Visele ne ajută să #rezistăm – interviu cu Sanda ROȘESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Visele ne ajută să #rezistăm – interviu cu Sanda ROȘESCU jpeg

Pe Sanda Roșescu o cunoaștem (și o iubim) mai ales din lungul dialog cu Gellu Naum din volumul Despre interior-exterior. Ce se știe mai puțin e faptul că, după plecarea în Franța, în 1979, Sanda Roșescu, ingineră chimistă de meserie, a devenit analistă jungiană („interpret de vise“, cum cu modestie își spune) în grupul lui Étienne Perrot, psihanalist francez renumit pentru traducerea cărților lui Jung în franceză. Iar după întoarcerea în România, în 2010, Sanda Roșescu a tradus mai multe cărți extraodinare, unele publicate de Editura Nemira și altele care își mai așteaptă încă publicarea. (S. S.

În Despre interior-exterior îi interpretai anumite vise lui Gellu Naum într-un mod mai degrabă poetic decît analitic. Era o formă de adecvare la un univers poetic sau o intuiție despre felul în care trebuie să rămîi mereu „în interior“ atunci cînd interpretezi un vis?

Și una, și alta. Creația artistică autentică și marile vise vin din același loc, din adîncurile interioare, ba chiar inferioare, sînt un limbaj al sufletului. Analiza ucide poezia, necesitatea care îl încearcă pe poet este departe de aceea de a explica, cum spune Gellu Naum. Și de vise, ca să le pătrunzi, trebuie să te apropii cu empatie, nu cu o privire reductivă și clasificatoare. O să crăpăm de atîta analiză, zicea Étienne Perrot. Ko Un, marele poet sud-coreean, e la fel de revoltat: „Edison! / Edison! / Edison!/ Nu mai inventa!/ la moarte să fie condamnate/… toate felurile de progres, / și împreună cu ele / toate felurile de adevăr!“ (Timp cu poeți morți). De la poeți poți afla multe lucruri despre lumea lăuntrică, ei știu că „seara, totul devine înăuntru / și se transformă, în sfîrșit, / În maica tenebrelor, dintr-un oarecare vis“ (Ko Un). Eu cred că adevărata poezie își este suficientă sieși, ea ne oferă, precum imaginile din vis, „un supliment de suflet“, cum spune Étienne Perrot. Rămîne însă deschisă întrebarea: ce să faci cu acest surplus de suflet într un mediu ostil?

Cum ai ajuns să faci o formare în psihologie jungiană cu Étienne Perrot? Cum ai făcut trecerea de la chimie la alchimie?

Trecerea nu s-a produs deloc ușor. Ajunsesem la Paris decisă să găsesc, la un moment dat, un grup jungian și să văd cu ochii mei despre ce e vorba. Am întîlnit într-o zi pe cineva care m-a invitat la o conferință despre alchimie a lui Perrot. Eticheta „alchimie“ îmi suna strident, ezoteric, nu cunoșteam latura alchimică pe care Jung a dezvoltat-o în a doua jumătate a vieții sale și ai cărei continuatori erau Étienne Perrot și Marie-Louise von Franz. L-am contactat totuși un an mai tîrziu, într-un moment de impas. Am descoperit un om și un psihoterapeut remarcabil, înzestrat cu har, și un interpret de vise genial. Am intrat în analiză cu el. Grație atît lui, cît și soției sale Francine, la rîndul ei un psiholag de mare finețe, am început să cobor de pe înălțimi și să-mi revizuiesc complet modul de a gîndi. Le rămîn amîndurora etern recunoscătoare.

Cum ai defini analiza viselor pe care o practici în Franța? Utilitatea ei e mai degrabă una practic-comportamentală sau una de cunoaștere interioară?

Astăzi, aș vorbi mai degrabă de o reconectare cu propria natură, restul vine pe parcurs. Societatea se mișcă în ritmul evoluției noilor tehnologii, ceea ce depășește cu mult capacitatea de adaptare a indivizilor. Agitația e în sine o nevroză, spunea Marie-Louise von Franz în urmă cu 30 de ani, care indică o ruptură de inconștient. De atunci, situația s-a agravat. Internetul a adus cu el comportamente adictive și boli profesionale noi (burn-in, burn-out, blurring, FoMo și alte cuvinte de același fel, parcă în limba roboților) pe un fundal social marcat de terorism, migranți, emigrație economică, naționalisme și tot cortegiul lor de psihoze colective. Echilibrul individului, prins între problemele lui personale și presiunea exterioară, e prioritar. Înțelese corect, visele îl reconectează cu instinctele, cu pulsiunile vitale, ajutîndu-l să-și redobîndească resursele naturale și să reziste (sau să #reziste).

Ai tradus în românește neobișnuita carte Visele și viața de Étienne Perrot (la Nemira, în Colecția „Philemon“, coordonată de Lavinia Bârlogeanu), care reunește interpretările unor vise ale ascultătorilor la microfonul France-Inter. E validă o asemenea abordare, de masă, fără contextul pacientului?

