Dacă întunericul ar fi de jucărie…

Iulian TĂNASE
Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Dacă întunericul ar fi de jucărie… jpeg

– Sacha, ce-ți place mai mult, lumina sau întunericul?

– Lumina, îmi zice el.

– De ce?

– Nu știu.

– Dar dacă lumina ar fi o jucărie și întunericul ar fi tot o jucărie, cu ce te-ai juca?

– Cu lumina.

– Dar dacă, să zicem, întunericul ar fi un ursuleț de pluș foarte drăguț și lumina ar fi un schelet îngrozitor, ce-ai alege?

– Lumina.

– Adică ai alege scheletul ăla îngrozitor?

– Da.

– De ce?

– Îmi place lumina.

N-am mai insistat. L-am lăsat în lumina lui, chiar dacă întunericul pe care îl pusesem în acest joc interogativ era unul de jucărie. Da, un întuneric de jucărie. Copiii intră adesea în contact cu întunericul și umbra părinților, și totul este în regulă atîta timp cît întunericul și umbra sînt de jucărie.

Într-o altă zi, mă plimbam pe stradă cu Sacha și Adora. Era seară. Sacha vîna cu privirea puținele stele care se vedeau pe cerul de deasupra orașului, mi le arăta cu degetul.

– Tata, cînd văd un om, stelele se sperie și se ascund, îmi zice.

Probabil că ăsta e și motivul pentru care se vedeau atît de puține stele pe cer.

Copiii sînt ființe luminoase, ca stelele. Cînd văd un om mult prea serios, care le pune în pericol jocul, ei se sperie. Copilul este un homo ludens a cărui minte și a cărui gîndire sînt altfel structurate decît cele ale adulților.

Copilul este o ființă stranie. El apare pe lume după o foarte lungă călătorie. Cele nouă luni de viață intrauterină reprezintă doar o mică parte, ultima etapă a acestei lungi călătorii. El apare pe lume pentru a ne reaminti nouă, adulților, că odinioară am fost ființe libere. El nu are nici o problemă, în primii ani de viață, să stea gol în fața oricui i se nimerește prin preajmă și nu are nici o problemă să spună ce gîndește. Departe de orice formă de dresaj social și cultural, copilul este primitivul aterizat în prezent dintr o lume veche, foarte veche, în care gîndirea magică era la ea acasă. Pereții camerelor în care el se joacă sînt echivalentul pereților peșterilor pe care desenau primii oameni. Cînd copilul desenează pe pereți, timpul se curbează și extremitatea sa din prezent se întoarce în urmă cu 40.000 de ani, să zicem. Iată discul roșu descoperit în peștera El Castillo din nordul Spaniei strălucind pe peretele unei camere dintr-un apartament din București.

În calitate de tată, nu m-am gîndit niciodată la copiii mei ca la niște proiecte personale. Nu vreau să îi transform după chipul și asemănarea mea. Eu sînt alături de ei pentru a-i iubi și de a avea grijă de ei. Sînt alături de ei pentru a le spune o vorbă bună și pentru a le vorbi, uneori, despre lucrurile care cred eu că sînt importante. Nu sînt profesorul lor, nu sînt mentorul lor, nu sînt coach-ul lor. Îmi vine acum în minte imaginea mamei mele plantînd flori. Cu florile e simplu: ele se udă, se plivesc de buruieni, dar cam atît poți face pentru ele. Nu ai nici un control asupra geometriei corolei, a formei petalelor sau a felului în care înfloresc. Florile n-au fost proiectul de viață al mamei mele. Nici eu și nici sora mea n-am fost proiectele de viață ale părinților noștri. Ei au avut grijă să nu ne lipsească nimic, emoțional și material, și mai departe a fost treaba noastră.

Copiii înfloresc cel mai bine atunci cînd le este respectată individualitatea, cînd le este cultivată curiozitatea și cînd le este încurajată creativitatea. Sir Ken Robinson, pedagogul meu preferat, susține că individualitatea, curiozitatea și creativitatea sînt cele trei principii datorită cărora viața umană înflorește. Și acest proces de înflorire nu trebuie grăbit, ci trebuie lăsat să își urmeze cursul firesc, ținînd cont de cele trei principii, fără a pierde însă din vedere dragostea. Dragostea părintelui este cel mai bun tovarăș de drum al copilului. Cîtă vreme copilul se simte iubit, el poate deveni cea mai bună versiune a lui. Iubirea părintelui este combustilul care poate duce copilul departe, pe drumul vieții.

În urmă cu vreo doi ani, Sacha mi-a spus că, atunci cînd o să fie mare, ar vrea să lucreze la circ. M-a întrebat dacă vreau să lucrez și eu cu el la circ. I-am spus să nu. Am povestit faza asta în Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat.

– De ce nu vlei să luclezi la cilc cu mine? m-a întrebat el.

– Că mi-e milă de animalele de la circ.

– De ce?

– Mi-e milă, Șușu, pentru că ele nu sînt îmblînzite, ele sînt dresate. Animalele dresate sînt ca niște roboți, execută comenzi. Asta nu îmi place.

– De ce?

– Pentru că animalele sălbatice n-ar trebui să stea închise la circ, ci ar trebui să fie libere. Cum să ții niște tigri sau niște lei închiși în cuști? E ca și cum i ai ține la închisoare. Numai oamenii răi stau la închisoare. Animalele sălbatice nu sînt oameni răi, ele sînt doar animale sălbatice.

– Tu vlei ca animalele sălbatice să fie libele?

– Da, Șușu, să fie libere, să alerge, să se bucure de viață. Animalele sălbatice sînt frumoase cînd sînt libere, nu cînd fac tumbe ca să ne distreze pe noi. Pe mine nu mă distrează deloc să văd animale sălbatice nici la circ, nici la Zoo. Așa că n o să lucrăm la circ cînd o să fii mare.

– Dal unde o să luclăm?

– Nu știu, vedem noi. Ție ce îți place cel mai mult să faci?

– Să mă joc.

– Foarte bine. Poți să te joci și cînd o să fii mare.

– Da?

– Sigur că da.

– O să mă lași să mă joc și cînd o să fiu male?

– Sigur că te las, ba chiar o să mă joc și eu cu tine.

Cam ăsta ar fi proiectul legat de copiii mei: să mă joc cu ei toată viața. 

Iulian Tănase este scriitor. 

Foto: Anna Pruzevskaya, flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.