⬆
ocupația: părinte
Copilul-proiect sau copil pur și simplu?
A apărut fenomenul numit overparenting, care îi are drept victime pe copiii supraprotejați. Copiii care se trezesc la ora 7, merg la școală, la after-school, fac o mie de teme, merg la înot și la pian și care cad frînți pe la ora 10 seara. Copii ocupați.
Un dialog cu părintele perfect
Nu aș putea duce povara faptului că l-am traumatizat, că el suferă din cauza mea. Dar dacă îl traumatizează altcineva și nu e vina ta? Atunci e mai ușor de dus?
Copilul, ca o jucărie stricată pe care părintele o aduce la psiholog – dialog cu Valentin Radu ARSENE
Tentați să vadă copiii ca pe un proiect, mai explicit, în stil corporatist, sau implicit, prin proiectarea propriilor dorințe și așteptări de viață. Partea amuzantă este că va fi mereu un proiect „ratat“. El își va rata ținta finală și va fi mereu o surpriză dacă „proiectul copil“ are alt obiectiv decît acela de a-și găsi și exprima unicitatea. Dar asta este partea frumoasă, umană a poveștii.
Părinții nu mi-au spus că sînt special
Ajungeam la 99 de elefanți și ea tot nu adormea. Și nervi. Și frustrare. Și lipsă de activități pentru adulți. Și lipsă de prieteni. Și atît. Mult timp după ce s-a născut fii-mea m-am simțit așa… special. Eram Tată. Aveam misiunea galactică de a duce mogîldeața prin parc. Și de a ajuta la diverse chestii.
Tată, new entry
Bucătăria primește sigilii la rafturi. Cuțitul e dușmanul personal, foarfeca inamicul public numărul 1. Baia devine mai mult decît un loc (special) pentru citit.
Sub ciocan
La șapte ani n-am știut ce să fac. Abia la doisprezece ani, cînd mama a stat mult în spital cu o soră căreia de la naștere nu i s-au dat șanse de supraviețuire, am fost un substitut rezonabil de mamă.
Ziua de mîine a copiilor noștri
Ajungem cîteodată să avem viețile copiilor noștri trecute în agendă, ca orice alt proiect din planificator. E util oare să ne transformăm copiii în proiecte? Și cum acționăm sau reacționăm dacă totuși proiectul nu iese?
Dacă întunericul ar fi de jucărie…
Copilul este o ființă stranie. El apare pe lume după o foarte lungă călătorie. Cele nouă luni de viață intrauterină reprezintă doar o mică parte, ultima etapă a acestei lungi călătorii. El apare pe lume pentru a ne reaminti nouă, adulților, că odinioară
De ce facem copii
Un coleg de birou îmi zicea că vrea copii ca să aibă cine să îi aducă o cană cu apă la bătrînețe. Strategia lui mi s-a părut practică, omul își plăsmuise imaginea progeniturii lui ca pe o asigurare de viață: investești lunar pe parcursul unor (mulți) ani,
Copiii sînt OK
Am fost un copil dorit cu disperare. Un dar de la Dumnezeu. O minune cerească. O binecuvîntare fără margini. O comoară. Un diamant. Un geniu. Exact acestea sînt cuvintele pe care mama le folosește atunci cînd își amintește de mine, bebeluș în primele zile de viață