De ce-l iubim?

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
De ce l iubim? jpeg

Deși pare o întreprindere simplă, este dificil să vorbești despre aur ca economist. Se întîmplă asta deoarece aurul a fost tot timpul mai mult decît o simplă marfă, adică mai mult decît un bun ca oricare, tranzacționabil. Legătura dintre om și aur a stat mereu sub semnul a ceva magic. Aurul este veșnic, iar orgoliul nostru, al oamenilor, este acela de a crede că putem fi tot așa. Aurul a fost permanent căutat și prețuit datorită calităţii sale fundamentale, dăruite de către zei, pentru că numai zeii puteau dărui unui metal calitatea de a fi indestructibil. Şi pentru că şi viaţa zeilor era raportată tot la veşnicie, omul a denumit aurul ca fiind metalul zeilor. Există legende şi credinţe conform cărora acest metal nu s-ar fi format pe pămînt, ci ar fi fost adus pe pămînt de către zei. De aceea oamenii venerează aurul aşa cum îi venerează pe zei.

Ființa umană consideră că numai raportîndu-se la ceva nemuritor poate deveni la rîndul său nemuritoare. Dragostea omului faţă de aur are această dimensiune, a credinţei că nu se poate să fim doar ceea ce părem, adică nişte frunze în vînt, care dispar odată cu venirea toamnei şi de care nimeni nu-şi va mai aminti niciodată nimic. Legătura dintre om şi aur are o încărcătură veche şi profundă. Este o legătură a bătăliei cu nimicnicia şi derizoriul, care încearcă să sfideze veşnicia prin folosinţa unui material veşnic. Dacă religia este o reflectare a omului şi a spaimelor sale, a fricii primare şi primitive, atunci aurul este un element, un reper al religiozităţii. Apropierea de aur şi divinizarea aurului au fost soluţia pentru rezolvarea unei probleme insolubile. Cum să facem să dăinuim? Cum să facem să sfidăm timpul şi să depăşim clipa scurtă care este viaţa noastră? Se întîmpla aşa pentru că mintea umană este atotcuprinzătoare, iar corpul uman este trecător, muritor şi slab în faţa timpului.

Este greu de definit cronologia apropierii de aur şi folosinţa sa și bănuim că asta s-a întîmplat numai după ce am deţinut tehnologiile şi uneltele necesare pentru topire şi separare, pentru prelucrarea minereului. Legătura aurului cu zeii va fi legătura sa cu puterea. Cristofor Columb spunea că aurul este cel mai bun lucru din lume. El poate „duce sufletele în rai“ (vezi Michel Beaud, Istoria capitalismului, Editura Cartier, Bucureşti, 2001, p. 25). Atunci cînd îl desprinde din natură, omul şi-l apropriază ca pe ceva special. Nu există nimic care să străbată istoria umană atît de sigur şi constant aşa cum face aurul. El se află alături de om începînd cu ofrandele aduse zeilor celor puternici pînă în zilele noastre, cînd, cu fiecare criză economică pe care o traversăm, aurului îi creşte şi tot mereu îi creşte preţul. Aurul este elementul de stabilitate, baza la care ne-am raportat şi ne raportăm şi azi existenţa noastră organică, dar şi existenţa noastră socială. Aurul stă în centrul lumii atît pentru omul modern, cît şi pentru omul primitiv. Şi azi, ca şi atunci, ne dorim stabilitatea, constanţa, ducem frica expunerii la pierderi şi la lipsuri şi mai ales credem, ca şi atunci, că prin folosinţa aurului putem sfida fragilitatea noastră naturală şi ne iluzionăm că putem învinge timpul. Şi azi, oamenii sînt îngropaţi alături de podoabele lor din aur, aşa cum se întîmpla cu mii de ani în urmă.

