pace

Immanuel Kant, într-un scurt eseu intitulat Spre pacea eternă, încerca să contureze un proiect filozofic care să aducă laolaltă statele europene într-un aranjament care să oprească vărsarea de sînge pentru eternitate. Pentru Kant, pacea

Dincolo de istoria cuvîntului şi de vecinătăţile lui lingvistice, se află Pax Romana sau Pax Augusta, un răstimp de două secole – de la Augustus pînă la moartea lui Marcus Aurelius – în care Imperiul Roman s-a bucurat de pace. Sau de lipsa războaielor.

Ceaușescu și-a găsit un refugiu în retorica luptei pentru pace. Un ultim gest a constat în organizarea, la 23 noiembrie 1986, a unui referendum prin care România anunța că își reduce cu 5% cheltuielile destinate armamentelor și efectivelor militare.

Dacă pacea ar deveni un criteriu de clasificare a religiilor și spiritualităților, atunci multe dintre ele ar avea pretenția de superioritate și din acest punct de vedere. Unde se situează creștinismul într-un astfel de tablou imaginar al unei anchete despre pace, și mai cu seamă creștinismul ortodox? Ce spun despre pace liniile mari de gîndire ale spiritualității considerate Sfîntă Tradiție, cea care înglobează și explicitează pentr

Bunica, fără vreun demers conştient de dobîndire a păcii interioare, a trăit-o din plin în ultimii ani, nefiind deloc o persoană „liniştită“ sau calmă de-a lungul vieţii. Secretul ei? A reuşit să se „debaraseze“ de propriul ego (cel care este permanent nemulţumit şi neliniştit pentru că judecă, compară, evaluează, controlează). Prin iubire necondiţionată (mai ales pentru noi două, nepoatele ei, care eram, la propriu, „lumina ochilor ei“ şi raţiunea ei de a fi). A plecat dintre noi la 102 ani lin

Neagu Djuvara a intuit adevărul atunci cînd a vorbit despre „Războiul de 77 de ani“, cel din 1914 pînă în 1991, anul în care cei doi mari, George Bush și Mihail Gorbaciov, au proclamat sfîrșitul Războiului Rece. De data aceasta, nu s-a mai semnat nici un tratat internațional de pace. Nici nu mai era nevoie, deoarece părțile consimțiseră de bunăvoie și nesilite de nimeni. Nu că s-ar fi iubit sincer, dar pînă și interesele strategice ale celor două superputeri trebuiau să se supună realității.

În cele cîteva apariții în presă sau ocazii de a fi fotografiat, Sențov pare să aibă un tic în fața camerei, anume să facă semnul păcii. Ca să fiu mai exact, dacă tastezi numele lui Sențov pe Google Images vor apărea cinci fotografii de genul ăsta cu el în primele nouă rînduri.

De ce devine atît de greu să ne (re)găsim pe noi înșine în acea stare binecuvîntată de serenitate, mulțumire și pace sufletească? Ce greșim sau ce nu înțelegem să facem corect pentru a găsi acea stare de liniște interioară? Căci, pînă la urmă, asta ne dorim cu toții, chiar dacă nu reușim întotdeauna să ajungem să trăim în această mare îmbătătoare.

Urmărind stupefiat cum preşedintele Franţei şi cel al SUA au ales celebrarea armistiţiului care a pus capăt Primului Război Mondial pentru a se încontra „bărbăteşte“ pe Twitter în numele naţiunilor lor, probabil pe tema alegerii modului de joc multiplayer pentru un nou RPG,