Abel Gance: o bătălie pentru pace

Ioan BIG
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Abel Gance: o bătălie pentru pace jpeg

Urmărind stupefiat cum preşedintele Franţei şi cel al SUA au ales celebrarea armistiţiului care a pus capăt Primului Război Mondial pentru a se încontra „bărbăteşte“ pe Twitter în numele naţiunilor lor, probabil pe tema alegerii modului de joc multiplayer pentru un nou RPG, mi-am amintit că acum 100 de ani, în septembrie 1918, francezul Abel Gance, susţinut de Charles Pathé, s-a întors voluntar pe front pentru a filma bătălia de la Saint Mihiel, o victorie obţinută de militarii americani împreună cu cei francezi, şi a înglobat apoi imaginile în J’accuse (1919), considerat actualmente primul film pacifist major din istoria cinematografiei. Cineastul Abel Gance nu a fost un visător de la Hollywood pentru care războiul ţinea de fantezie şi nu îl aştepta pe Hristos care să se întrupeze într-un aristocrat pacifist ca să îi pună capăt precum în Civilization (1915, r: Thomas H. Ince), ci un soldat tuberculos repartizat să lucreze într-o fabrică de gaze de luptă, înconjurat de fantomele prietenilor deja ucişi în război, care a filmat ca pe nişte morţi soldaţii care se întorceau de la Verdun pentru o permisie de numai opt zile. La cîteva săptămîni după revenirea pe front, 80% din ei au murit în luptă. Abel Gance nu credea în pacifismul nedisociat de spiritul militant care te poate transforma într-un pion în jocurile de putere ca în The Battle Cry of Peace (1915, r: Wilfrid North, J. Stuart Blackton) şi nici în utilizarea artei sale ca instrument de propagandă aşa cum acceptase D.W. Griffith (Hearts of the World, 1918), ci era un om furios, revoltat şi deprimat de ororile pe care i le oferea realitatea, care a scris titlul filmului său din corpuri de soldaţi (încă) vii ce se aşază – sugerînd moartea – în mod ordonat, în forma literelor J’accuse. Iar acuzaţiile din filmul lui Gance, dincolo de trimiterea simbolică la scrisoarea deschisă a lui Zola către preşedintele Faure în Afacerea Dreyfus, îşi accentuează pregnanţa în ritmul în care pacea începe să-şi piardă viaţa. „Coşmarul… visele… viaţa… războiul… morţii… şi viii… nu mai ştiu! Acuz!“

Odată cu războiul, viaţa se scurge gradual din pacea în comunitate şi în familie, din pacea de sine şi pacea cu sine ca parte a celei naturale, iar moartea îşi celebrează universalitatea prin Danse Macabre (care se rafinează în mintea poetului Jean Diaz, de la mişcarea spasmodică a scheletelor din propria imaginaţie pînă la coregrafia memorabilă a soldaţilor cu măştile de gaze din realitate) pe măsură ce pacea se goleşte de sens, prin obturarea luminii şi ciuntirea frumuseţii în care Juan încă mai crede. Juan (Romuald Joubé) continuă să „acuze“ neobosit în războiul său solitar de apărare a păcii, dus cu „geniul etern al Răului [ce] planează asupra acestei încleştări uriaşe care trebuie să salveze şi să elibereze lumea“, dar Abel Gance nu îşi construieşte cu naivitate personajul, pe parcursul a aproape trei ore de film, ca pe un David capabil să doboare uriaşul pentru că fragilitatea sa emoţională îi erodează inexorabil puterea de luptă, iar cînd realizează că „morţii nu vor sta în calea primăverii“, Jean înnebuneşte. Mai ales că Primăvara lui Botticelli, a cărei reproducere îl însoţeşte în tranşee, se metamorfozează în imaginea interiorului bisericii în care altarul este îngropat în cadavrele-ofrandă, iar soarele căruia îi ridică ode în al său manuscris Les pacifiques se relevă ca principalul vinovat, acuzat fiind „D’avoir illuminé l’effroyable Epopée… D’avoir regardé jusqu’au bout!“. Flora nu mai zîmbeşte către privitor, gestul lui Venus trimite la viziunea lui El Greco despre annuntiatio, iar morţii, privaţi de lumina solară, se ridică din gropi cu „faţa pămîntie şi orbitele pline de stele“ şi mărşăluiesc spre (a)casă pentru a vedea dacă sacrificiul lor a servit la ceva, în timp ce „în mintea celor vii se aude doar muzica“ păşind ţanţoş în formaţie pe sub Arcul de Triumf pe Champs-Élysées. „Soldatul îl ucisese pe poet şi rîdea de nebunul care scrisese cîndva aceste versuri despre pacea însorită“… dar capitularea lui Juan nu afectează hotărîrea lui Abel Gance de a-şi continua războiul pentru pace. Mai ales că, pentru morţi, „crucile pe umerii lor au devenit mai uşoare“, ei se pot odihni acum în pace, iar Angèle, copil al războiului renegat de ambele tabere şi înger al primăverii, îl reînvaţă pe nebunul adult Juan să scrie, paşnic, J’accuse, amintind în subtext că „războiul îi ucide nu doar pe fii, ci şi pe mame“. „En ce temps-là on savait encore en France ce que c’était que la joie“… Ştiţi ceva? Pacea mi se pare prea complicată, mai ales cînd aud că, la 100 de ani de la „acuzele“ lui Abel Gance, Forumul Păcii de la Paris are ca obiective „conectarea actorilor şi propunerea de iniţiative concrete în vederea întăririi ordinii multilaterale“ (Agerpres). Mai bine scriu tweet-uri despre alţi gamer-i. Sau, şi mai bine, mă fac că plouă. 

Ioan Big este analist pop culture, jurnalist și scriitor.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?