Cît de adînc e statul subteran

Radu TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Cît de adînc e statul subteran jpeg

I se spune paralel, profund topografic, nu axiologic, subteran, din umbră, ascuns. În toate aceste înfățișări, sintagma acoperă două realități și două interpretări distincte, cea maximală, să-i spunem, și cea minimală. Prima îl plasează în centrul monumental al Washington-ului, și în urbele-satelit de pe centura rutieră a Capitalei. În această accepțiune, el este secretosfera oficială, o duzină și jumătate de servicii secrete cu încrengăturile lor judiciare, parlamentare și prelungirile lor trofice în lumea marii finanțe și în cea a înaltei tehnologii. E protipendada secretelor, universul inițiaților din ministerele de forță și din tribunalele ce emit, sub tainica pecete a siguranței naționale, mandate de interceptare. E un sens pe care-l acreditează, printre alții, Mike Lofgren (Statul ascuns: declinul Constituției și ascensiunea guvernului din umbră, Pen-guin, 2017), Mark Ambinder (Statul subteran: înlăuntrul industriei guvernamentale a secretelor, Amazon, 2013) și Peter Dale Scott (Statul american paralel: marea finanță, marile concerne petroliere și lupta pentru democrație, Rowman/Littlefield, 2017). Dana Priest și William Arkin (America ultrasecretă, Little, Brown/Hachette, 2011) au încercat, cu parțial succes, să cartografieze acest „univers în expansiune“, tumefiat de excesele securitare post-11 septembrie 2001, milioanele de metri pătrați de birouri și stocaj de date, spațiu în care evoluează sute de mii de funcționari statali și vreo 854.000 de contractori privați. E, scriu memorabil Priest și Arkin, o galaxie „vizibilă parțial doar pentru o elită răsverificată și în întregime doar pentru Dumnezeu“.

Maximal, statul ascuns e pe centură. În sens minimal e „sub centură“. E vorba de coterii cu autoritate directă sau capacitate de influență, de grupuri informale, clandestine, de putere cu posibile conexiuni interinstituționale sau internaționale, de facțiuni ce nu respectă regulile jocului și lucrează uneori împotriva ierarhiilor constituite. Acesta e sensul trumpian al sintagmei.

Twitteratura sa nocturnă, puseele de febră conspiraționistă care-l țin treaz pînă la orele vedeniilor, fabulațiile sale despre clintonieni lugubri, democrați ratați și jurnaliști cu patima măsluirii informației sînt noi doar prin intensitate, caracter public pînă la exhibiționism și destinație pragmatică, menită a decredibiliza și bloca ancheta în curs ce-l vizează. Nu-i un original. Simptome similare a prezentat și Nixon, iar ideea cabalei clintoniene ce-l hăituiește, îl delegitimizează și îl leagă de catargul Krem-linului a fost strecurată în imaginarul național și în lexicul familial trumpian în perioada interregnului prezidențial Obama – Trump, de către Glenn Greenwald, jurnalistul care a însoțit ieșirea la lumină a lui Edward Snowden și care a dobîndit, și din acest motiv, o persistentă mefiență în raport cu instituțiile secrete ale statului american. („Statul ascuns pornește, cu alegații neverificate, războiul împotriva lui Trump“, scrie site-ul The Intercept.) Ideea greenwaldiană a intrat inevitabil în acceleratorul ultraconservator și în rastelul vechii gărzi anticlintoniene, fiind amplificată de Roger Stone pe site-ul arhiconspiraționistului Alex Jones și preluată, tale quale, de teleoficiosul republican Fox News (mai nou, TrumpTV).

Cu Stone și Jones, conspiraționismul trumpian își adîncește rădăcinile. Primul a fost – un titlu asumat cu mîndrie – omul „trucurilor murdare“ din anturajul lui Nixon, iar ultimul, în delirurile sale conspiraționiste scripto, audio și video, ne duce la Art Bell, care, din pustia nevadiană, înfiora cu vocea-i cavernoasă noaptea radiofonică americană, în anii 1980-1990, cu fantasme spațiale și zvonuri despre lugubre experimente guvernamentale. Secrete, bineînțeles.

Stone și Trump au în comun un mentor: Roy Cohn, consilier al mafiei newyorkeze, dar și, în tinerețe, al senatorului Joe McCarthy, cel care vîna comuniști ascunși în măruntaiele Leviathan-ului statal american. O „vînătoare de vrăjitoare“ modernă, precum cea de agenți dubli și transfugi perfizi care l-a făcut celebru, la CIA, în anii 1960-’70, pe James Jesus Angleton, precum cea în toi în aceste zile, cînd Casă Albă îl caută, furibund, pe cel care a dezvăluit în New York Times, pe 6 septembrie, sub masca anonimatului, existența unei „rezistențe“ înlăuntrul Administrației, a unui „stat stabil, nu paralel“, compus din înalte oficialități care se străduiesc să tempereze deciziile, să oprească derivele, să contrabalanseze instabilitatatea intelectuală și temperamentală a unui lider pierdut în ceața propriilor defecte.