Aurul înseamnă permanenţă şi exaltare. El este cel care dă siguranța existenței, pentru că, deținîndu-l, știi că ai ceva ce dorește toată lumea. A avea aur este şi azi, în mintea oamenilor, un simbol al apartenenţei la o lume aleasă, bogată, stabilă. Aurul a fost şi este metalul care face inimile să bată cu putere, care provoacă războaie şi conflicte. Pentru aur, omul a uitat că este om şi tot aurul este cel care, promiţîndu ne alte orizonturi, ne-a pus şi ne pune pe -mulţi în situaţia de a trece peste dimensiunea morală a fiinţei noastre. Aurul a fost folosit ca podoabe cu mult timp înainte de a „coborî“ în viaţa noastră şi de a fi folosit ca monedă, ca semn al valorii. Este de presupus, iar populaţiile primitive de azi ne stau drept martori, că mai întîi l-am ataşat corpului nostru sub formă de podoabe, tocmai pentru că am văzut că este indestructibil. Chiar fără a-i cunoaşte alte folosinţe, aurul a fost mai întîi podoaba şi darul oferit zeilor. Cînd a ajuns în America, Cristofor Columb şi ceilalţi conchistadori au uimit populaţiile băştinaşe cu insistenţa lor de a căuta aur, cît mai mult aur. Băştinaşii îl aveau la gît, dar nu ştiau exact ce importanţă îi acorda omul european în pragul epocii de destrămare a feudalismului şi de apariţie a capitalismului. De aceea, băştinaşii ofereau aur pentru oglinzi sau mărgele ieftine. Schimbul pentru ei nu avea mare importanţă, pentru că nivelul lor de evoluţie nu făcea distincţie între bunuri.

Omul foloseşte aurul (denumirea de „aur“ vine de la latinescul aurum, vezi şi Nicolae Murgu, Mugur Isărescu, Aurul. Mit şi realitate, Editura Junimea, Iaşi, 1981, p. 9), metalul zeilor, din orgoliu şi din aroganţa lui naturală. Există mai multe etape ale folosinței sale; mai întîi ca podoabe, apoi în rol de monedă și azi ca marfă cerută, rară şi căutată. Nici azi economia şi viaţa noastră nu s-au schimbat prea mult în raport cu aurul. Chiar dacă nu se mai află la baza sistemelor monetare, este căutat pentru aceleaşi calităţi. Ne raportăm la aur atunci cînd este prosperitate, dar şi cînd este criză. Aurul se află în fişetele băncilor, ascuns în seifurile caselor sau depozitat în depozitele băncilor centrale, ca o garanţie a bogăţiei şi stabilităţii unei naţiuni. Nu este întîmplător că America, deţinătoarea celei mai puternice economii a lumii, are în rezerva sa şi cea mai mare cantitate de aur dintre toate statele lumii.

Din punct de vedere economic, cea mai des întîlnită utilizare a aurului este transformarea sa în monedă metalică, circulația sub formă de monedă sau garantarea circulației monedei din hîrtie. Procesul de apariţie a monedei metalice este unul simplu, în devenirea şi determinismul său, chiar dacă s-a desfăşurat în istorie pe parcursul mai multor secole. Este vorba despre afirmarea şi recunoaşterea metalelor preţioase, a calităţilor lor şi despre conştientizarea de către om a faptului că bogăția constă în deținerea de metale preţioase. Apariţia metalelor preţioase în rolul de bani, de instrument unic de schimb, este un proces social complex în care religiile, credinţele, tradiţiile, obiceiurile oamenilor au jucat un rol extrem de important. Tendinţa omului de a sfida trecerea timpului, legîndu-se de obiecte perene, care sfidau la rîndul lor timpul, aceasta este explicaţia pe care o acordăm pentru apariţia aurului şi argintului în prim-planul economiei şi al schimburilor, în rolul de bani.

Istoria umană este o înlănţuire de evenimente care au în prim-plan dorinţa de prosperitate şi bogăţie. Aurul şi argintul erau simbolul prosperităţii atunci şi sînt simbolul prosperităţii şi azi. Dacă vom face o analiză a deţinerilor de aur de către băncile centrale, cu uşurinţă vom observa o corelaţie pe care toată lumea o poate intui încă din start. Chiar dacă aurul nu mai stă la baza sistemelor monetare naționale, statele bogate ale lumii, în frunte cu SUA, sînt şi cele mai mari deţinătoare de aur şi argint. Acesta este, fără îndoială, un reflex datorat îndelungatei istorii monetare a aurului, dar și o dorință de a acoperi economia instabilă a monedei din hîrtie cu un element de stabilitate. Lumea se raportează în continuare la aur şi argint într-un mod cu totul unitar. Fuga după cele două metale preţioase apare cu ocazia fiecărei crize. Atunci cînd nu mai avem încredere în mărfuri, aurul este insula de stabilitate pe care ne refugiem cu toții. În criză, nici casele nu mai sînt de ajuns de stabile ca preţ şi nici pămînturile nu mai sînt de ajuns de stabile, lumea aleargă după aur şi argint. De altfel, preţul celor două metale scade rar sau foarte rar şi, privit în istorie, are o tendinţă de creştere exponenţială. Puține sînt mărfurile care se pot lăuda că asigură stabilitatea valorii așa cum o face aurul. 

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Feţele monedei – o dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, 2015.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.