Exerciţiu de comunicare despre pacea interioară

Olivia STRACHINĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Exerciţiu de comunicare despre pacea interioară jpeg

Uşor de rostit (şi de scris) şi mult mai anevoios de dobîndit. Cînd vorbim despre pace interioară la ce ne referim, de fapt? La un context interior condiţionat de cel exterior? La un anumit nivel de cultură şi înţelegere? La o anumită tipologie psihologică (vezi contemplativii nativi) sau grad de conştiinţă? La o cale spirituală practicată îndelung şi consecvent sau la o metodă de dezvoltare personală cu rezultate rapide?

Un lucru este cert: pacea interioară a devenit în ultima vreme, în era tehnologiei din ce în ce mai solicitante mental (deşi ar trebui să ne simplifice existenţa), o nevoie stringentă a omenirii în tumultul şi ritmul accelerat al provocărilor emoţionale ale vieţii (şi financiare, desigur), tot aşa cum şi fericirea este o nevoie biologică vitală a corpului uman pentru starea lui de echilibru şi sănătate.

Remarcăm însă cît de relativă este semnificaţia acestor cuvinte, pace interioară şi fericire, şi mai ales cît de particulară este trăirea lor.

Printre „ingredientele“ necesare recomandate de mai multe practici spirituale pentru atingerea păcii interioare ar fi: relaxarea fizică, „nemişcarea“ gîndurilor şi „liniştirea interioară“ a emoţiilor într-un context anume care, la rîndul lui, să ofere linişte, confort fizic şi intimitate.

Într-adevăr, mai de mult, cînd mă gîndeam la pacea interioară pe care mi-o doream, o asociam invariabil cu o stare de echilibru interior static şi stabilizat prin linişte şi nemişcare (fizică, emoţii şi gînduri). Acum, însă, o asociez mai degrabă cu un echilibru care poate include şi o „nelinişte“ rezultată din dinamica trăirilor interioare care se vor înţelese şi acceptate. Aşa cum, şi în filmul Mănîncă, roagă-te, iubeşte, Katu îi spune eroinei (interpretate de Julia Roberts), tulburată pentru că, fiind îndrăgostită, pierduse „controlul“ păcii interioare: „Dezechilibrul emoţional care rezultă din iubire este un semnal al adevăratului echilibru interior“.

Şi totuşi, o anumită „linişte“ şi „mulţumire“ interioară le putem simţi de multe ori într-un mod neaşteptat. Fie cînd auzim sunetul ploii, al unei voci dragi sau al unei melodii preferate, cînd privim o floare, un asfinţit de soare, un tablou sau poza bunicii, cînd un necunoscut ne zîmbeşte pe stradă sau ne cedează locul la coadă, cînd cineva ne întîmpină cu drag sau cînd noi putem dărui cu drag sau, pur şi simplu, cînd o zi complicată se încheie cu bine, ştiind că eforturile noastre nu au fost irosite sau nebăgate în seamă.

Chiar dacă semantica nu poate cuprinde semnificaţia profundă a acestor concepte, cînd „trăim“ fericirea sau „simţim“ pacea interioară sîntem cu toţii la unison (indiferent de sex, religie sau apartenenţă etnică) pentru că ştim exact despre ce este vorba, chiar dacă nu putem descrie în cuvinte. Ele devin „vizibile“.

O persoană fericită „radiază“ fericire. O persoană care a atins pacea interioară „degajă“ linişte şi echilibru. Lîngă asemenea persoane, cu toţii ne simţim mai bine şi lucrurile decurg mai simplu, mai coerent. Pacea interioară devine punctul de declanşare şi de manifestare a unui potenţial interior neexplorat încă.

La vremuri noi apar însă metode noi, nebănuite şi imprevizibile. Personal, am fost martoră la două situaţii complet diferite de atingere a acestei mult rîvnite păci interioare – de către bunica şi mama mea.

