⬆
o, ce poveste minunată!
Spune-mi o poveste (ca să-ți spun cine ești)
Poți descoperi un om din poveștile pe care ți le spune? Poate că nu cu desăvîrșire, dar cu siguranță poți căpăta o imagine a culorilor prin care vede el viața. Și, cu siguranță, ascultînd poveștile altora, te vei îmbogăți cu nuanțe pe care, probabil, altfel nici nu le-ai fi observat.
Antidot împotriva morții?
Poveștile au puteri nebănuite atît asupra universului (la indienii Pueblo, de pildă, miturile se povestesc noaptea, pentru a ajuta stelele să înainteze pe cer), cît și asupra celor care le primesc, ascultîndu-le (la indienii Cherokee, basmele se spun iarna, pentru a face să pară mai scurte nopţile).
Sporește, Doamne, poveștile!
Ca să ne învețe și pe noi cu postul, măicuța ne făcea „minciunele“, un fel de gogoși de post în formă de fundă sau de papion, „scutecele lui Iisus“, o sarailie cu miere și nucă sau bragă groasă – „cremă de bragă“, parfumată și înțepătoare,
Cînd poveștile ne-aleg pe noi
Eu îi invit să își ia haine. Sînt atît de mulți saci cu haine deja, încît nu știu ce să fac cu ei. Unde îi duc, dacă îngheață, dacă iau vreo amendă? Și în timp ce mă frămîntă toate întrebările de pe planetă, îi văd pe cei 11 oameni ai străzii că încep
Cea care vine și cele care o așteaptă în fiecare joi
Îi plăceau brățările cu sclipici și mi-a făcut și mie cadou una. Îmi imaginez că provenea dintr-o comunitate tradițională și săracă, după cum își ținea strîns și stîn-gaci geanta, și din cum avea un respect disproporționat pentru orice bărbat care apărea. Ieșeam pe stradă la plimbare, un cuplu straniu din care nu știu dacă înțelegea cineva ceva. Abia schimbam cîteva cuvinte stîlcite în olandeză, în perioada aia Marife încerca să învețe cîteva. Și la început îmi era puțin jenă cînd intram cu ea l
Cum povestești o țară?
Mi-am salutat florăreasa din colțul blocului și i-am povestit amicului de ce a refuzat aceasta, vara trecută, să-mi vîndă flori: „E caniculă zilele astea, o să-ți moară imediat, îți dau cînd se mai domolește vipia“.
Povești la gura străzii
Folkistul orașului cîntă la un colț de stradă. Peste drum de el, doi amărîți, un el și o ea. Stau așezați pe niște trepte, înfofoliți în pături. Folkistul cîntă unde dragoste nu e, nimic nu e. Amărîtul îi cîntă amărîtei unde dragoste nu e, nimic nu e. Dă s-o ia în brațe, ea îl împinge ușor, își scoate căciula, i-o aruncă-n nas. Cu toată dragostea din lume.
Oameni de încredere
„Cel mai important lucru este să fii prieten cu copilul“. Medic rezident, el a decis să se înscrie în acest program pentru că vrea să se implice cît mai mult în a ajuta copiii, dar și pentru că el crede în puterea prevenției. „Sînt copii normali, dar care pot să fie pe marginea a ceea ce poate să reprezinte mai tîrziu p
Vrute şi nevrute
Despre plecarea mea la Madrid sînt sigură că i-aş povesti copilului meu. A fost „plecarea mea de acasă“. Era pentru prima oară cînd ieşeam din ţară şi pentru prima oară cînd am fost pe picioarele mele. Plecasem „definitiv“, cu gîndul să rămîn acolo