Șase luni „cruciale“ repede apoi uitate

Mihaela GHERGHIŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Șase luni „cruciale“ repede apoi uitate jpeg

Înainte de 2010, o președinție europeană rotativă (asigurată de un stat membru al UE) era un adevărat eveniment. Rămîn astfel cîteva repere cum ar fi Tratatul de la Maastricht și cel de la Amsterdam sub președinție olandeză în 1991 și 1997, deschiderea negocierilor de aderare cu zece state estice sub președinție finlandeză în 1999 sau finalul negocierilor pentru marea extindere în 2002 la Copenhaga sub președinție daneză.

Dar după intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, peste jumătate din sarcini au fost preluate de președintele Consiliului Uniunii Europene, care pentru moment este Donald Tusk. Restul ar trebui asigurate de țara aflată la președinție, dar care de fapt se bazează aproape în totalitate pe secretariatul aceluiași Consiliu. Mai știe cineva acum sub ce președinție europeană s-a produs votul despre Brexit în iunie 2016? Sau cine se afla temporar la cîrma UE cînd Grecia a fost la doi pași, în iulie 2015, de a părăsi zona euro?

Ceea ce trebuie să facă totuși o președinție, în afara coordonării diferitelor dosare, este să dea dovadă de „spirit european“, adică să nu pună obstacole proiectelor europene. Atît și nimic mai mult. Românii se tot întreabă dacă România va asigura onorabil sarcina preluată la 1 ianuarie.

Problemele politice interne, corupția, spiritul balcanic, instabilitatea dau de gîndit. Și cu cît se atrage mai mult atenția asupra lor, cu atît scade încrederea europenilor în președinția română. În paralel, presa de la Bruxelles spune că România este nedreptățită fiindcă mai nimeni nu a criticat președinția austriacă, care tocmai s-a încheiat, pentru a fi făcut concesii extremei drepte. Doar Jean-Claude Juncker a acuzat Viena că a sabotat Pactul pentru Migrație al ONU, în loc să încurajeze ratificarea sa. Iată un exemplu limpede de acțiune anti-europeană pe care România, modestă cînd nu e la ea acasă, n-ar fi avut niciodată curajul s-o facă.

Neliniștea privind prestația europeană a României vine mai ales din faptul că țara s-a nimerit propulsată în prim plan tocmai în cursul celor mai dificile șase luni ale UE.

Brexit, buget UE 2021-2027, alegeri europene, dar și negocierile legate de mediu și alte dosare despre care presa nu prea scrie sînt subiecte foarte delicate. Să ne amintim însă că, de fapt, nici unul dintre acestea nu este cu adevărat gestionat de președinția română.

Pentru Brexit, coordonator este de acum Jean-Claude Juncker. Alegerile sînt organizate de Parlamentul European și de fiecare stat membru. Bugetul UE este în parte negociat, trebuie acum avansat în discuții, dar acordul final va fi luat doar în octombrie, sub președinție finlandeză. Prin urmare, tot ceea ce i se cere României este ca în această perioadă dificilă să nu adauge și ea alte probleme. Cerința pare logică, dar de fapt nu are nici o legătură cu realitatea.

Au fost cazuri în istoria foarte recentă a UE în care guverne au căzut în plină președinție fără ca asta să afecteze activitatea UE, iar Grecia, aflată practic în faliment, și-a asumat fără probleme sarcina timp de cele șase luni.

Dezbaterea este deci una care nu-și are cu adevărat rostul, dar la Bruxelles s-a ales să se sublinieze neîncrederea în România pentru a arăta de fapt neîncrederea în politicienii momentului. Este singura formulă găsită de europeni pentru a-și exprima mai clar o oarecare îngrijorare, care nu se compară cu cea provocată de Polonia sau de Ungaria. Acestea două pot aduce prejudicii unității UE, pe cînd România, cum nu este suficient de importantă, nu preocupă pe nimeni cu adevărat.

Problemele legate de Justiție și de corupție sînt cuprinse în MCV, un mecanism lent și introdus de prea mult timp ca să mai aibă vreun efect. Dar, pentru a nu se osteni să inventeze alte pîrghii, Comisia se încăpățînează să trateze România doar prin MCV și-i lasă pe alții s-o pedepsească prin refuzul de a o accepta în Spațiul Schengen.

Astfel, în prag de Brexit și de alegeri europene, cînd din nou populismul ar putea ieși triumfător, președinția română probabil că nu va fi nici mai bună și nici mai proastă decît altele.

La sfîrșitul lunii iunie, cînd UE va fi poate mai departe preocupată de Brexit, se va constata un posibil blocaj în discuțiile despre buget (care ar fi survenit oricum), ca și un mic succes în dosare mai puțin mediatizate. Iar imaginea României va fi aceeași, cu diferența că unii ziariști europeni vor ști ceva mai mult decît știau înainte despre țara lui Dracula. 

Mihaela Gherghișan este jurnalistă, corespondent RFI-România la Bruxelles.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.