Pacea care nu aduce pace

Călin HENTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Pacea care nu aduce pace jpeg

„Absurd și monstruos“ considera Churchill, la vremea respectivă, Tratatul de pace cu Germania semnat la Versailles în iunie 1919. Churchill avea în vedere nu germenii unui nou război, sădiți prin acea pace impusă de aliații victorioși, ci faptul că slăbirea Germaniei ar fi creat în centrul Europei un vid de putere, care putea fi oricînd umplut de bolșevici. Ceea ce s-a și întîmplat: atît un nou război mondial, cît și ocuparea Europei Centrale de către Armata Roșie. Chiar dacă au avut în jurul lor zeci de consilieri și experți în toate domeniile, cei trei mari, Woodrow Wilson, David Lloyd George și Georges Clemenceau, nu au putut trece peste idealismul, lăcomiile, orgoliile și prejudecățile lor pentru a nu-i umili, nemulțumi și împovăra la împărțirea păcii atît pe cei învinși (Germania, Ungaria), cît și pe unii dintre aliați (Italia). Cu alte cuvinte, tratatele de pace din 1919 1920 au fost un eșec, plătit scump după doar douăzeci de ani. Pacea pe care Neville Chamberlain se lăuda, în martie 1939, la înapoierea la Londra, că o salvase prin acordul cu Hitler de la München s-a dovedit a fi o amarnică iluzie, al cărei cost a fost suportat de cehoslovaci. Cum și noi, românii, am fost mai apoi fracturați teritorial, fără nici o milă, prin Dictatul de la Viena, în august 1940.

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a vorbit despre sfîrșitul unui nou „Război de treizeci de ani“, început în 1914, amorțit din 1918 pînă în 1939 și sfîrșit în 1945. Alți trei mari, F.D. Roosevelt (înlocuit în grabă de Harry Truman), Winston Churchill și I.V. Stalin, au fost urmăriți în configurarea lumii postbelice, atît în februarie 1945, la Ialta, cît și în iulie, la Potsdam, de angoasa evitării unei păci dezastruoase precum cea de la Versailles. Tot ceea ce au reușit a fost înlocuirea unui clasic „război fierbinte“ cu unul „rece“, dar care, și acesta, a produs prea multe victime și suferințe. Ce-i drept, cu lingura, și nu cu lopata sau buldozerul. Conferința de pace de la Paris, din 1946, cu ale sale tratate semnate în 1947, nu a făcut decît să consfințească realitatea geopolitică a Războiului Rece și a Cortinei de Fier. Totul s-a petrecut conform voinței marilor puteri, pe socoteala învinșilor și a celor mai mici, care au fost nevoiți să înghită și să semneze.

Drept care, poate că Neagu Djuvara a intuit adevărul atunci cînd a vorbit despre „Războiul de 77 de ani“, cel din 1914 pînă în 1991, anul în care cei doi mari, George Bush și Mihail Gorbaciov, au proclamat sfîrșitul Războiului Rece. De data aceasta, nu s-a mai semnat nici un tratat internațional de pace. Nici nu mai era nevoie, deoarece părțile consimțiseră de bunăvoie și nesilite de nimeni. Nu că s-ar fi iubit sincer, dar pînă și interesele strategice ale celor două superputeri trebuiau să se supună realității.

Și totuși, ce pace de după un război crunt, petrecut în timpurile noastre, a fost confirmată de arbitrul Timp? A rezistat pacea dintre americani și nord-vietnamezi (deși războiul între vietnamezi a continuat pînă în 1975) semnată în ianuarie 1973, la Paris, cînd ambele părți au acceptat că războiul dintre ele nu mai era rentabil, nici politic, nici militar și nici măcar ideologic. A rezistat, cam din aceleași motive, și pacea semnată la Dayton, în decembrie 1995, sub presiune clintoniană, care a pus capăt Războiului din Bosnia. Ce-i drept, pentru implementare a fost nevoie și de cîteva zeci de mii de soldați NATO, în teren, timp de aproape zece ani. Acordurile din august 1993, negociate în secret la Oslo și semnate apoi de trio-ul Clinton-Rabin-Arafat, s-au dovedit a fi doar un fel de tratament anestezic, un paleativ al conflictului israeliano-palestinian, pentru că, în fond, nici una din părți nu era pe deplin mulțumită și nici nu avea prea multă încredere în cealaltă.

Tot așa, Acordul de pace de la Kumanovo, semnat în iunie 1999, sub presiunea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, deși au trecut de atunci aproape douăzeci de ani, nu pare să fi stins dorul sîrbilor pentru Kosovo, în pofida presiunilor internaționale și a afirmării independenței fostei provincii. Nici ceea ce s-a semnat la Minsk, în februarie 2015, pentru încetarea mult prea sîngerosului război hibrid din Ucraina – oare cînd vom putea vorbi și despre „pace hibridă“? – nu a satisfăcut înverșunatele părți combatante. Sub presiunea intereselor marilor puteri, în speță Merkel, Hollande, Putin și Poroșenko, s-a pus un capac peste oala clocotindă din estul Ucrainei și s-a micșorat presiunea la gaze, fără a se stinge focul. Punînd la socoteală și celelalte focare de tensiune europene, în frunte cu criza anexării Crimeii (oare cîte conflicte înghețate mocnesc în lume, gata oricînd să explodeze?), rezultă drept îndreptățită afirmația izbucnirii pe șest (cînd exact anume?) a celui de-al Treilea Război Mondial, purtat la modul hibrid sau informațional, fără declarații – nici de început și, probabil, nici de sfîrșit. Așa cum se făcea în vremurile bune și elegante de altădată, pe cînd negociatorii purtau frac, joben și baston.

Atunci ce fel de pace poate aduce, cu adevărat, pacea? Numai pacea consimțită și susținută de marile puteri interesate sau, cel puțin, de una dintre ele? Nu cumva o pace durabilă este posibilă doar atunci cînd ea survine în mod firesc și cinstit, prin acordul liber și buna înțelegere a beligeranților, nu pe seama unor victime colaterale și nici ca urmare a unor disproporții de putere? Pacea solidă și limpede răsare atunci cînd oamenii nu mai pot și nu mai vor să se bată și să se omoare. Cînd își dau seama că pacea le poate aduce mult mai mult bine decît războiul, în care au totul de pierdut și doar niște teritorii, orgolii sau și niște -isme false de cîștigat.

Călin Hentea este publicist și istoric al propagandei.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

politisti
Rămânem fără polițiști. Locurile la Școlile de Agenți, neocupate. SNPPC: „Puteți stinge lumina!“
Pentru prima dată în istorie nu se vor ocupa locurile la Școlile de Agenți de Poliție din MAI. Semnalul de alarmă este tras de SNPPC, în condițiile în care nici posturile cu încadrare din sursă externă nu au prezentat interes.
mic dejun foto pixabay
Două obiceiuri de dimineață care afectează sănătatea organismului
Sănătatea stomacului nostru este vitală, iar mai mulți experți susțin că oamenii își fac rău cu anumite obiceiuri.
niculae badalau foto marian iliescu
De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.