⬆
Tema săptămînii
Pagina 45

Alergînd și tropăind
Vezi, Doamne, nu-i bine să amesteci mingea cu tastatura și alergatul cu pianul. Serios? Ia întrebați-l pe Dan Grigore cît fotbal a jucat cu prietenii și cît de vișiniu îi sîngerează inima.

Viața mea „sportivă“
Am un trening roșu, cu o dungă albă. Sînt la gimnaziu și probele obligatorii de la ora de sport au devenit din ce în ce mai serioase. Profesorul nostru ne aliniază în curtea școlii și ne explică serios că trebuie să facem sărituri la capră, să alergă

Corpul dresat
Dresajul corporal întipărește adînc diversele mișcări în memoria kinestezică a elevilor. Marcel Mauss, în celebrul său studiu, Tehnicile corpului (1936) își amintea că profesorul lui de gimnastică l-a învățat să fugă cu mîinile lipite de trunchi „mișcare complet

O istorie subiectivă a sportului din România
Sportul naţional, oina. De fapt, este un sport născut din dorinţa lui Spiru Haret de a scoate elevii din clase şi de a-i obliga să exerseze. În 1896, sorţii de izbîndă erau reduşi: entuziasmul ministrului, al elevilor şi al celor cîţiva profesori de gi

Krav Maga
Prima cale de comunicare a fost durerea. Nu, nu m-a luat nimeni la bătaie, nu e vorba de acea durere; de durerea din tendoanele mele este vorba. Din anumite motive, aici se pune foarte mare accent pe încălzire, pe exercițiile de suple

Kyudo, calea arcului
Arcul japonez ca armă de război și tehnica de tragere specifică lui au fost dezvoltate în secolele XIII XIV și, devenind repede extrem de eficiente, au fost introduse în antrenamentul de bază al samurailor. După apariția armelor de foc în Japonia, arcul a pierdut statutul de armă de luptă, dar a continuat să fie apreciat ca tehnică de antrenament fizic și mental. Este momentul cînd aspectul sportiv apare în Kyudo și începe unificarea stilurilor de tragere. Sînt consemnate rezultatele numeroaselo

Cultura culturismului
Prima mea sală de „culturism“ are o istorie după chipul și asemănarea nebunilor ani 1990, anii marelui Jaf Național, chiar dacă atunci nu-mi dădeam deloc seama de asta. Mai exact, era vorba de „sala de întreținere fizică“ a uneia din casele de protocol ale

Despre Dojo
Dojo-urile din Japonia sînt prevăzute cu o suprafață mare de ferestre, care sînt deschise înaintea curățeniei inițiale și închise după curățenia finală. Sălile tradiționale nu sînt prevăzute cu încălzire sau cu aer condiționat.

Kinetoterapia, între educație fizică și medicină
De fiecare dată cînd ajung în preajma acestor copilași gîndul îmi zboară către educația fizică din școli și grădinițe, către rostul și însemnătatea de netăgăduit ale acestor activități. Știm cu toții, iar noi, cei direct implicați, simțim cu asupra de măsură că împingerea spre derizoriu

Ce înseamnă o preşedinţie de succes
Preluarea de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene a oferit prilejul unor discuţii pe cît de lipsite de substanţă, pe atît de înverşunate. S-a discutat mult despre cît de pregătită e România pentru această sarcină şi prea puţin despre adevăratele mize. Mulţi a

Șase luni „cruciale“ repede apoi uitate
Problemele legate de Justiție și de corupție sînt cuprinse în MCV, un mecanism lent și introdus de prea mult timp ca să mai aibă vreun efect. Dar, pentru a nu se osteni să inventeze alte pîrghii, Comisia se încăpățînează să trateze România doar prin MCV și-i lasă pe alții s-o pedepsească prin

Complicata relaţie a românilor cu Europa
Astăzi, românii par a fi într-o relaţie matură şi ireversibilă cu Europa, cu certuri şi împăcări, dar ferită de impetuozitățile pasiunii de la început. Astăzi, Europa este „acasă“ pentru peste patru milioane de români, iar mai

Cîteva întrebări fundamentale despre Europa de astăzi
România preia președinția Consiliului UE într-un context tumultuos, în care întrebări importante așteaptă răspuns. În plus, procesul decizional al UE a ajuns la un grad de sofisticare (și complexitate) care face mult mai răsunătoare tensiunile dintre și din interiorul statelor membre.

