Cînd poveștile ne-aleg pe noi

Cristina HURDUBAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Cînd poveștile ne aleg pe noi jpeg

Un gînd de nu știu unde 

E ianuarie 2016. E frig. Ba nu, e ger. E ger din ăla cum numai în copilărie mă mai jucam cu el. Ți se lipesc nările, simți aerul curat, îți dau lacrimile. Și fugi rapid spre casă.

Intru repede, mi se aburesc ochelarii, nu mai văd nimic, nu-mi simt mîinile de înghețate ce sînt. Brrrr! Doamne, ce frig e afară și ce bine e în casă! Și brusc mă lovește în moalele capului: oare ce or face oamenii străzii acum? Unde dorm? Cum se descurcă? Cu ce se îmbracă? Gîndul ăsta se cuibărește în mintea mea și nu mă mai lasă să fac nimic. M-apuc de una alta prin casă, în timp ce prin fața ochilor îmi trec o grămadă de oameni fără adăpost peste care tot am dat eu de-a lungul timpului. Ba chiar în iarna aia am sunat și la 112 pentru a chema ambulanța, o femeie cu un copil dormeau sub cerul liber.

Deodată mă pocnește alt gînd. Îți amintești de acțiunea aia socială „Copacul cu haine“, care a fost acum două săptămîni la bulgari?

Asta e! Mă așez la laptop, creez rapid o pagină de Facebook, în ideea de a face un event anonim, îl creez, aleg parcul Cișmigiu, unde oricine poate îmbrăca un copac cu haine pentru oamenii străzii.

Cristina sau Nu judeca oamenii fără noroc

O săptămînă a durat acțiunea. Prima acțiune „Copacul cu haine“. În Cișmigiu, lumea venea aproape non-stop cu haine. Nici o clipă nu m-am gîndit că se va întîmpla și a două oară, a cincea oară, a 13-a oară.

E miercuri, ora 17. E beznă și ger. Eu am pe cap o căciulă din aia rusească de blană cu urechi. Și-s îmbrăcată bine. Și încălțată bine. Ajung în Cișmigiu, la „Copacul cu haine“, și văd un șir de oameni. Stau frumos unul după altul și așteaptă. E clar că sînt oameni fără adăpost. În fruntea lor, un personaj care dă ordine: toată lumea stă cuminte, nimeni nu mișcă, nu fură, nu nimic. Nu îmi dau seama dacă personajul e bărbat sau femeie. Mă opresc în fața lor. Nu, nu mi-e frică, am experiență cu oamenii străzii, ei simt dacă ești un om rău sau bun. Mi amintesc că, acum cîțiva ani, am și făcut un reportaj de Revelion cu niște oameni ai străzii, care m-a marcat pe viață, dar asta e altă poveste.

„Bună seara“, îi salut eu. „Eu sînt Cristina, organizatoarea acestui eveniment cu haine. Ce faceți aici?“

„Bună seara“, răspunde personajul, „uite că vă așteptam. Am auzit că strîngeți haine pentru noi. Eu sînt Cristina și sînt șefa la băieții ăștia, sîntem din Gara de Nord.“

Eu îi invit să își ia haine. Sînt atît de mulți saci cu haine deja, încît nu știu ce să fac cu ei. Unde îi duc, dacă îngheață, dacă iau vreo amendă? Și în timp ce mă frămîntă toate întrebările de pe planetă, îi văd pe cei 11 oameni ai străzii că încep să desfacă pungile și cutiile cu haine și își aleg cîte o haină. Unul o geacă, unul un pulover, ba unul își ia un rucsac.

Daaa, rucsacuri ne trebuie, ca să avem unde ține hainele. Și încălțări, doamnă Cristina, nu avem încălțări de iarnă.

Pfff, uite că la încălțăminte nu m am gîndit. Ce înseamnă să nu mai fi făcut asta!

Păi, luați mai multe, că aveți de unde.

Moment în care Cristina întinde o mînă, ce le interzice să facă pasul ăsta, și urlă: „Doamnă Cristina, dumneavoastră știți cîți oameni ai străzii sînt numai în București? Vreo cinci mii! Așa că luăm cîte puțin, să ajungă la toată lumea! S a înțeles?“

Momentul ăsta mi-a tăiat răsuflarea. Știți, eu mă așteptam ca ei să năvălească peste saci, să urle, să se bată pe haine, și cînd colo, ei îmi dădeau mie o lecție.

Povestea asta adevărată, care e de fapt o lecție, m-a motivat să merg mai departe.

Pe Cristina am reîntîlnit-o la proteste. Apoi a mai venit la „Copac“. Apoi la Gara de Nord, cînd venise să mănînce ceva cald, se învoise de la serviciu. Era cu iubitul ei Viorel, un tip care mi-a povestit în zece minute toată viața lor. Un om născut, ca și Cristina, fără noroc. Fără părinți, crescuți pe străzi, dar nu se lasă bătuți de soartă: muncim pe unde putem, așa, fără carte, dar măcar trăim cinstit.

Cînd „Copacul cu haine“ s-a transformat în „Copacul cu fapte bune“

Aprilie 2018. După peste doi ani de „Copacul cu haine“, simțeam că îmi explodează capul de cîte tone de haine se adunau odată și de cîte tone de întrebări primisem în acești peste doi ani: dar unde ducem hainele, dar cînd veniți să le luați, încontinuu, pînă cînd am cedat și am spus: „Gata, stop! Nu mai vreau să aud de nici un «Copac cu haine». Pînă aici!“ Și ce credeți că s-a întîmplat? Brusc, oamenii au început să mă „șantajeze“ emoțional. Cum să nu îl mai faceți? Cum să ne lăsați? Ce-i drept, între timp, am vrut eu musai să ne educăm și să învățăm să donăm și altceva decît haine și jucării folosite, precum alimente, produse de igienă, rechizite. Însă, de fiecare dată, se strîngeau cam zece tone de haine, de nu mai știam unde să le ducem, toată lumea se săturase de atîtea haine. Și am cedat, dar la rîndul meu, am șantajat emoțional. Uite cum facem, am „urlat“ eu pe Facebook. Dacă la acțiunea asta, care e înainte de sărbătorile de Paști, se adună mai multe alimente și produse de igienă decît haine, eu merg mai departe cu „Copacul“, dar se va transforma în „Copacul cu fapte bune“.

Și așa a fost. Adică, de trei ani, „Copacul“ se umple de fapte bune în fiecare sezon: înainte de Paște, de 1 Iunie, înainte de începerea anului școlar, înainte de Crăciun.

Știți, toți avem de învățat lecțiile noastre. Inclusiv (sau mai ales) eu. 

Cristina Hurdubaia este jurnalistă, fondatoare a acțiunii sociale „Copacul cu fapte bune“. 

Foto: Florin Lăzărescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?