Amintiri dilematice

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii la jumătate de secol jpeg

Am terminat Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti în iulie 1989, iar în decembrie eram în armată, satisfăcîndu-mi stagiul militar. Am fost pionier şi cred că şi UTC-ist, sigur nu şi comunist. Am stat la cozi pentru mîncare, am călătorit cu autobuzul burduşit de oameni, cu uşile deschise, pe scară, ţinîndu-mă de bară, mi-am făcut temele cu mănuşi, din cauza frigului, şi la lumînare căci se lua curentul, cumpăram cărţi pe sub mînă şi le citeam pe sub bancă, am detestat cenzura şi am apreciat oamenii care reuşeau să o ocolească, cu un accent special pentru umorul acelor vremuri, vorbeam la telefon şi ştiam că sînt ascultat, eram fan Teleenciclopedia şi am văzut atîtea piese de teatru atunci cîte nu cred că am mai reuşit de atunci încoace. Scriam scrisori, multe… Visam să călătoresc, mult… Scrisori nu mai scriu, dar călătoresc mai mult decît îmi imaginam atunci.

Cum mă simt acum? În mijlocul vieţii, cetăţean internaţional (am studiat în Italia, Germania, Spania, Canada şi SUA), un pic obosit, un pic mai mult îngrijorat de viitor (ne bîntuie încă trecutul…), dar cu planuri mari atît profesionale, cît şi personale.

Undem sîntem acum? Spuneam că la schimbarea de regim din decembrie ’89 eram în armată, la o unitate militară de radiolocaţie din Ploieşti. Ca orice unitate militară de atunci, aceasta avea un comandant militar, ofiţer de carieră. El era secondat de ofiţerul „venit pe linie de partid“ şi de „CI-ist“ (ofiţerul de contrainformaţii, securistul unităţii). De fapt, nu se ştia bine care era adevăratul conducător: militarul, politrucul sau securistul? De faţadă, cel puţin, era militarul de carieră, deşi simţeai că deciziile mari le ia politrucul şi că, de fapt, securistul trăgea cam toate sforile pentru aceste decizii.

La fel mi se pare şi acum. În loc de conducători legitimi, cu competenţe clare şi o carieră solidă, văd la conducerea diverselor instituţii o cohortă de oportunişti incompetenţi, cu rădăcinile în vechiul aparat de partid şi vechea Securitate. Ei căpușează în continuare statul şi societatea, menţinînd aceleaşi metehne şi mentalităţi: naţionalism ieftin de budoar şi un populism exploziv şi inept. Mutilează limba română, distrug instituţii fundamentale, calcă peste reguli şi principii. Simţi cum regretă sincer vechiul „Statul e partidul, statul sînt eu“. Pentru ei Europa e un moft, Rusia o putere şi Turcia un partener, chinezii ne sînt prieteni şi americanii „doar“ se folosesc de noi. Totul e conjunctural şi fără anvergură.

Am ratat o schimbare substanţială. Ne trebuia un divorţ clar cu trecutul, o ruptură fundamentală. Aşa, am avut parte cam de aceleaşi feţe şi personaje, acelaşi amestec de băieţi deştepţi, băieţi de bine şi băieţi de băieţi, un fel de descurcăreţi născuţi din încrucişarea activistului de partid cu securistul comunist. Altfel, da, am avut parte de schimbări „profunde“: nu ne mai latră cîinii vagabonzi pe stradă (acum s-au mutat în studiourile de televiziune), nu ne mai atacă şobolanii la ghenă (acum s-au mutat în partide şi ne atacă drepturile fundamentale în Parlament), nu se mai fumează în public (dar se „fumează“ bugete importante pe măsuri propagandiste şi populiste) etc.

Singura mare schimbare rămîne încă democraţia cîştigată în decembrie ’89, cu ale ei drepturi fundamentale, prin care ne putem bucura de lipsa cenzurii de partid, libertatea de a vedea lumea şi magazine pline. Dar am ratat să avem o infrastructură de calitate, servicii medicale eficiente şi o educaţie angajată într-o dezvoltare durabilă. Ce a rămas? Ghiorțăneala din politică, neînţelegerea că o societate se schimbă doar printr-un plan coerent şi pe termen lung de îmbunătăţire a educaţiei şi a economiei.

Ce putem face? Cred că, în primul rînd, trebuie să ne facem cît mai bine treaba, acasă şi la „job“, şi să depolitizăm cît mai mult societatea. Politicienii se hrănesc din iluziile şi discuţiile noastre. Trebuie să facem şi să dezvoltăm insule de normalitate, care mai apoi să se unească şi să prindă ţara într-un mare arhipeleag al normalităţii. Să avem astfel universităţi internaţionale, spitale sănătoase, şcoli voioase, autostrăzi lungi, cozi scurte la taxe mici, trenuri care vin la timp şi politicieni care se retrag la timp. 

Sorin Costreie este conferenţiar la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi prorector la aceeaşi universitate.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.