România și valorile europene
E pripit să vorbim însă despre o criză a democrației, a drepturilor omului și a statului de drept la nivel european. Mulți vor spune că tema valorilor europene e relevantă doar pentru seminare academice. Nu aș zice. În cazul în care membrii UE încalcă un

Marsuinul protocronist, noul nostru simbol național
Dacă i-ar fi jurizat Rareș Bogdan, austriecii ar fi defilat cu un vultur imperial, bulgarii cu un leu, estonienii cu trei, iar Slovacia cu o cruce patriarhală. Oricum, la ce zice heraldica, Europa ar fi o cafteală continuă între vulturi și lei cu unul sau mai multe capet

Ce drepturi după Brexit?
Copiii născuți în Marea Britanie ai persoanelor cu statut de pre-stabilit primesc automat statut de pre-stabilit. Ei pot deveni cetățeni britanici numai dacă celălalt părinte deține cetățenia britanică.

Președinția și cetățenii
Președinția rotativă are o putere implicită importantă: să stabilească agenda și ierarhia priorităților printre dosarele aflate pe masă. Președinția poate grăbi, întîrzia sau chiar bloca anumite dosare. Aici intervine de fapt modalitatea prin ca

Summit-ul de la Sibiu, văzut de sibieni
Va fi o mare responsabilitate, dar și o mare provocare pentru Sibiu, spun localnicii. Dinspre „Zona liberă de corupție“, unde în fiecare zi se întîlnesc oamenii la protestul „Vă vedem“, părerile merg în aceeași direcție. Summit-ul de la Sibiu este un reper de orientare în plus pentr

Aici începe Europa. Declarația de la Sibiu
Nici un condamnat definitiv nu poate ocupa înalte funcții publice în statul român. Nici o ordonanță de urgență nu este admisă în domeniul legilor Justiției și al legislației penale. Nici un judecător al Curții Constituționale nu trebuie să fi făcut p

Momentul bilanțului?
Ce au făcut membrii ei pînă acum, cu ce se pot lăuda la momentul bilanțului?

Marile și micile revoluții din destinul decrețeilor
În anii ’70, un disident est-european recurgea la infinite tertipuri pentru a trimite un manuscris în Vest. Mie îmi place povestea manuscrisului despre care povestea Doina Cornea, ascuns într-o păpușă. Azi, dacă nu ești în nordul unei anume peninsule, comunicare

Amintiri dilematice
Am ratat o schimbare substanţială. Ne trebuia un divorţ clar cu trecutul, o ruptură fundamentală. Aşa, am avut parte cam de aceleaşi feţe şi personaje, acelaşi amestec de băieţi deştepţi, băieţi de bine şi băieţi de băieţi, un fel de descurcăr

Sfîrşitul copilăriei
Crescut într-un comunism al autocenzurii, învăţat să păstrezi pentru tine prea multe gînduri şi obsedat de a te disocia de viaţa publică (capturată de ciocoii care intrau în partid şi de securişti), te-ai trezit în 1990 că ai putea să te deschizi, că, teoretic,

Portretul decrețelului la maturitate
Nu trebuie să ne mirăm că milioanele de decreței nu se manifestă ca un grup din punct de vedere social şi politic. Dacă o să stăm în continuare cuminţi la locurile noastre şi o să privim absenţi pe fereastră, la fel cum făceam pe vremuri,

Lumea cu susul în jos
La 21-25 de ani am fi putut noi, „decrețeii“, să întoarcem lumea cu susul în jos – mulți, tineri, deştepţi, în puterea vîrstei. De ce n-am făcut-o? Cred că sînt multe explicaţii: poate că nu am ştiut ce și cum să facem, poate ne-a lipsit un anume simț al com

Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute
O primă bătălie pierdută de decreței e cea cu nostalgia. „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“ e forma brută a unei imposturi morale, larg răspîndită printre cei care, 30 de ani după 1989, preferă servitutea voluntară libertății. Pierderea confruntării cu nostalgia

Decrețeii la jumătate de secol
Reușita ori eșecul în viață mi se par mai relative ca oricînd. Am avut un succes considerabil la ceea ce am ajuns să fac din întîmplare. În egală măsură, am eșuat lamentabil la tot ce mi-am dorit să fac în viață, în special pe plan profesional.

