Exerciţiu de comunicare despre pacea interioară

Olivia STRACHINĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Exerciţiu de comunicare despre pacea interioară jpeg

Uşor de rostit (şi de scris) şi mult mai anevoios de dobîndit. Cînd vorbim despre pace interioară la ce ne referim, de fapt? La un context interior condiţionat de cel exterior? La un anumit nivel de cultură şi înţelegere? La o anumită tipologie psihologică (vezi contemplativii nativi) sau grad de conştiinţă? La o cale spirituală practicată îndelung şi consecvent sau la o metodă de dezvoltare personală cu rezultate rapide?

Un lucru este cert: pacea interioară a devenit în ultima vreme, în era tehnologiei din ce în ce mai solicitante mental (deşi ar trebui să ne simplifice existenţa), o nevoie stringentă a omenirii în tumultul şi ritmul accelerat al provocărilor emoţionale ale vieţii (şi financiare, desigur), tot aşa cum şi fericirea este o nevoie biologică vitală a corpului uman pentru starea lui de echilibru şi sănătate.

Remarcăm însă cît de relativă este semnificaţia acestor cuvinte, pace interioară şi fericire, şi mai ales cît de particulară este trăirea lor.

Printre „ingredientele“ necesare recomandate de mai multe practici spirituale pentru atingerea păcii interioare ar fi: relaxarea fizică, „nemişcarea“ gîndurilor şi „liniştirea interioară“ a emoţiilor într-un context anume care, la rîndul lui, să ofere linişte, confort fizic şi intimitate.

Într-adevăr, mai de mult, cînd mă gîndeam la pacea interioară pe care mi-o doream, o asociam invariabil cu o stare de echilibru interior static şi stabilizat prin linişte şi nemişcare (fizică, emoţii şi gînduri). Acum, însă, o asociez mai degrabă cu un echilibru care poate include şi o „nelinişte“ rezultată din dinamica trăirilor interioare care se vor înţelese şi acceptate. Aşa cum, şi în filmul Mănîncă, roagă-te, iubeşte, Katu îi spune eroinei (interpretate de Julia Roberts), tulburată pentru că, fiind îndrăgostită, pierduse „controlul“ păcii interioare: „Dezechilibrul emoţional care rezultă din iubire este un semnal al adevăratului echilibru interior“.

Şi totuşi, o anumită „linişte“ şi „mulţumire“ interioară le putem simţi de multe ori într-un mod neaşteptat. Fie cînd auzim sunetul ploii, al unei voci dragi sau al unei melodii preferate, cînd privim o floare, un asfinţit de soare, un tablou sau poza bunicii, cînd un necunoscut ne zîmbeşte pe stradă sau ne cedează locul la coadă, cînd cineva ne întîmpină cu drag sau cînd noi putem dărui cu drag sau, pur şi simplu, cînd o zi complicată se încheie cu bine, ştiind că eforturile noastre nu au fost irosite sau nebăgate în seamă.

Chiar dacă semantica nu poate cuprinde semnificaţia profundă a acestor concepte, cînd „trăim“ fericirea sau „simţim“ pacea interioară sîntem cu toţii la unison (indiferent de sex, religie sau apartenenţă etnică) pentru că ştim exact despre ce este vorba, chiar dacă nu putem descrie în cuvinte. Ele devin „vizibile“.

O persoană fericită „radiază“ fericire. O persoană care a atins pacea interioară „degajă“ linişte şi echilibru. Lîngă asemenea persoane, cu toţii ne simţim mai bine şi lucrurile decurg mai simplu, mai coerent. Pacea interioară devine punctul de declanşare şi de manifestare a unui potenţial interior neexplorat încă.

La vremuri noi apar însă metode noi, nebănuite şi imprevizibile. Personal, am fost martoră la două situaţii complet diferite de atingere a acestei mult rîvnite păci interioare – de către bunica şi mama mea.

Bunica, fără vreun demers conştient de dobîndire a păcii interioare, a trăit-o din plin în ultimii ani, nefiind deloc o persoană „liniştită“ sau calmă de-a lungul vieţii. Secretul ei? A reuşit să se „debaraseze“ de propriul ego (cel care este permanent nemulţumit şi neliniştit pentru că judecă, compară, evaluează, controlează). Prin iubire necondiţionată (mai ales pentru noi două, nepoatele ei, care eram, la propriu, „lumina ochilor ei“ şi raţiunea ei de a fi). A plecat dintre noi la 102 ani liniştită, sănătoasă, lucidă, fără dureri sau resentimente. A avut parte de ceea ce se numea, mai de mult, „moarte bună“.

Mama mea, în schimb, a îmbătrînit cu totul altfel decît mama ei şi bunica noastră. Părea un „caz pierdut“, din punctul meu de vedere. Relaţional, era un „dezastru“ pentru că nu puteam, realmente, comunica cu ea. Pur şi simplu, nu „auzea“ sau, mai bine-zis, nu mai conta pentru ea ce-i spuneam sau ce o rugam noi, ceilalţi din familie (tata, sora mea sau bunica, eu). Suferea de o „indiferenţă cronică“. Putea „mima“ însă aproape orice stare (inclusiv spiritualitatea). Era adorabil de creativă şi imposibilă la nivel afectiv.

Era „sensibilă“ numai în zona de interes strict profesional (a ei sau a noastră, a celorlalţi), unde a şi excelat, de altfel, fiind ultimul „grămătic“ din epoca modernă, aşa cum îi plăcea să se prezinte – adică specialist unic în Europa în facsimilare manuală (ceea ce i-a adus şi un loc în Cartea Recordurilor, ca fiind „persoana care a scris cel mai mult“… aproximativ zece kilometri de cuvinte sau poate şi mai mult, cine mai ştie?).

