Cîteva întrebări fundamentale despre Europa de astăzi

Clara VOLINTIRU
Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Cîteva întrebări fundamentale despre Europa de astăzi jpeg

România preia președinția Consiliului UE într-un context tumultuos, în care întrebări importante așteaptă răspuns. În plus, procesul decizional al UE a ajuns la un grad de sofisticare (și complexitate) care face mult mai răsunătoare tensiunile dintre și din interiorul statelor membre.

Consiliul UE reunește miniștri sau secretari de stat din fiecare stat membru pentru a adopta legi și a coordona politicile publice (cu impact la nivel european și național). Mulți consideră în mod eronat mandatul rotativ la președinția Consiliului UE ca pe un scaun de putere, făcînd din România un fel de „șef“. Fals. Mecanismul rotativ al președinției Consiliului UE nu face decît să confere României o poziție de mediator (honest broker) – arbitru, mai degrabă decît jucător.

Desigur, competențele reprezentanților români contează foarte mult pentru buna conduită a lucrărilor și președinția Consiliului UE va fi o lupă a felului în care afacerile europene sînt gestionate în general de către România.

Cine decide atunci agenda discuțiilor? Principalul actor rămîne Comisia Europeană. Prioritățile actualului trio de președinții ale Consiliului UE (România, Finlanda și Croația) sînt aliniate Agendei Strategice a Uniunii Europene adoptate de Consiliul European încă din anul 2014. Pentru mandatul României există un avantaj în această situație: Comisia Juncker fiind ea însăși la final de mandat, va oferi un puternic imbold de a se finaliza cu succes dosarele aflate pe masa Consiliului UE.

Prioritățile CE sînt în momentul de față: o piață unică digitală mai inovatoare, o uniune economică și monetară mai aprofundată, o uniune bancară, o uniune a piețelor de capital, o piață unică mai echitabilă, o uniune energetică cu o politică prospectivă în domeniul climei, o agendă cuprinzătoare în materie de migrație, o uniune a securității și o dimensiune socială a Europei orientată către viitor.

Statele membre nu sînt însă neapărat aliniate acestor priorități, avînd uneori interese concurente și nu congruente. Ceea ce e bine pentru unii (de exemplu, state mari precum Polonia și România doresc cheltuieli mari pentru politica agricolă și cea de coeziune) poate fi dezavantajos pentru alții (de exemplu, statele mici baltice, preocupate mai mult de inovație și probleme de securitate). Mai mult decît atît, în 1988, Robert Putnam avansa teoria diplomației pe două niveluri: tensiunile politice interne influențează poziționarea externă a unui stat și viceversa. E bine să ne gîndim la „tensiuni interne“ mai degrabă ca la o stare normală de competiție politică liberă și nu ca la o stare atipică, de criză – fiind mult mai rea absența (drum drept spre autoritarism) decît prezența acestora. Totuși, procesul decizional la nivel european este îngreunat de suprapunerea disocierii intereselor dintre statele membre cu disocierea intereselor din interiorul acestora (de exemplu, forțe politice pro-imigrație vs. forțe politice anti-imigrație).

Ce poate urmări România cu prioritate în perioada următoare? După cum se relevă și în pozițiile oficiale, România urmărește cu interes sumele și mecanismele de alocare a fondurilor europene în cadrul financiar viitor pentru politica de coeziune și politica agricolă comună. De asemenea, sînt de interes pentru țara noastră inițiativele de integrare profundă la nivel european din sectorul energetic, digital și de transport. În plan extern, România susține proiectele și inițiativele de cooperare cu statele Parteneriatului Estic, dată fiind relația istorică cu Republica Moldova, dar și cu statele din Balcanii de Vest. Nu în ultimul rînd, pe termen scurt, România vizează accesul în Spațiul Schengen, iar pe termen mediu accesul la zona euro.

De unde vine tumultul actual? Există o serie de dosare și probleme sensibile pe masa decidenților europeni. Prima dintre aceste probleme este ieșirea (sau nu) a Marii Britanii din Uniunea Europeană, care ar trebui să aibă loc pe 29 martie. Tensiunile interne politice din Marea Britanie fac acordul dificil și parcursul de ieșire a Marii Britanii din UE incert – un exemplu perfect al jocului pe două niveluri (național și internațional) în diplomația internațională. Mai mult decît atît, la nivel subnațional, implicațiile asupra Irlandei de Nord și Scoției complică situația și mai mult. Cînd? și Cum? sînt cele două întrebări la care trebuie se găsească un răspuns comun cît de curînd.