Marcați, maturi, responsabili?
Sîntem generaţia copiilor care au îmbătrînit peste noapte în corpuri mature. Simultan, am păstrat în noi ceva din visele copilului răsfăţat, sîntem adulţi satisfăcuţi de confortul modern şi am devenit bătrîni prin resemnarea prematură. Tot acest

O poveste cu meandre
Am fost ultima generație cu repartiție guvernamentală și prima generație care și-a căutat de lucru pe piața liberă. M-am angajat la IPROMET. Aveau pe perete „Program de deschidere a ferestrelor“: cel vechi, comunist, tăiat cu pixul, i

Părul de pe picioare și dilemele – spre și dinspre feminismul de tranziție
Noi, cei care avem acum în jur de 50 de ani, ne tragem sufletul, ne punem o șosetă în plus (ne-am obișnuit din copilărie, nu ne ziceau nouă Ceaușescu și Partidul să mai punem o haină în plus?!) și ieșim la următorul miting.

Copiii politici din școala cea nouă
Sînt un decrețel excentric, într-un sens geometric, dacă punctul zero al startului decrețeilor a fost, strict decizional și apoi biologic, luna octombrie a anului 1966 (eu fiind născut puțin înainte). Nu mă simt însă nicidecum excentric social sau, folosind un cuv

Odă becaținelor – din partea muritorilor care dorm
Somnul din cîmpul cu maci mi se pare unul dintre cele mai suportabile. Parcă l-aș fi inventat eu. Așa că dacă ar fi să combin somnul afară sau în afara teritoriului controlat și sigur cu abandonul din cîmpul cu maci, aș adăuga, în muzeul somnurilor, dorm

Un pui de somn
Dar să zicem că n-ai condițiile optime pentru un pui de somn propriu-zis, că nu ești la Biblioteca Academiei ca să studiezi viața lui Ion Cristoiu din perioada cînd se retrăgea în Biblioteca Academiei și că nu poți să-ți pui capul pe pupitru pentru o oră. Să zicem că n-ai nici propriul birou, ca să poți să te întinzi pe o canapea, cu televizorul pe CNN sau pe Profit.ro TV și cu o păturică pe tine. Să zicem că nu ți-ai -luat nici liber, ca să aștepți cîteva ore instalatorul și să te poți întinde

Somnambulul
Fratele meu e somnambul. Se trezește noaptea și face lucruri inexplicabile. Ia plapuma de pe pat și o duce pe masa din bucătărie. Vorbește într-o limbă nouă, pe care doar el o înțelege. Se încalță și vrea să plece. Vede oameni după draperii, ascunși du

Nu-ți dormi viața!
Insomnia făcea ca toată situația să fie infinit mai greu de dus. Îmi doream să dorm, să pot uita măcar pentru cîteva ore ce aveam cînd eram trează. Voiam să sforăi, să scrîșnesc din dinți, să mă trezesc într-un loc la locul lui. Voiam să cred din nou că inso

Visele ne ajută să #rezistăm – interviu cu Sanda ROȘESCU
Perrot a interpretat visele cu acordul lor și după ce primise în prealabil detalii și clarificări din partea fiecărui corespondent. Și da, a fost o școală de alfabetizare în lumea visului deschisă tuturor, axată pe „dinamismul simbolului“, căci au fost

La propriu și la figurat
Stresați e un termen consacrat în vocabularul de azi. Sîntem stresați de posturile de știri, saturate de burtiere galbene, de radiouri, de ecrane albastre, de calculatoare, de rețelele de socializare, de opțiunile consumeriste, de oportunitățil

Război cu somnul
Dorința copiilor de a se juca pînă la epuizare și refuzul de a adormi. Cînd tragem de noi să citim seara, chiar după zile împovărătoare, sau să răspundem mail-urilor unor prieteni, sau să mai vedem un pic din filmul început de cîteva zile, facem exact ca ei, chiar dacă ne dorim somnul și avem nevoie de el ca de aer. Ne amintim, probabil, ce știam atunci cînd, asemeni unor bufnițe mici, refuzam să închidem ochii, de teamă c-o să pierdem ceva. De teamă că întunericul va schimba lumea din care noi

