Portretul decrețelului la maturitate

Florin IEPAN
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Portretul decrețelului la maturitate jpeg

Cred că ceea ce a fost frumos sau interesant s-a cam terminat. Generaţia noastră, a decrețeilor, se apropie de cincizeci de ani. Trebuie să ne obişnuim cu ideea, de-a dreptul scandaloasă, că peste cinci sau zece ani or să apară primii decreței pensionari. Wow! Într-un scenariu probabil, lucrurile nu au cum să se schimbe în bine. Biologia o să-şi spună cuvîntul. Asta a fost. Atît am realizat. Luaţi fiecare în parte, ăştia sîntem. Mare lucru nu o să mai facem de aici încolo. Sau…?

Clişeul cu iz de science-fiction al copilăriei noastre, „Noi, în anul 2000, cînd nu vom mai fi copii“, este o glumă în 2019. Trăim într-o societate capitalistă hibridă cu reflexe naţional-comuniste, dominată de figuri ca Dragnea, Toader, Dăncilă, Vâlcov, Iordache şi Daea. Nu am reuşit să livrăm Schimbarea. La scara istoriei, acesta era job-ul nostru, dar noi am plecat în călătorie de afaceri. Am eşuat ca generaţie.

Singurul lucru pe care putem să-l mai facem este să ne strîngem încă o dată împreună şi să ieşim din scenă la fel de spectaculos precum am apărut pe lume în urmă decretului 770 din 1966. Să împlinim destinul excepţional pe care Ceauşescu şi Dumnezeu l-au codat în ADN-ul nostru de supravieţuitori. Ne-am născut în urma unei decizii politice şi sîntem datori să plecăm tot printr-un gest politic, o revoluţie, o răscoală, ceva mare, să dăm foc întregii țări dacă nu putem să facem ceva mai cu cap, dar să lăsăm un semn! Ar fi un final epic şi erotic, pe măsura legendei decrețeilor, a unei generaţii speciale, a Omului Nou care s-a ridicat împotriva dictatorului care i a dat viaţă. Ceva clasic, ceva frumos, cum ar spune Gheorge Hagi.

Dar acest lucru nu o să se întîmple. În primul rînd pentru că sîntem prea comozi ca să riscăm totul pe o carte, să ne aruncăm în gol pentru o idee. Pentru asta îţi trebuie o decuplare de la viaţă pe care noi nu o avem pentru că iubim viaţa, chiar şi în formele ei cele mai jalnice, banale sau abjecte. În spatele şi în urmă noastră au fost nenumărate avorturi legale sau ilegale, poate zeci. Noi am reuşit. Ei nu. Noi am cîştigat la loteria vieţii. Ei, egalii noştri, s au întors în neant. Cum să dăm cu piciorul acestei şanse? Ar fi o prostie şi o lipsă de respect să provocăm destinul a doua oară.

Putem să ne jucăm cu ideea seducătoare că decrețeii fac parte dintr-o generaţie care are o poveste unică, cum am făcut şi eu într-o oarecare măsură în filmul Decrețeii / Children of the decree, pe care acum puteţi să-l vizionaţi şi pe YouTube. Să recunoaştem că avem un simţ al ridicolului prea dezvoltat, sîntem individualişti şi alergici la politică, politicieni, propagandă sau ideologie. De mici ne-am învăţat să luptăm pentru orice, pentru că întotdeauna eram prea mulţi ca să împărţim ceva care era prea puţin. Radiere chinezeşti, adidaşi, portocale, napolitane cu arome, pufuleţi sau locurile de la admiterea la liceu. Am învăţat să ne descurcăm singuri, să rezolvăm, să nu aşteptăm nimic de la nimeni. Să nu credem. Nu oferim, dar nici nu cerem nimic pe gratis. Nu ne băgăm. Sîntem greu de păcălit, de sedus. Stăm şi ne amuzăm de toate, după care ne reîntoarcem în episoadele noastre mic-burgheze. Mall, Kaufland, Grecia, Viena, Netflix, familie şi un late night porn cu teens.

Aşa că nu trebuie să ne mirăm că milioanele de decreței nu se manifestă ca un grup din punct de vedere social şi politic. Dacă o să stăm în continuare cuminţi la locurile noastre şi o să privim absenţi pe fereastră, la fel cum făceam pe vremuri, cînd ne plictiseam la şcoală, este foarte posibil să pierdem tot ce am cîştigat după 1989. Se poate şi mai rău de atît, și anume ca, în viitor, decrețeii să se transforme într-un grup de pensionari isterici, încolonaţi în spatele unor mişcări xenofobe, naţionaliste sau populiste. În felul acesta Ceaușescu şi-ar recîştiga paternitatea pierdută asupra generaţiei noastre. Dar asta nu este nimic pe lîngă reducerea noastră la condiţia de subiecţi ordinari ai unui experiment social din secolul XX. Pentru generaţiile care or să urmeze, decrețeii vor fi doar cifre dintr-o statistică. Cam puţin şi cam banal doar dacă stăm să ne gîndim la miile de femei care au murit în urma avorturilor ilegale şi la miile de decreței abandonaţi în orfelinate, care au fost exterminaţi cu bună ştiinţă de statul român în anii ’80 doar pentru că pe ei nu-i iubea nimeni şi pentru că nu erau aşa de frumoşi şi de speciali ca noi. 

Florin Iepan este regizor. În 2005 a regizat documentarul Children of the decree / Decrețeii (produs de Răzvan Georgescu).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.