Al doilea dosar sensibil este cel al cadrului financiar multianual viitor (2021 2027). Disocierea intereselor statelor membre este principala problemă în aceste negocieri. Marii contribuabili din vestul Europei vor în general să plătească mai puțin, în slujba problemelor lor (exemplu: inovare și securitate) și către proiecte cu valoare adăugată europeană. Statele din sudul, centrul și estul Europei vor alocări mari, în slujba problemelor lor (exemplu: dezvoltare), cu accent pe recuperarea decalajelor. Mai mult decît atît, elemente restrictive suplimentare de accesare a fondurilor europene (exemplu: condiționalități privind stabilitatea macroeconomică, statul de drept) nu vor face decît să amplifice tensiunile dintre statele membre. Cît? și Cum? sînt cele două întrebări-cheie în raport cu viitorul buget al UE.

În final, problema de fond a Uniunii Europene este echilibrarea balanței de putere. Se poate observa deja felul în care se prefigurează rezultatele alegerilor europarlamentare din mai: polarizarea accentuată a actorilor politici naționali rezultă în pluralitate mare la nivel european.

O serie de crize au dus, pe parcursul ultimilor ani, la formarea și consolidarea partidelor populiste eurosceptice sau extremiste: criza datoriilor suverane, criza migrației, Brexit. Noii actori politici au adus o presiune suplimentară în diplomația pe două niveluri europene, frînînd din ce în ce mai mult reformele integraționiste.

Miopia strategică a statelor membre este pretextul sub care s-a avansat în direcția supranaționalismului european pe tot parcursul ultimelor decade. Se pare însă din ce în ce mai mult că acest argument nu mai convinge. Legitimitatea construcției europene pare acum legată de consensul tuturor actorilor decizionali – formațiunile politice naționale și reprezentanții (politici) ai statelor membre. În acest context, un forum precum Consiliul UE este optim poziționat ca să redea puterea decizională guvernelor naționale, dar rămîne de văzut dacă acestea și-o doresc cu adevărat… Trebuie să ne gîndim că este extrem de confortabil din punct de vedere politic să ai o autoritate supranațională preponderent tehnică, așa cum este Comisia Europeană, pe care să lași greul decizional și să poți să și dai vina pe ea la alegeri.

În siajul noilor tendințe de reechilibrare a puterii decizionale mai aproape de capitalele statelor membre, președinția Austriei la Consiliul UE a avut ca prioritate dezvoltarea unei noi scheme de aplicare a subsidiarității la nivel european. Un grup de lucru condus de Frans Timmermans a explicat, la finele anului trecut, cum o „subsidiaritate activă“ poate însemna că UE face „mai puțin, dar mai eficient“. Astfel, se anunță retragerea implicării autorităților europene în proiecte locale sau regionale, concentrîndu se pe acele probleme comune cu adevărat stringente (exemplu: migrație, securitate). Pentru noile state membre, acest tip de abordare poate fi dezavantajoasă, pentru că mai puțină implicare a UE se traduce în mai puțin sprijin pentru dezvoltare și recuperarea decalajelor pregnante la nivel subnațional. Europa cu mai multe viteze nu este o cale benefică pentru România. Puterea UE stă în unitate, iar beneficiile noilor state membre se trag în mare măsură din împărțirea poverilor (burden sharing).

Viziunea strategică a UE (a se citi a Comisiei Europene) pentru următorii ani va fi prezentată la summit-ul de la Sibiu, din mai 2019. Deși România nu a contribuit vizibil la această dezbatere de fond pînă acum, este timpul să o facă. Prin președinția Consiliului UE, România are ocazia să contribuie nu numai la dezbaterile pe dosarele curente (mai sus menționate), ci și la formularea mai largă a identității UE – modul de funcționare și premisele de legitimitate ale instituțiilor europene. Unde va fi locus-ul de putere în următorii ani? este probabil întrebarea fundamentală cu care UE se confruntă astăzi. 

Clara Volintiru este conferențiar la Facultatea de Relații Economice Internaționale (REI) în cadrul Academiei de Studii Economice, București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucrainieni pe frontul din Herson FOTO profimedia 0675801159 jpg
Administrația instalată de Moscova în Herson anunță uciderea responsabilului lor de securitate
Autorităţile de ocupaţie instalate de Moscova în regiunea Herson, din sudul Ucrainei, au anunţat că un responsabil din cadrul așa-zisei lor administrații a fost ucis vineri într-un atac comis de armata ucraineană.
Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (9) JPG
Reacții la moartea lui Arșinel. Geambașu: S-a legat cu lanțuri de scaun și poziție
Moartea lui Alexandru Arșinel este deplânsă pe Facebook de colegi de breaslă și politicieni. Actorul a murit joi, 29 septembrie, la vârsta de 83 de ani.
Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.