De ce-l iubim?

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
De ce l iubim? jpeg

Deși pare o întreprindere simplă, este dificil să vorbești despre aur ca economist. Se întîmplă asta deoarece aurul a fost tot timpul mai mult decît o simplă marfă, adică mai mult decît un bun ca oricare, tranzacționabil. Legătura dintre om și aur a stat mereu sub semnul a ceva magic. Aurul este veșnic, iar orgoliul nostru, al oamenilor, este acela de a crede că putem fi tot așa. Aurul a fost permanent căutat și prețuit datorită calităţii sale fundamentale, dăruite de către zei, pentru că numai zeii puteau dărui unui metal calitatea de a fi indestructibil. Şi pentru că şi viaţa zeilor era raportată tot la veşnicie, omul a denumit aurul ca fiind metalul zeilor. Există legende şi credinţe conform cărora acest metal nu s-ar fi format pe pămînt, ci ar fi fost adus pe pămînt de către zei. De aceea oamenii venerează aurul aşa cum îi venerează pe zei.

Ființa umană consideră că numai raportîndu-se la ceva nemuritor poate deveni la rîndul său nemuritoare. Dragostea omului faţă de aur are această dimensiune, a credinţei că nu se poate să fim doar ceea ce părem, adică nişte frunze în vînt, care dispar odată cu venirea toamnei şi de care nimeni nu-şi va mai aminti niciodată nimic. Legătura dintre om şi aur are o încărcătură veche şi profundă. Este o legătură a bătăliei cu nimicnicia şi derizoriul, care încearcă să sfideze veşnicia prin folosinţa unui material veşnic. Dacă religia este o reflectare a omului şi a spaimelor sale, a fricii primare şi primitive, atunci aurul este un element, un reper al religiozităţii. Apropierea de aur şi divinizarea aurului au fost soluţia pentru rezolvarea unei probleme insolubile. Cum să facem să dăinuim? Cum să facem să sfidăm timpul şi să depăşim clipa scurtă care este viaţa noastră? Se întîmpla aşa pentru că mintea umană este atotcuprinzătoare, iar corpul uman este trecător, muritor şi slab în faţa timpului.

Este greu de definit cronologia apropierii de aur şi folosinţa sa și bănuim că asta s-a întîmplat numai după ce am deţinut tehnologiile şi uneltele necesare pentru topire şi separare, pentru prelucrarea minereului. Legătura aurului cu zeii va fi legătura sa cu puterea. Cristofor Columb spunea că aurul este cel mai bun lucru din lume. El poate „duce sufletele în rai“ (vezi Michel Beaud, Istoria capitalismului, Editura Cartier, Bucureşti, 2001, p. 25). Atunci cînd îl desprinde din natură, omul şi-l apropriază ca pe ceva special. Nu există nimic care să străbată istoria umană atît de sigur şi constant aşa cum face aurul. El se află alături de om începînd cu ofrandele aduse zeilor celor puternici pînă în zilele noastre, cînd, cu fiecare criză economică pe care o traversăm, aurului îi creşte şi tot mereu îi creşte preţul. Aurul este elementul de stabilitate, baza la care ne-am raportat şi ne raportăm şi azi existenţa noastră organică, dar şi existenţa noastră socială. Aurul stă în centrul lumii atît pentru omul modern, cît şi pentru omul primitiv. Şi azi, ca şi atunci, ne dorim stabilitatea, constanţa, ducem frica expunerii la pierderi şi la lipsuri şi mai ales credem, ca şi atunci, că prin folosinţa aurului putem sfida fragilitatea noastră naturală şi ne iluzionăm că putem învinge timpul. Şi azi, oamenii sînt îngropaţi alături de podoabele lor din aur, aşa cum se întîmpla cu mii de ani în urmă.