Această emisiune – neconvențională, din punctul de vedere al profesiei – a reprezentat, într-un fel, o confruntare pe viu cu inconștientul colectiv. Perrot s-a așezat pe „scaunul periculos“ din legenda Graal-ului, nu în spatele divanului psihanalitic. Experiența a fost totuși efectuată conform tuturor regulilor artei. Contextul personal al „visătorilor“ a fost cunoscut. Perrot a interpretat visele cu acordul lor și după ce primise în prealabil detalii și clarificări din partea fiecărui corespondent. Și da, a fost o școală de alfabetizare în lumea visului deschisă tuturor, axată pe „dinamismul simbolului“, căci au fost alese doar visele care conțineau imagini „suficient de «universale» pentru a trage din ele un învățămînt“.

Care este partea viselor în metoda lui Étienne Perrot din Calea transformării? Cum ai defini, bref, această cale?

O definește el însuși: „Opera interioară e transmutație, iar transmutația înseamnă a scoate lumina din umbră“. Jung a recunoscut în opus-ul alchimic o reprezentare simbolică a procesului de individuație. Calea Transformării ilustrează în limbaj alchimic și cu ajutorul viselor acest proces. Confruntîndu-se cu inconștientul, eul conștient se transformă, iar aceste transformări apar în vise. Interpretarea viselor înseamnă interpretarea simbolurilor, inconştientul se exprimă prin simboluri. Vindecătoare pentru psihic sînt simbolurile arhetipale. Măiestria lui Étienne Perrot a fost aceea de a reda celor mai banale imagini din vise semnificația lor arhetipală prin asociații surprinzătoare sau folosindu-se în mod inspirat de „limba păsărilor“ în care îl inițiase lectura operelor alchimice.

Ai tradus (în afara volumelor deja publicate la Nemira) și alte trei volume de Marie-Louise von Franz, încă inedite: Calea viselor, Interpretarea poveștii Măgarul de aur a lui Apuleius și Femininul în basme și povești. „Noi, terapeuții, sîntem doar traducători de vise“, spune analista jungiană în Calea viselor. Din ce limbă traduceți voi, traducătorii de vise?

Din limba simbolului. Asociațiile pe care le face „visătorul“ sînt suficiente pentru interpretarea viselor izvorîte din subconştientul său, în schimb, motivele arhetipale necesită o amplificare cu elemente din mitologie, religie sau basme. Jung vedea în basme „o anatomie comparată a psihicului colectiv“. Marie Louise von Franz a demonstrat strălucit acest lucru, urmărind – într-o serie de studii – dansul arhetipurilor în basme. Femininul în basme, Măgarul de aur sau Pisica. O poveste despre răscumpărarea femininului (cea din urmă publicată de Editura Nemira, în Colecția „Philemon“, în 2016) sînt printre cele mai importante (şi, pentru mine, cele mai frumoase) din această serie. Calea viselor prezintă interpretarea viselor într-un limbaj accesibil unui public mai larg. Din păcate, această carte va rămîne nepublicată, întrucît, în ciuda eforturilor repetate ale Editurii Trei, nu s-au putut obține drepturile de autor.

Cine e „plăsmuitorul de vise“ din Calea viselor?

Este centrul regulator al totalității psihicului, pe care Jung l-a numit Sine. Pentru Marie-Louise von Franz, visele sînt eforturile naturii de a ne repune în contact cu acest centru interior şi a ne stabiliza personalitatea.

„Nu ar trebui să ne interpretăm noi înşine visele“, spune Marie-Louise von Franz în Calea viselor. „Visele pun adesea în scenă aspectele din noi înşine pe care nu le vedem. Ele nu ne spun niciodată ce ştim.“ E chiar atît de strict? Cum se formează un bun interpret de vise?

Există vise simple pe care le poate înţelege oricine. Dar cele mai multe vise sînt greu de descifrat, nu ne putem vedea spatele, cum se zice, e necesară o privire exterioară. La a doua întrebare e dificil de dat un răspuns scurt; în cartea sa Psihoterapie – Experienţa unui practician jungian (Editura Herald, 2013), Marie-Louise von Franz a avut nevoie de zece pagini ca să trateze acest subiect. Un bun interpret de vise se formează printr-o lungă autoanaliză, o continuă muncă interioară pentru a rămîne centrat și legat de instinct, o cunoaştere a propriilor limite şi o practică îndelungată.

a consemnat Simona SORA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tranq dope sau drogul „zombi” a ajuns pe pieţele din Europa. Substanţa care mănâncă, pur şi simplu, carnea
Un drog mortal, extrem de periculos, care mănâncă, pur şi simplu, carnea și care a provocat o criză de sănătate în SUA, a ajuns pe pieţele din Europa. În Marea Britanie, de exemplu, a provocat deja cel puțin 11 decese.
image
Criminalul evadat la București s-a dat drept şofer de TIR cu maşina defectă şi a traversat toată ţara cu autostopul FOTO
Criminalul evadat, marţi, la București, și prins în zorii zilei de miercuri la Oradea, s-a dat drept şofer de TIR cu maşina defectă şi a traversat ţara cu autostopul. Cel care i-a ajutat pe poliţişti să-l prindă este chiar şofer de TIR, pe care evadatul l-a abordat ca să-l ducă până în Satu Mare.
image
Vladimir Putin se compară cu Iisus în fața Occidentului „satanic”
Vladimir Putin s-a comparat cu Iisus în timp ce a citit din Biblie în timpul unei festivități de deschidere a unor centre pentru copii în apropiere de Moscova.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.