Dramele care ne-au făcut să încercăm

Otto SESTAK
Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Dramele care ne au făcut să încercăm jpeg

Închiderea orfelinatelor din România părea un vis nebunesc în 2001, cînd m-am alăturat echipei „Hope and Homes for Children“. Pe atunci, de fapt, nici nu ne gîndeam atît de departe, voiam doar să oferim un mediu diferit miilor de copii din județul Maramureș aflați în instituții-mamut și să arătăm că se poate și altfel. Aveam un crez, o viziune: că sistemul de protecția a copilului trebuie să ofere soluții personalizate copiilor și familiilor lor.

Vedeam în jurul nostru drame greu de explicat pentru mileniul III: copii pierduți în hățișul sistemului care trebuia să-i protejeze, rupți de familii pentru te miri ce motive și aruncați de colo-colo, fără noimă. Părinții aflau de la funcționari plictisiți că le-au murit copiii și învățau să trăiască cu gîndul acesta.

Pe unii i-am informat de existența copiilor lor după o despărțire de 19 ani, timp în care ei au crezut că cei doi băieți muriseră. Copiii se aflaseră la mai puțin de o sută de kilometri de părinții lor, tot acest timp, fără să știe unii de alții.

Drame de felul acesta ne-au făcut, la începutul anilor 2000, să încercăm, dincolo de ambiție, să începem cu cîteva instituții de lîngă noi și să demonstrăm că ele nu sînt necesare și pot fi evitate. Că ele, de fapt, produc mai multe daune și traumă, că sînt nedorite. Erau omniprezente și erau prezentate ca „singura cale“ pentru copiii care nu aveau hrană sau adăpost, sau aveau dizabilități, sau nu puteau ajunge ușor la școală. Părinții erau umiliți de către cei care ar fi trebuit să le ofere sprijin și, din rușine, fiind convinși că au eșuat ca părinți, își trimiteau copiii la orfelinat ca „să le fie mai bine“.

Așa am început. După ce am închis trei instituții oribile în Maramureș, ni s-a dus vestea. Au venit Direcțiile de protecția copilului la noi să ne cheme să facem același lucru și la ei. Așa am ajuns în Bacău, în Oradea, în Botoșani, în București. Și am continuat să închidem instituții în Maramureș, convinși că ceea ce propune „Hope and Homes for Children“ va ajunge în întreaga țară, convinși – de rezultatele pe care le aveam – că modelul propus de noi e mai bun decît acela care exista.

Ba mai mult, prinseserăm atîta avînt încît vorbeam despre munca noastră și despre rezultatele ei și cu alții din alte țări: profesioniști din Sudan, din Moldova, din Bosnia și Herțegovina, din Ucraina veneau la noi să învețe.

Munca noastră, deși este simplificată la „închiderea instituțiilor de tip vechi“, e cu mult mai mult decît atît. E un proces complex de schimbare de paradigmă în felul de a îngriji copiii. Plecam de la un sistem care oferea instituția, orfelinatul, ca răspuns unic la orice problemă pe care ar fi întîlnit-o copilul: abuz, neglijare, sărăcie, lipsa venitului familiei, hrană insuficientă, lipsa accesului la serviciile și resursele cele mai elementare (vorbesc aici de apă potabilă, încălzire și hrană) și cele considerate de bază (servicii medicale, educație, identitate). Trebuia să închidem instituțiile pentru că erau inutile, ba mai mult, atrăgeau copiii aflați în situații de risc.

Însă am pus ceva în locul lor. I-am învățat pe oamenii care fac sistemul să se miște cît e de important să înțeleagă cauzele care duc la separare și să se gîndească la ce altceva se poate face înainte ca separarea să devină imposibilă. Am învățat comunitățile să folosească resursele proprii ca să devină mai puțin dependente de sistem și să poată să spere la ceva mai mult decît următoarea masă. Cred că marile noastre bătălii aici s-au dus: la schimbarea felului de a gîndi al oamenilor, fie ei profesioniști din domeniu, fie autorități sau familii.