Suflete în noapte
Mă-ntrebam dacă vrei să vii și să dormi cu mine noaptea. Și să vorbim. Nu, nu sex. Nu așa văd lucrurile. Cred că mi-am pierdut demult orice impuls sexual. Mă gîndeam să trecem împreună noaptea. Și să stăm în pat, la căldură, prietenește. Să stăm întinși în pat împreună și tu să rămîi peste noapte. Noaptea e cel mai rău. Nu i așa?

Spune-mi o poveste (ca să-ți spun cine ești)
Poți descoperi un om din poveștile pe care ți le spune? Poate că nu cu desăvîrșire, dar cu siguranță poți căpăta o imagine a culorilor prin care vede el viața. Și, cu siguranță, ascultînd poveștile altora, te vei îmbogăți cu nuanțe pe care, probabil, altfel nici nu le-ai fi observat.

Antidot împotriva morții?
Poveștile au puteri nebănuite atît asupra universului (la indienii Pueblo, de pildă, miturile se povestesc noaptea, pentru a ajuta stelele să înainteze pe cer), cît și asupra celor care le primesc, ascultîndu-le (la indienii Cherokee, basmele se spun iarna, pentru a face să pară mai scurte nopţile).

Sporește, Doamne, poveștile!
Ca să ne învețe și pe noi cu postul, măicuța ne făcea „minciunele“, un fel de gogoși de post în formă de fundă sau de papion, „scutecele lui Iisus“, o sarailie cu miere și nucă sau bragă groasă – „cremă de bragă“, parfumată și înțepătoare,

Cînd poveștile ne-aleg pe noi
Eu îi invit să își ia haine. Sînt atît de mulți saci cu haine deja, încît nu știu ce să fac cu ei. Unde îi duc, dacă îngheață, dacă iau vreo amendă? Și în timp ce mă frămîntă toate întrebările de pe planetă, îi văd pe cei 11 oameni ai străzii că încep

Cum povestești o țară?
Mi-am salutat florăreasa din colțul blocului și i-am povestit amicului de ce a refuzat aceasta, vara trecută, să-mi vîndă flori: „E caniculă zilele astea, o să-ți moară imediat, îți dau cînd se mai domolește vipia“.

Cea care vine și cele care o așteaptă în fiecare joi
Îi plăceau brățările cu sclipici și mi-a făcut și mie cadou una. Îmi imaginez că provenea dintr-o comunitate tradițională și săracă, după cum își ținea strîns și stîn-gaci geanta, și din cum avea un respect disproporționat pentru orice bărbat care apărea. Ieșeam pe stradă la plimbare, un cuplu straniu din care nu știu dacă înțelegea cineva ceva. Abia schimbam cîteva cuvinte stîlcite în olandeză, în perioada aia Marife încerca să învețe cîteva. Și la început îmi era puțin jenă cînd intram cu ea l

Povești la gura străzii
Folkistul orașului cîntă la un colț de stradă. Peste drum de el, doi amărîți, un el și o ea. Stau așezați pe niște trepte, înfofoliți în pături. Folkistul cîntă unde dragoste nu e, nimic nu e. Amărîtul îi cîntă amărîtei unde dragoste nu e, nimic nu e. Dă s-o ia în brațe, ea îl împinge ușor, își scoate căciula, i-o aruncă-n nas. Cu toată dragostea din lume.

Oameni de încredere
„Cel mai important lucru este să fii prieten cu copilul“. Medic rezident, el a decis să se înscrie în acest program pentru că vrea să se implice cît mai mult în a ajuta copiii, dar și pentru că el crede în puterea prevenției. „Sînt copii normali, dar care pot să fie pe marginea a ceea ce poate să reprezinte mai tîrziu p

Vrute şi nevrute
Despre plecarea mea la Madrid sînt sigură că i-aş povesti copilului meu. A fost „plecarea mea de acasă“. Era pentru prima oară cînd ieşeam din ţară şi pentru prima oară cînd am fost pe picioarele mele. Plecasem „definitiv“, cu gîndul să rămîn acolo