Aurul înseamnă permanenţă şi exaltare. El este cel care dă siguranța existenței, pentru că, deținîndu-l, știi că ai ceva ce dorește toată lumea. A avea aur este şi azi, în mintea oamenilor, un simbol al apartenenţei la o lume aleasă, bogată, stabilă. Aurul a fost şi este metalul care face inimile să bată cu putere, care provoacă războaie şi conflicte. Pentru aur, omul a uitat că este om şi tot aurul este cel care, promiţîndu ne alte orizonturi, ne-a pus şi ne pune pe -mulţi în situaţia de a trece peste dimensiunea morală a fiinţei noastre. Aurul a fost folosit ca podoabe cu mult timp înainte de a „coborî“ în viaţa noastră şi de a fi folosit ca monedă, ca semn al valorii. Este de presupus, iar populaţiile primitive de azi ne stau drept martori, că mai întîi l-am ataşat corpului nostru sub formă de podoabe, tocmai pentru că am văzut că este indestructibil. Chiar fără a-i cunoaşte alte folosinţe, aurul a fost mai întîi podoaba şi darul oferit zeilor. Cînd a ajuns în America, Cristofor Columb şi ceilalţi conchistadori au uimit populaţiile băştinaşe cu insistenţa lor de a căuta aur, cît mai mult aur. Băştinaşii îl aveau la gît, dar nu ştiau exact ce importanţă îi acorda omul european în pragul epocii de destrămare a feudalismului şi de apariţie a capitalismului. De aceea, băştinaşii ofereau aur pentru oglinzi sau mărgele ieftine. Schimbul pentru ei nu avea mare importanţă, pentru că nivelul lor de evoluţie nu făcea distincţie între bunuri.

Omul foloseşte aurul (denumirea de „aur“ vine de la latinescul aurum, vezi şi Nicolae Murgu, Mugur Isărescu, Aurul. Mit şi realitate, Editura Junimea, Iaşi, 1981, p. 9), metalul zeilor, din orgoliu şi din aroganţa lui naturală. Există mai multe etape ale folosinței sale; mai întîi ca podoabe, apoi în rol de monedă și azi ca marfă cerută, rară şi căutată. Nici azi economia şi viaţa noastră nu s-au schimbat prea mult în raport cu aurul. Chiar dacă nu se mai află la baza sistemelor monetare, este căutat pentru aceleaşi calităţi. Ne raportăm la aur atunci cînd este prosperitate, dar şi cînd este criză. Aurul se află în fişetele băncilor, ascuns în seifurile caselor sau depozitat în depozitele băncilor centrale, ca o garanţie a bogăţiei şi stabilităţii unei naţiuni. Nu este întîmplător că America, deţinătoarea celei mai puternice economii a lumii, are în rezerva sa şi cea mai mare cantitate de aur dintre toate statele lumii.

Din punct de vedere economic, cea mai des întîlnită utilizare a aurului este transformarea sa în monedă metalică, circulația sub formă de monedă sau garantarea circulației monedei din hîrtie. Procesul de apariţie a monedei metalice este unul simplu, în devenirea şi determinismul său, chiar dacă s-a desfăşurat în istorie pe parcursul mai multor secole. Este vorba despre afirmarea şi recunoaşterea metalelor preţioase, a calităţilor lor şi despre conştientizarea de către om a faptului că bogăția constă în deținerea de metale preţioase. Apariţia metalelor preţioase în rolul de bani, de instrument unic de schimb, este un proces social complex în care religiile, credinţele, tradiţiile, obiceiurile oamenilor au jucat un rol extrem de important. Tendinţa omului de a sfida trecerea timpului, legîndu-se de obiecte perene, care sfidau la rîndul lor timpul, aceasta este explicaţia pe care o acordăm pentru apariţia aurului şi argintului în prim-planul economiei şi al schimburilor, în rolul de bani.

Istoria umană este o înlănţuire de evenimente care au în prim-plan dorinţa de prosperitate şi bogăţie. Aurul şi argintul erau simbolul prosperităţii atunci şi sînt simbolul prosperităţii şi azi. Dacă vom face o analiză a deţinerilor de aur de către băncile centrale, cu uşurinţă vom observa o corelaţie pe care toată lumea o poate intui încă din start. Chiar dacă aurul nu mai stă la baza sistemelor monetare naționale, statele bogate ale lumii, în frunte cu SUA, sînt şi cele mai mari deţinătoare de aur şi argint. Acesta este, fără îndoială, un reflex datorat îndelungatei istorii monetare a aurului, dar și o dorință de a acoperi economia instabilă a monedei din hîrtie cu un element de stabilitate. Lumea se raportează în continuare la aur şi argint într-un mod cu totul unitar. Fuga după cele două metale preţioase apare cu ocazia fiecărei crize. Atunci cînd nu mai avem încredere în mărfuri, aurul este insula de stabilitate pe care ne refugiem cu toții. În criză, nici casele nu mai sînt de ajuns de stabile ca preţ şi nici pămînturile nu mai sînt de ajuns de stabile, lumea aleargă după aur şi argint. De altfel, preţul celor două metale scade rar sau foarte rar şi, privit în istorie, are o tendinţă de creştere exponenţială. Puține sînt mărfurile care se pot lăuda că asigură stabilitatea valorii așa cum o face aurul. 

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Feţele monedei – o dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, 2015.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.