Desigur, acea „indiferenţă“ emoţională era şi pentru nevoile biologice sau spirituale ale fiinţei. De unde şi avalanşa de complicaţii generate de diabet: tensiune, glaucom, circulaţie periferică deficitară, piederea văzului etc. (mult mai tîrziu am aflat că se „lăuda“ că duce boala „pe picioare“, fără medicamente sau regim alimentar, pînă cînd au apărut cangrene la ambele picioare) sau de Alzheimer-ul neluat „în seamă“ (eu am aflat de el într-o zi cînd, vorbind cu ea, am constatat cu surprindere că nu mai poate termina nici o frază).

Ceea ce părea însă o „dramă“ fiziologică s-a dovedit a fi o „rezolvare“ de excepţie la nivelul sufletului pentru că a intrat în operaţia de amputare a piciorului stîng (cu risc maxim în contextul diabetului şi al vîrstei înaintate) „atee“ şi a ieşit „credincioasă“. Putea vorbi coerent şi cu patimă despre Dumnezeu, despre recunoştinţă pentru doctorii „de aici“ şi „de dincolo“ (cei care, din invizibil, îi asistă pe cei vizibili aici, pe pămînt). A devenit într-un mod miraculos „umană“, o fiinţă capabilă de sentimente, afecţiune, empatie, onestitate, recunoştiinţă… mama pe care mi-am dorit-o toată viaţa. Astfel, am putut trăi împreună încă un an într-un cu totul alt registru relaţional, emoţional şi spiritual. A fost o sărbătoare zilnică a întîlnirii a două suflete care puteau, în sfîrşit, comunica (uneori şi telepatic). A vrut să se spovedească cu onestitate şi a plecat, la 88 de ani, cu pacea ei interioară care i-a transfigurat chipul într-o frumuseţe aproape ireală, nepămînteană, dar vizibilă.

Dacă reuşim să atingem acel nivel personal de pace interioară (nu ştiu cum şi nu ştiu cînd), putem deveni cei care sîntem, de fapt (şi nu ştim încă), putem să luăm „contact“ cu fiinţa noastră profundă neperturbată de biologicul efemer sau sabotată de ego-ul iluzoriu, să fim acum „maeştrii de mîine“, eroii propriei noastre deveniri. 

Olivia Strachină este arhitect. Ultima „specializare“ a fost aceea de „asistent personal“ al mamei sale.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

putin zelenski colaj playtech
Kremlinul a anunțat cine face parte din delegația care va participa la negocierile de la Istanbul. Putin nu apare în listă
Rusia a anunțat miercuri membrii delegației care va merge joi la Istanbul pentru negocieri directe cu ucrainenii, fără a menționa numele președintelui Vladimir Putin, care a fost invitat să se deplaseze acolo de omologul său ucrainean Volodimir Zelenski.
inteligenta artificiala foto shutterstock png
O companie angajează din nou oameni după ce a mizat complet pe inteligența artificială
O companie din domeniul plăților a concediat o bună parte din personal, considerând că munca lor poate fi făcută cu succes de inteligența artificială, însă după un timp și-a schimbat radical poziția.
Mihai Leu FB jpg
Mihai Leu, după externare: „Știi cum e viața? Mai cu bune, mai cu rele”. Ce i-a recomndat fiul său
Mihai Leu a fost externat miercuri de la Spitalul Fundeni din Capitală. Fostul campion la box și raliuri este optimist în privința recuperării.
adevarul ro  Investe te la bursa  i ob ine beneficiu de tip dobânda jpg
Cum influențează emoțiile deciziile financiare: Investitorii individuali sunt ghidați de frică și optimism
Teama de a pierde și optimismul sunt primii doi declanșatori emoționali care afectează deciziile de investiții ale persoanelor fizice, în timp ce lăcomia și panica se află la finalul clasamentului, cu un impact mai mic asupra investitorilor.
image png
15 mai: 35 de ani de când România a reluat relațiile diplomatice cu Sfântul Scaun
România și Sfântul Scaun au reluat relațiile diplomatice la 15 mai 1990. Tot pe 15 mai are loc Adunarea de la Blaj de la 1848 și moartea în Germania a domnitorului Al. I. Cuza.
image png
Unde să-ți petreci următoarea vacanță de vară? Destinații care-ți taie respirația la Marea Baltică
Când îți imaginezi o vacanță la mare, ce vezi? Cel mai probabil, valuri turcoaz, plaje aglomerate, cocktailuri sub soarele dogoritor al Mediteranei
Ana Maria Bărbosu FB jpg
România va participa cu nouă sportivi la Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Leipzig
România va participa cu un lot de nouă sportivi, cinci la feminin şi patru la masculin, la Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Leipzig (Germania), programate la sfârșitul acestei luni, a anunţat, miercuri, Federaţia Română de Gimnastică.
Alergiile sezoniere vs răceli Foto Premier Allergy&Asthma jpg
Alergie sau răceală. Cum scapi rapid de ambele și revii în formă: sfaturi testate de medici
Alergie sau răceală? Două probleme, o singură soluție: acțiune rapidă. Vezi ce tratamente funcționează cu adevărat.
Volodimir Zelenski FOTO AFP
Zelenski: Ucraina este pregatită pentru „orice formă de negocieri” pentru a pune capăt războiului
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat miercuri că este pregătit pentru „orice formă de negocieri" pentru a pune capăt războiului cu Rusia şi a afirmat că va decide asupra „măsurilor care trebuie luate” atunci când va şti cine va reprezenta Moscova la discuţiile de la Istanbul.