Cînd Trump invocă, în twitteratura i cu accente panicarde, spectrul „vînătorii de vrăjitoare“, rădăcinile sale ideatic-mentale se înfig și mai adînc în istorie, legîndu-l de mentalul înfierbîntat al coloniștilor din amurg de secol XVII, puritani străluminați de o credință austeră, fanatizantă, diriguiți spre cele veșnice și, în cele lumești, de „predicatori neclintiți în convingerea că versiunea lor idiosincratică asupra adevărului este adevărul“, cum notează Kurt Andersen în remarcabilu-i tom Fantazilanda: Cum a luat-o razna America (Penguin/Random House, 2018). Acest relativism, această reductio ad absurdum a individualismului, este gloria, dar poate fi și pierzania Americii, argumentează Andersen. Trump este urmat cu o fervoare ce poate părea din exterior irațională, precum altădată Charles Finney, William Miller și Joseph -Smith, fondatorul mormonismului, ai cărui fideli au traversat America, spre Utah, călăuziți de steaua credinței și vegheați de îngerul Moroni. Un convertit la mormonism, Jason Chaffetz, care a reprezentat statul Utah în parlamentul federal vreme de opt ani, pînă-n 2017, publică la Harper/Collins, pe 18 septembrie, Statul subteran: cum o armată de birocrați l-a protejat pe Barack Obama și lucrează la distrugerea lui Donald Trump.

Cele două accepțiuni ale statului ascuns se înmănunchează. Astfel, cercul istoric se închide, răscolirea trumpiană își găsește locul firesc în logica întortocheată a destinului american.

Radu Tudor este jurnalist, corespondentul RFI România în SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

firea băluță colaj foto jpg
Își dispută pielea ursului din pădure. A început războiul în PSD pentru Primăria Capitalei. Cine sunt favoriții SURSE
Fotoliul de primar general nu s-a eliberat, Nicușor Dan fiind umăr la umăr cu George Simion în competiția pentru Palatul Cotroceni, dar taberele din PSD au început să-și dispute Primăria Capitalei, susțin surse politice pentru Adevărul.
Lucian Romascanu FOTO Facebook
Romașcanu spune că PSD nu este în favoarea plecării lui Ciolacu de la conducerea partidului
Fostul preşedinte al PSD Buzău, Lucian Romaşcanu, s-a declarat sâmbătă, 17 mai, împotriva plecării lui Marcel Ciolacu din funcţia de preşedinte al partidului, săptămâna viitoare urmând să aibă loc Consiliul Politic Naţional al formaţiunii.
Emmanuel Kunde foto x jpeg
A murit camerunezul Emmanuel Kunde, fost adversar al României la Mondialul din 1990
Emmanuel Kunde, fost fundaș al naționalei Camerunului și adversar al României la Cupa Mondială din 1990, a murit la vârsta de 68 de ani, a anunțat Federația Cameruneză de Fotbal.
Dmitri Peskov FOTO AFP
Kremlinul anunță că o întâlnire între Putin și Zelenski ar putea avea loc doar dacă se ajunge la anumite acorduri
Kremlinul a anunțat sâmbătă, 17 mai, că președintele rus Vladimir Putin s-ar întâlni cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski, doar dacă se ajunge la anumite înțelegeri.
Iancu de Hunedoara png
Ce a făcut Ioan de Hunedoara cu averea sa uriașă. Celebrele cetăți și mănăstiri ridicate de eroul medieval
Pe lângă impunătorul Castel al Corvinilor din Hunedoara, numeroase cetăți și mănăstiri ridicate în Transilvania medievală păstrează amprenta lăsată de Ioan de Hunedoara. Cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara, acesta a fost una dintre figurile centrale ale secolului al XV-lea. Conducător al Tr
Votul în diaspora. FOTO Inquam Photos / Alex Nicodim
Numeroase sesizări după ce alegătorii au postat buletine de vot marcate pe TikTok
Coaliția VotCorect a centralizat o serie de nereguli și incidente semnalate de observatori și cetățeni, multe dintre ele fiind legate de postarea unor fotografii cu buletine de vot cu opțiunea electorală marcată.
BeFunky collage (86) jpg
Irinel Columbeanu e „confuz și nu mai are reacții”. Serghei Mizil, mărturisiri cutremurătoare despre fostul milionar. Ce datorii are la azil
Irinel Columbeanu, fostul om de afaceri cunoscut pentru stilul său de viață extravagant din anii 2000, se află de mai mult timp într-un centru de îngrijire din România. Starea sa de sănătate s-a degradat vizibil, iar uneori nu mai recunoaște persoanele care vin să-l viziteze, spune Serghei Mizil.
euro strada jpg
O femeie din Timișoara aruncă pe jos 13.000 de euro în plină stradă. Oamenii au sărit să adune banii
Un incident surprinzător a avut loc seara trecută în complexul studențesc din Timișoara. O femeie a aruncat intenționat pe jos 13.000 de euro, iar trecătorii s-au grăbit să strângă bancnotele.
Secție de vot - alegeri - stampila FOTO Reuters
Reportaj The Guardian în București, înaintea votului: greaua alegere a președintelui României
The Guardian publică un reportaj despre alegerile prezidențiale din România, evidențiind o țară profund divizată între doi candidați opuși, iar rezultatul votului de duminică va influența viitorul țării.