDS și unul dintre moderatorii dezbaterii, a afirmat că „ne aflăm acum în fața unei inevitabile radiografii. S-au întîmplat atît de multe lucruri, mai ales în campania pentru acest referendum, care ne-au arătat deriva sau incapacitatea de a păstra un dram de bun-simț. Au fost atît de numeroase extremele, iar centrul, întrucîtva, minimalizat, încît numai împreună, după această dezbinare, vom mai găsim o cale ca să ne înțelegem cu toții. Aș vrea să menționez acest episod, care mie, în calitate de istoric al religiilor, mi-a înfrînt resursele de răbduriu: într-o emisiune a postului TV Trinitas, cu foarte puține ore înainte de declanșarea referendumului din 6-7 octombrie, s-a întîmplat ca aceia care au fost invitați în platou să-i beștelească pe domnii Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu, pe care cu această ocazie vreau să-i felicit pentru felul în care au știut să spună la momentul oportun un cuvînt drept.“

Vorbind despre manipulare și propagandă, Mădălin Hodor, istoric și cercetător acreditat de CNSAS, membru al GDS, a spus că „acest referendum a ascuns niște lucruri despre care trebuie să discutăm deschis, fără jumătăți de măsură. Cînd lucrurile capătă o turnură radicală, extremă, trebuie să atragem atenția. Foarte mulți sînt mulțumiți de rezultat, chiar dacă este un rezultat cu totul neașteptat. După părerea mea, însă, nu știu dacă putem fi foarte relaxați. Discuțiile legate, într-o formă sau alta, de reglementarea familiei, de drepturile homosexualilor etc. se întind din SUA pînă în Uganda. România nu e nicidecum un actor singular pe scenă. Există un Consiliu Mondial al Familiilor, organizat în SUA, care are zeci de organisme care lucrează în direcția asta. Agenda aceasta, a familiei tradiționale, a fost adoptată, inclusiv în Rusia, pe filieră americană. În 2013, Rusia a adoptat o lege care interzice «propaganda» homosexuală. Pur și simplu, e interzisă difuzarea de imagini sub orice formă, chiar și pe rețele de socializare, și au fost persoane arestate și amendate pentru protest în favoarea drepturilor comunităților de homosexuali din Rusia. În spațiul nostru, lucrurile au luat o întorsătură specific locală. Am asistat la resurgența unor idei de extremă dreapta: am fost șocat, printre altele, să văd simboluri ale Lebensraum pe siglele organizațiilor care făceau propagandă pentru familia tradițională, am văzut lideri de opinie cu ieșiri extreme, de natură legionaroidă, am văzut o propagandă pe care Biserica Ortodoxă și-a asumat-o, deși agenda nu e cea a Bisericii Ortodoxe, am văzut discursuri antieuropene. Pentru prima dată explicit s-a vorbit în România de ROexit, și nu neapărat într-un context al unor lideri marginali, ci chiar în mainstream-ul presei. Iată că sîntem, după părerea mea, într-o zonă de provocare. Depinde de noi, de societate, cum vom reacționa.“

În ceea ce privește propagarea mesajului antidemocratic, Mădălin Hodor a amintit de Yelena Borisovna Mizulina. „În 2010, această doamnă politician depunea un proiect de lege privind protejarea copiilor față de informațiile dăunătoare sănătății lor prin cenzurarea Internetului. În 2013, propune o lege care interzice adopția de copii de către cetățenii SUA. În 2014, o lege referitoare la limitarea accesului tinerelor gravide la educația superioară. În 2017, a devenit ultramediatizată pentru că a stat în spatele dezincriminării violenței domestice. Odată ce cutia urii este deschisă, lucrurile escaladează.“

Deschiderea acestei „cutii a urii“ s a simțit în mod clar, atît în dezbaterile publice, cît și pe rețelele de socializare, subiectul declanșînd foarte multe pasiuni și sentimente confuze – după cum a declarat și Vlad Alexandrescu, senator USR. „Poate fi, mai mult decît o întrebare tehnică, un subiect de manipulare populară. Aici eu cred că poate fi făcută o comparație cu ceea ce s-a întîmplat în România în perioada interbelică, cu o anumită fanatizare a oamenilor pe teme de rasă sau de etnie, care e foarte periculoasă. Ne putem aștepta, în perioada următoare, ca ea să reapară sub alte forme, care nu au nici o legătură cu homosexualii, ci cu alte categorii minoritare. Și de aceea cred că este o temă care în continuare rămîne foarte periculoasă și care trebuie urmărită.“

Dragoș Bucurenci, activist și jurnalist, reprezentant al comunității LGBT, a vorbit despre efectele campaniilor pro-referendum pe care le-a simțit personal: „Nu m-am simțit urît de concetățenii mei, pînă în ultima lună“, discutînd și despre un fenomen pe care l-a numit „weaponizarea“ Bisericii Ortodoxe Române. „BOR și-a asumat rolul de armă politică într un fel în care nu a mai făcut-o niciodată pînă acum: le-a recomandat oamenilor ce să voteze, în mod cît se poate de explicit, cu ordin pe unitate, de la Preafericit pînă la ultimul preasfințit. E normal să ai o organizație religioasă, finanțată de stat, care poate, prin tot personalul ei, să transmită mesaje de vot explicite, favorabile unui partid politic sau altuia? Mie asta mi se pare o problemă foarte serioasă și poate, peste niște ani, după ce va reuși referendumul «Fără penali în politică», USR își va lua o temă nouă pentru o regulă nouă în Constituție: „Fără politică în Biserică».“

Ca un soi de concluzie-pildă, Eugen Vasiliu, jurist și membru al GDS, a povestit propria percepție asupra referendumului. „Un hoț și-a băgat mîna în buzunarul meu pînă la cot. I-am prins mîna și cu mîna cealaltă el a prins mîna mea. Cînd eram în această încleștare, un prieten al hoțului m-a bătut pe umăr și mi-a spus: «Domnule Vasiliu, lasă-l pe ăsta, uită-te pe trotuarul celălalt, un homosexual se uită galeș la dumneata!» Ei, asta a fost referendumul, și pentru acest motiv n-am trecut pe trotuarul celălalt și nu m-am dus la vot, nu din jenă că mă bag în viața celuilalt, ci pentru că m-am simțit luat de prost. Și, din fericire, poporul român s-a simțit luat de prost și mă bucur pentru asta. În afara faptului că sînt jurist, sînt și creștin și pot să spun că Biserica a făcut o mare eroare băgîndu-se pe un teritoriu de legiferare civilă. Biserica are o instituție care e căsătoria. Taina căsătoriei religioase este, ca să zic așa, protejată de un drept de autor milenar, în toate religiile. N-ai de ce să te muți cu asta pe teritoriul civil.“

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.