Momentul bilanțului?

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Momentul bilanțului? jpeg

Nu știu ce m-a apucat, dar, brusc, am realizat că fac parte dintr-o generație. Poate faptul că reprezentanții respectivei generații au ajuns la o vîrstă considerabilă, jumătate de secol, sau, mai mult decît eufemistic spus, la mijlocul vieții. Și că s-au trezit, nu chiar peste noapte, generația matură și responsabilă pentru ce se întîmplă în România.

Știu, sună, poate, pompos. Grandomanic. Dar e vorba mai curînd de luciditate și îngrijorare: sîntem o generație care, practic, a trecut de momentul tinereții și se pregătește de panta descendentă. Ce au făcut membrii ei pînă acum, cu ce se pot lăuda la momentul bilanțului?

Sigur, deja îmi răsună în urechi nenumărate obiecții la ce am scris mai sus. Că nu se poate vorbi de o generație. Că oamenii sînt diferiți și nu pot fi adunați cu japca într-o oală comună. Că important e ce a făcut fiecare, și nu toți, așa, la comun.

Toate sînt parțial adevărate. Dar există și trăsături comune ale celor născuți în 1967, ’68, ’69. Dosarul de față încearcă să vadă care sînt acestea. Măcar faptul că am fost foarte mulți și am fost obligați să facem față unei concurențe destul de serioase la toate examenele prin care am trecut e real.

Asta, evident, în perioada comunistă. Căci ne-am petrecut copilăria și adolescența pe vremea lui Ceaușescu. Copilăria în aparent mai deschișii ani ’70 și adolescența în întunecații ani ’80. Cînd a trebuit nu doar să purtăm uniforme și cravate roșii, ci și să dăm examene pentru treapta întîi, treapta a doua, apoi de admitere la facultate pe puține locuri. A trebuit să facem armata – nu doar băieții, ci chiar și fetele, în facultate –, precum și diverse „munci patriotice“. Pe tot acest fundal, am învățat să fim duplicitari, să spunem ce trebuie la școală și, de fapt, să ne bucurăm de ceea ce adolescenților din Occident li se părea normal, iar la noi venea greu și la mîna a doua: blugi, filme, cărți (chiar dacă trase la xerox), muzici destul de la zi…

După care, cînd să ne terminăm și noi facultatea, a venit revoluția. Revoluția am făcut-o noi, generația noastră, în mare parte. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii au murit, dovadă un întreg cimitir. Am încercat, apoi, să schimbăm mentalități și ideologii în Piața Universității, în care ne-am petrecut cîteva luni din următorul an și despre care știm cum s-a terminat.

Apoi am pornit, unii aici și alții aiurea, să construim cîte ceva. Fiecare în domeniul lui. Unii mai bine, alții mai prost. Am cam luat totul de la început și mie, uneia, cel puțin, mi se pare că a fost chiar pasionant, palpitant. Am fost, în felul nostru, deschizători de drumuri și cosmogoni.

Desigur, ce și cît am reușit nu a depins numai de noi. Dar a depins în destulă măsură. Poate că formarea noastră în vremea ceaușistă nu a rămas fără efect și ne-a afectat, printre altele, atitudinea civică. Întrebarea care se pune, aproape de la sine (și pe care o pune și Dosarul de față) este: „Ce putem face acum ca să îndreptăm lucrurile și să le aducem pe un făgaș decent și funcțional?“ Eu, una, am fost și rămîn optimistă. 

Ilustrație de Ion BARBU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.