Sporește, Doamne, poveștile!

Dragoș BOGDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Sporește, Doamne, poveștile! jpeg

Să spui o poveste la gura sobei este în sine o poveste, pentru că a fost odată ca niciodată și nu va mai fi vreodată, însă a fost aievea, pentru că de n-ar fi fost, nu aș fi povestit.

De ce la gura sobei? Pentru că de acolo începeau poveștile: unde se terminau treburile zilnice ale casei, curățenia, mîncarea și „grijitul“ copiilor, începeau serile lungi de iarnă, în care familia se aduna în camera mare, lîngă sobă, și se povesteau vrute și nevrute.

În amintirile mele, „la gura sobei“ se află măicuța, bunica maternă, care se apropia de cahlele de teracotă maronii ca să-și încălzească mîinile înghețate, iar mai apoi căuta în lada de după horn un fular sau un ciorap de lînă, început pentru vreunul dintre nepoți. Cîteodată măicuța ne povestea… Rar apuca să ducă o poveste la bun sfîrșit pentru că, încălzindu-se după o zi de treabă, ațipea fermecată de propria voce domoală, continuînd cîteodată să depene prin somn firul poveștii purtată de abisul înșelător al visului. Noi însă o trezeam ușor, încercînd să păstrăm destinele personajelor așa cum le știam.

Măicuța moștenise acest dar de la tatăl său, Simion Hîrnea, căruia îi plăceau atît de mult poveștile, că atunci cînd întîlnea pe cineva, mai întîi îl întreba de o istorioară, o snoavă, o legendă sau de vreo întîmplare mai cu tîlc și apoi stăteau de vorbă despre altceva. Oamenii din sat îl știau bucuros să asculte povești și îl vizitau mai ales în zilele de sărbătoare, dornici și ei să stea la o vorbă pe tîrnațul casei ori sub nucul din grădină, sau iarna, lîngă soba cu plită pe care așeza un ibricel cu vin, în care cufunda o linguriță de zahăr, două cuișoare și un pic de scorțișoară. Ba chiar, aflînd de această pasiune a sa, veneau și din alte sate să i povestească ce auziseră din bătrîni, ce se mai întîmpla pe la ei sau ce isprăvi făcuseră prin Războiul de Independență ori în Marele Război. Tataia, cum îi spunea întreaga familie, pe toți îi asculta și a strîns apoi multe dintre aceste povești într-o colecție de cărticele intitulată Comoara Vrancei, publicate între 1926 1937, unde a menționat și numele fiecărui povestitor, pentru ca, odată cu povestea, să rămînă și el în amintirea celor ce vor citi. Poate că va fi timp și loc și pentru o poveste despre tataia și despre vremurile în care ograda casei sale se umplea de personaje de basm, numai de el văzute, care, mai apoi, se urcau în pagini de carte pentru a se întîlni cu nepoții și strănepoții celor ce i le-au împărtășit.

Cîteodată, înainte de Crăciun, ca să ne învețe și pe noi cu postul, măicuța ne făcea „minciunele“, un fel de gogoși de post în formă de fundă sau de papion, „scutecele lui Iisus“, o sarailie cu miere și nucă sau bragă groasă – „cremă de bragă“, parfumată și înțepătoare, pe care o pudra cu scorțișoară. Pentru fiecare avea povești diferite: basmele cu zmei și gheonoaie, cu oameni lungi pînă la lună sau care puteau ajunge pe „lumea ailaltă“ erau însoțite de minciunele, în preajma Crăciunului ne povestea despre pruncul Iisus – Împăratul Lumii – născut în ieslea de lîngă Betleem (care se asemăna de minune cu „odaia“ pe care o aveam în Dealul Stînii, unde stăteau văcuțele pe timpul verii) și ne dădea să mîncăm scutecele lui Iisus, iar cînd ne povestea despre bravii noștri domnitori, ne dădea bragă, ca să avem și noi forță de viteji ca ei. În jocul roșietic al flăcărilor din sobă, îi și vedeam pe Baiazid, Mahomed sau Sinan Pașa încrucișînd săbiile cu Mircea, Vlad sau Mihai Vodă. După ce ne goleam cănițele, începeam o luptă cu ce aveam – cîte o sabie încropită de bunicul cu băgare de seamă ca să nu ne putem răni, lingurițele cu care tocmai mîncaserăm, iar în lipsă de altceva, chiar și cu brațele goale. Degeaba încerca măicuța să ne potolească cu vorba bună, în zadar ne amenința că nu ne mai spune povestea pînă la capăt, noi băuserăm bragă și credeam că sîntem eroi. Doar bunicul reușea să ne potolească – el, oare, bea o bragă mai puternică decît a noastră? – cu o nuielușă din ramurile de măr curățate de Nea Vasile primăvara, înainte de a se topi zăpada de tot.

