Vecinul sau „La capra”

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Vecinul sau „La capra” jpeg

La capra mea care-a murit
Nu-i calea foarte lungă:
Doar un minut i-a trebuit
Vecinului s-ajungă. 

Fiindc-a crăpat de-o boală grea,
Ce n-a putut s-o ducă,
Vecinul a aflat de ea
Şi s-a îmbătat ulucă. 

Stafia caprei ce-a murit
Vecinului îi suie
Sub ochi şi-l face, obidit,
Să-mi urle-n poartă: „Muie!“ 

Tot astfel cînd al meu vecin
Şi-o rătăci caprina,
L-oi mîngîia cu glas senin:
„E moartă, bat-o vina!“ 

Reinterpretată la fel ca bucătăria românească la Chef’s Experience, poezia lui Eminescu rezumă una dintre maladiile răspîndite necontrolat în ultimele trei decenii, alături de scenaree, suspicionită şi duplicitoză: caprovecinita. Cel care a numit-o aşa cu ani în urmă este, dacă nu greşesc, Dan C. Mihăilescu. Criticul vedea în boala amintită consecinţa unei combinaţii devastatoare: cea dintre individualism şi invidie. Despre individualism se ştie de mult că e una dintre ştampilele României postbelice. Pe la începutul anilor 1970, la capătul unui meci de tenis de dublu masculin pe care românii l-au pierdut la Bucureşti cu nervi şi rachete aruncate la pămînt, un ziarist cu ardei în pix a consemnat: „Problema românilor e că nu prea colaborează cînd sînt mai mulţi de unu“. Afirmaţia a declanşat opărirea patrioţilor de serviciu, care s-au grăbit să vadă în ziarist un năimit în solda duşmanilor de afară, semn că dolarii lui Soros intraseră pe piaţa valutară din România cu mult înainte de decembrie 1989.

În ceea ce priveşte invidia, amatorii de şuete subţiri la un pahar cu picior înalt pot mobiliza diverse citate din rastelul vorbelor de duh. De pildă, lui Socrate i se atribuie un enunţ pe care e totuşi puţin probabil să-l fi rostit: „Invidia e ulcerul sufletului“. În schimb, Hector Berlioz chiar deţine drepturi de autor pentru următoarea invitaţie la acţiune: „Strînge pietrele cu care aruncă în tine ceilalţi. Cu ele îţi vei construi piedestalul.“ Cu alte cuvinte, invidia seamănului nu face decît să-ţi măsoare valoarea, aşa cum reiese din cîntecele maneliştilor care ştiu o singură rimă pentru „duşmani“ (da, -aceea).

Invidia te pune adeseori într-o situaţie delicată: te uiţi în oglindă şi vezi pe altcineva. Pe unul mai bun, mai de succes, mai şarmant şi mai căutat de presă, de reflectoare, de premii şi de femei. Psihologii mută discuţia în planul elevat unde stăpîn este jargonul. În acest caz, manifestarea invidiei ţine de ceva numit „autoprogramare neurolingvistică în sens negativ“, în care se desfăşoară aşa-numita „evaluare prin comparaţia care dezavantajează“. Mai simplu spus, invidia e degrabă vărsătoare de antipatie, resentiment, ostilitate şi duşmănie. Diferenţa dintre cele patru e de nuanţă. Cine invidiază pe cineva pentru că se îmbracă mai frumos decît el, are mai mulţi bani, vorbeşte mai plastic şi locuieşte într-o casă mai spaţioasă va sfîrşi prin a transforma invidia în combustibil al urii. În acest punct, românii de azi seamănă ca două lacrimi de crocodil cu cei de ieri: ura e statornică, pe cînd admiraţia vine pe fugă şi stă puţin. Ura se răsfrînge asupra celorlalţi (există şi capitolul urii de sine, dar e mult mai mic), în timp ce admiraţia e de multe ori îndreptată asupra propriei persoane şi deraiază în voluptate narcisiacă.

Dacă psihologii se refugiază în explicaţii împănate cu neologisme, iar scriitorii scornesc năstruşnicii simpatice („caprovecinita“ lui Dan C.), vocea cu inflexiuni argotice a maidanului propune ceva incomparabil mai colorat: „oftica“. Côté-ul patologic al invidiei aici se vede cel mai bine, dată fiind provenienţa terminologic medicală a ofticii. „A te oftica“ înseamnă „a fi ros de invidie“, a te lăsa mistuit de ciudă că nu arăţi ca X, nu te îmbraci ca Y şi nu ai maşina lui Z. Oftica presupune un trafic sălbatic cu veninul pe care-l găseşti în tot felul de locuri, fără măcar să l cauţi foarte atent, pentru ca pe urmă să ţi-l pompezi cu sîrg în organism. Spiritul concurenţial în care a fost (şi încă este) crescut copilul e doar una dintre explicaţiile invidiei sau ofticii. La şcoala primară, în liceu sau la facultate, tînărul e antrenat să ajungă primul la linia de sosire. Important e premiul, importantă e media, importante sînt calificativele. (Există încă părinţi care preferă să aibă un dobitoc premiat în loc de un copil cu note proaste şi cunoştinţe bune.) Cum însă doar unul cîştigă în orice întrecere, celorlalţi nu le rămîne decît să trateze problema relaxat sau – cel mai des – să dea frîu liber invidiei.

Iar dacă Dan C. a pus pe lume „caprovecinita“, noi, burghezii calamburghezi, am găsit un nume de catalog pentru invidie, alias oftică: educaţie ftizică.

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte este Orice om îi este teamă, Editura Humanitas, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.