Bunica, fără vreun demers conştient de dobîndire a păcii interioare, a trăit-o din plin în ultimii ani, nefiind deloc o persoană „liniştită“ sau calmă de-a lungul vieţii. Secretul ei? A reuşit să se „debaraseze“ de propriul ego (cel care este permanent nemulţumit şi neliniştit pentru că judecă, compară, evaluează, controlează). Prin iubire necondiţionată (mai ales pentru noi două, nepoatele ei, care eram, la propriu, „lumina ochilor ei“ şi raţiunea ei de a fi). A plecat dintre noi la 102 ani liniştită, sănătoasă, lucidă, fără dureri sau resentimente. A avut parte de ceea ce se numea, mai de mult, „moarte bună“.

Mama mea, în schimb, a îmbătrînit cu totul altfel decît mama ei şi bunica noastră. Părea un „caz pierdut“, din punctul meu de vedere. Relaţional, era un „dezastru“ pentru că nu puteam, realmente, comunica cu ea. Pur şi simplu, nu „auzea“ sau, mai bine-zis, nu mai conta pentru ea ce-i spuneam sau ce o rugam noi, ceilalţi din familie (tata, sora mea sau bunica, eu). Suferea de o „indiferenţă cronică“. Putea „mima“ însă aproape orice stare (inclusiv spiritualitatea). Era adorabil de creativă şi imposibilă la nivel afectiv.

Era „sensibilă“ numai în zona de interes strict profesional (a ei sau a noastră, a celorlalţi), unde a şi excelat, de altfel, fiind ultimul „grămătic“ din epoca modernă, aşa cum îi plăcea să se prezinte – adică specialist unic în Europa în facsimilare manuală (ceea ce i-a adus şi un loc în Cartea Recordurilor, ca fiind „persoana care a scris cel mai mult“… aproximativ zece kilometri de cuvinte sau poate şi mai mult, cine mai ştie?).

Desigur, acea „indiferenţă“ emoţională era şi pentru nevoile biologice sau spirituale ale fiinţei. De unde şi avalanşa de complicaţii generate de diabet: tensiune, glaucom, circulaţie periferică deficitară, piederea văzului etc. (mult mai tîrziu am aflat că se „lăuda“ că duce boala „pe picioare“, fără medicamente sau regim alimentar, pînă cînd au apărut cangrene la ambele picioare) sau de Alzheimer-ul neluat „în seamă“ (eu am aflat de el într-o zi cînd, vorbind cu ea, am constatat cu surprindere că nu mai poate termina nici o frază).

Ceea ce părea însă o „dramă“ fiziologică s-a dovedit a fi o „rezolvare“ de excepţie la nivelul sufletului pentru că a intrat în operaţia de amputare a piciorului stîng (cu risc maxim în contextul diabetului şi al vîrstei înaintate) „atee“ şi a ieşit „credincioasă“. Putea vorbi coerent şi cu patimă despre Dumnezeu, despre recunoştinţă pentru doctorii „de aici“ şi „de dincolo“ (cei care, din invizibil, îi asistă pe cei vizibili aici, pe pămînt). A devenit într-un mod miraculos „umană“, o fiinţă capabilă de sentimente, afecţiune, empatie, onestitate, recunoştiinţă… mama pe care mi-am dorit-o toată viaţa. Astfel, am putut trăi împreună încă un an într-un cu totul alt registru relaţional, emoţional şi spiritual. A fost o sărbătoare zilnică a întîlnirii a două suflete care puteau, în sfîrşit, comunica (uneori şi telepatic). A vrut să se spovedească cu onestitate şi a plecat, la 88 de ani, cu pacea ei interioară care i-a transfigurat chipul într-o frumuseţe aproape ireală, nepămînteană, dar vizibilă.

Dacă reuşim să atingem acel nivel personal de pace interioară (nu ştiu cum şi nu ştiu cînd), putem deveni cei care sîntem, de fapt (şi nu ştim încă), putem să luăm „contact“ cu fiinţa noastră profundă neperturbată de biologicul efemer sau sabotată de ego-ul iluzoriu, să fim acum „maeştrii de mîine“, eroii propriei noastre deveniri. 

Olivia Strachină este arhitect. Ultima „specializare“ a fost aceea de „asistent personal“ al mamei sale.

Foto: flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.