Greutățile le-am întîmpinat luptînd cu rezistența oamenilor în fața schimbării, de a crede că prejudecățile, deznădejdea și disperarea pot fi schimbate. Noi le propuneam o schimbare uriașă, care pornea de la convingerea că toți oamenii sînt capabili de bine: le arătam cum copiii pot rămîne acasă, lîngă părinții lor, dacă în comunitatea lor exista un Centru de zi, care să le ofere un spațiu sigur unde să stea pînă cînd părinții lor se întorceau de la serviciu. Le arătam cum pot să creeze un spațiu sigur unde mame tinere să învețe ce înseamnă să stea alături de copiii lor nou-născuți. Le arătam cum comunitatea poate să dea exemple pozitive, iar copiii pot rămîne cu succes alături de părinții lor, că disperarea de a fi respins de cei care au mandat să te ajute se schimbă în speranță, că datorită ajutorului lor pruncii tăi vor putea duce o viață mai bună.

Greutățile acestea sînt, de fapt, lecții care te învață cum să treci cu bine de următorul obstacol. Însă ceea ce te face pe tine, ca om și ca profesionist, să mergi înainte este felul în care copiii îți vorbesc și schimbarea pe care o vezi în ei. Vezi cum trec de la o disperare mută și o deznădejde profundă la vise și planuri mărețe. Vezi cum înfloresc, din copii nefericiți care nu știu să zîmbească și care privesc lumea ca pe un loc groaznic, în tineri care visează să creeze muzică. Sau să picteze. Sau să avanseze în carieră. Vezi cum copii care îți rupeau sufletul prin suferința lor sînt acum niște oameni puternici care întorc înmiit șansa pe care au primit-o cînd i-am scos din iadul instituției și ajută alți prunci să negocieze etapa de tranziție de la un mod de viață la altul, care dau sprijin necondiționat și voluntar oricînd pentru că au aflat puterea speranței.

Asta e doar una din poveștile de succes ale copiilor care au crescut în instituții – devin adulți responsabili, cu o forță interioară admirabilă, care împing schimbarea mai departe. Alții cresc și devin părinți frumoși, care dau copiilor lor tot ce ei nu au avut: afecțiune, atașament sănătos, o familie, adulți responsabili care sînt alături de ei atunci cînd contează și în feluri care contează. Ei devin cei mai buni avocați ai cauzei și ne susțin pe noi, cei care ne-am dedicat viața schimbării. Mai mult, ne împing și ne fac să nu ne gîndim la renunțare, chiar atunci cînd apare saturația: față de nepăsare, de lipsa de acțiune, de dezinteres și blazare. Ei ne aduc aminte că nu putem, nu avem voie să ne oprim: toți copiii merită șansa asta, nu există scuze și rațiune în a le lua dreptul de a crește într-o familie.

De ce facem toate aceste lucruri? Pentru că toți copiii merită o familie. Obiectivul nostru este ca România să fie o țară unde protecția copilului să fie un model de urmat. Lucrăm să închidem toate instituțiile din România pînă în 2026, să-i salvăm pe cei aproximativ cinci mii de copii care încă suferă ororile instituționalizării. Nu ne vom opri, însă. Vom continua să îmbunătățim felul în care lumea se gîndește la copii, felul în care statul le oferă îngrijire, vom continua să convingem oamenii că locul copiilor se află în familii iubitoare, în medii unde ei primesc afecțiune, unde pot să-și atingă potențialul. Vom continua să sperăm la mai bine și vom lucra să facem „mai binele“ să devină real pentru copii. 

Otto Sestak este Head of Learning and Engagement la „Hope and Homes for Children“.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

foto1 catuse badalau INQUAM Photos Sabin Cirstoveanu jpeg
Povestea lui Niculae Bădălău: mână lungă, obraz gros. Cum a ajuns fostul ministru PSD la Curtea de Conturi
Niculae Bădălău, politician înscăunat la șefia Curții de Conturi, a fost arestat 30 de zile. Ex- PSD-istul are un lung istoric al problemelor cu legea, dar și o poveste despre cum a legiferat în propriul interes.
Un alt tanc T-90M, „mândria” lui Putin, distrus în coloană  Foto: Captură video
Un alt tanc T-90M, „mândria” lui Putin, distrus de ucrainenii care au spulberat o coloană de blindate VIDEO
Armata rusă a pierdut încă un tanc T-90M „Prorîv”, considerat „mândria” armatei lui Vladimir Putin, care a fost distrus chiar în coloană împreună cu alte vehicule blindate.
Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.