Într-una din seri, ca să nu ne mai vină cheful de hîrjoneală, măicuța s-a gîndit să ne spună o poveste fără eroi, mai pașnică, auzită de la tatăl său, care și dînsul, la rîndul său, avusese de potolit șase perechi de ochi plini de curiozitate și tot atîtea minți puse pe năzbîtii. Și fiindcă tot eram în postul Crăciunului, iar noi, copiii, aveam mereu poftă de lapte, s-a apucat să ne spună povestea laptelui țiganului:

„Un țigan dintr-un sat oarecare căpătase, de unde și pînă unde, o putină cu lapte acru. O belea însă era mai mare decît toate, că nu știa unde să-l ascundă, ca să nu-l mănînce dănciucii (copii mici de țigan), căci uitasem să vă spun că se nimerise în postul Crăciunului, iar cum țiganul era evlavios și postea, voia ca nu cumva să-i împingă ispita pe dănciuci, să se înfrupte cu lapte în post.

În sfîrșit, se gîndește că ar fi mai bine să vorbească cu dascălul satului și să-i dea putina cu lapte, pentru a o păstra în biserică. Pleacă și se învoiește cu dascălul, care primind bucuros, aduse putina și o încuiară în Lăcașul Domnului, căci se gîndise țiganul că pe lîngă că aici laptele o să stea neclintit, apoi are să se sfințească pînă la Crăciun. Cu încetul, trecu postul și se apropie Crăciunul.

Dascălul șiret, voind să-și rîdă de țigan, se duse și luă laptele din putină, mînjind apoi cu puțin lapte pe la gură pe toți sfinții de pe pereții bisericii.

Cînd țiganul veni să-și ia laptele, găsi putina goală. Atunci speriat întrebă pe dascăl:

– Hapoi bine, dăscăluțule, cine mi a mîncat mie laptele?

Acesta îi și puse coadă:

– Prost mai ești tu, măi țigane! Tu nu vezi că sfinții l-au mîncat? Poate le-o fi fost foame. Nu-i vezi plini de lapte pe la gură? Să fii mulțumit că ți l-au mîncat niște sfinți, că poate ți-or fi și ei de vreun folos odată și odată cînd vei pleca pe cea lume…

Țiganul căscă niște ochi mari pe la icoane și apoi oprindu-se în fața icoanei Sfîntului Neculai, care și aceasta era mînjită cu lapte, clătină din cap amărît:

– H’înțeles că i-a împins păcatul pe alde Sfîntul Dumitru, Ion și ceilalți mai tineri, că au mintea mai văratică, d-apoi hodorogul de Sfîntul Neculai, cu ditai barbă albă, frumos îi șade să se spurce cu lapte în post?!

Mai căpătase țiganul și o oală cu lapte dulce și îl puse la foc să fiarbă. Cînd laptele prinse a se umfla, țiganul bucuros:

– Sporește-l, Doamne, sporește-l! Apoi către țigancă:

– Dă fuga, fă, și adă de prin sat oale și cazane că Dumnezeu ne dă lapte din belșug.

Laptele crescu mereu, pînă-i curse tot în vatră, gata să stingă și focul, iar în oală n-a mai rămas nimic. Atunci țiganul, ui-tîndu-se cu jind în fundul oalei zise:

– Să-ți fie de baftă, Doamne, că: Tu-l sporiși, Tu-l sorbiși!…“

Tare ne-am amuzat și noi pe seama inocenței eroului nostru, iar măicuța ne mai puse cîte o ceașcă de cremă de bragă ornată frumos cu scorțișoară, ca să ne piară gîndul de astfel de ispite în timpul postului. Apoi, la culcare, ne-a șoptit, așa, cît să nu ne audă sfinții:

– Cînd o să vedeți mustăți de lapte acru pe la gura sfinților de la biserică, atunci o să aveți și voi blagoslovenie să mîncați lapte-n post.

Mi-aduc aminte acea seară în fiecare post al Crăciunului cînd, alături de ai mei, beau cîte o cremă de bragă și ascult ce mai povestesc de pe la școală ori de la serviciu. Iar duminica, la liturghie, mai cercetez din cînd în cînd chipurile Sfinților din biserică în speranța că poate-poate, cine știe…

(Povestea a fost culeasă de Simion Hîrnea, străbunicul meu matern, de la Ion Șușu, din comuna Năruja, și publicată în Comoara Vrancei, nr. 9-10, Polojănii din bătrîni, cca. 1933.) 

Dragoș Bogdan este filolog și bragagiu, fondator al Bogdaniei, bragageria cu povești a Bucureștiului. 

Foto: Florin Lăzărescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.