Alergînd și tropăind

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Alergînd și tropăind jpeg

Una dintre prejudecățile rezistente despre cei cărora le place sportul – sau uneori, oroare, chiar îl practică – este accesul interzis la idee, poantă și cultură. N-au decît să se chinuie Vargas Llosa și Rushdie, Pivot și Hornby, maestrul Cosașu și discipolul Crăciun, plus alte sute și sute să infirme prostia. Fiind prostie, ea rezistă și n-o doare. Stă acolo, înfiptă în cîte un colț de cap pătrat, și atrage atenția că una-i una și alta, alta. Vezi, Doamne, nu-i bine să amesteci mingea cu tastatura și alergatul cu pianul. Serios? Ia întrebați-l pe Dan Grigore cît fotbal a jucat cu prietenii și cît de vișiniu îi sîngerează inima.

Prejudecata se lățește și asupra profesorilor de sport, după cum am avut prilejul să constat cu peste trei decenii în urmă. Predam pe vremea aceea în județul Timiș, la Făget, o comună mare transformată în oraș mic cîndva prin anii 1990. Unul dintre profesorii de (educație fizică și) sport de acolo, Arcadie Chirșbaum, Adi pentru prieteni și dame, contrazicea portretul-robot pe care îl confecționează obtuzii celor care își fac hobby sau meserie din sport. Omul citea fără să se împăuneze, cînta la acordeon, dansa ca un argentinian deprins cu lupanarul și era sufletul tuturor petrecerilor, după nepieritoarea vorbă a unui pieritor personaj, „Eu în tinerețea mea eram amfitrion pe oriunde mă duceam“.

Pe lîngă asta, Adi Chirșbaum avea umor într-un timp cînd libera lui manifestare te putea expune. Adică pe la jumătatea anilor 1980, cînd lucrurile trecuseră de geamandura suportabilului. Și cînd nu știai nici cine te ascultă, nici cine te raportează vigilenților cu epoleți. Ei bine, în această atmosferă caldă, prietenească, vorba celor de la Telejurnal, într-o ședință de cancelarie, directorul liceului din Făget se întoarce de la Inspectoratul Județean Timiș cu următoarea indicație în plisc: „Ne-a transmis tovarășul inspector general că trebuie să le spunem copiilor că darurile pe care le primesc cu ocazia sărbătorilor de iarnă nu le aduce Moș Gerilă, ci partidul. Ca să-l citez pe tovarășul inspector general: «Tovarăși, a venit vremea să-l omorîm pe Moș Gerilă».“ De undeva din fundul cancelariei, răspicat ca să-l audă toată lumea, Adi Chirșbaum întreabă: „Auzi, Emile, dar pe Moș Nicolae cînd îl omorîm?“ Directorul încearcă disperat să acopere hohotele: „Măi, Adi, mai glumim, dar nici așa.“ Adi Chirșbaum plusează: „Emile, eu nu glumesc deloc.“

Ați observat, firește, absența motivată ideologic a Crăciunului. Moșul era Gerilă, iar sărbătorile erau „de iarnă“. Pe aceeași linie roșie, bradul era „pom de iarnă“. Those were the days, those were the ways.

Pe lîngă umor, lecturi, dans și acordeon, profesorul de educație fizică și sport Arcadie Chirșbaum mai făcea un lucru: scria. Da, da, scria. Fabulist de vocație, cu hazul circulîndu-i prin vorbe ca sîngele prin vine, Adi a publicat în plin deșert ceaușist un volum doldora de șopîrle: Allegro ma non troppo (Aleargă, dar nu tropăi). Cine a apucat să-l citească s-a mirat că a putut să apară și apoi a rîs cu poftă. Titlul însuși poartă în el sensuri pentru a căror descifrare e nevoie de o bună dotare neuronală. Cartea apare într-o vreme cînd diverși români sătui de raiul comunist încearcă s-o șteargă, alergînd fără să tropăie, spre iadul capitalismului. În aceeași perioadă, la un cinematograf din Timișoara rulează filmul istoric Pe aici nu se trece, dedicat eroilor din Primul Război Mondial. În crucea nopții, un curajos se cațără pe panoul mare pe care e trecut titlul filmului și adaugă dedesubt, cu vopsea roșie: „Pe aici nu, dar prin Iugoslavia…“

Există în fabulele lui Adi Chirșbaum atîta finețe a spiritului, atîtea caricaturizări ale cimpanzeilor de la putere, atîta aluzie isteț camuflată, încît, prins cum ești în corsetul prejudecății, nu-ți vine să crezi că omul care le scrie e unul și același cu cel care își cronometrează elevii la rezistență și viteză, după care le aruncă o minge și le urează distracție plăcută. A nu se crede totuși că o carte e în stare să dizolve ideile fixe. Nu, nu e. Ca dovadă, Adi Chirșbaum primește într-o bună zi vizita unei foste colege disperate de inapetența băiatului ei pentru studiu. Abătută și pradă unui puseu confesiv, femeia mărturisește: „Nimic nu-i place, Adi. Matematică, nu. Română, nu. Istorie, nu. Biologie, nu. Limbi străine, nu. E bătut în cap și puturos. Așa că m-am gîndit, îl dau la sport, să ajungă profesor de sport. Ia spune-mi, Adi dragă, ce salariu ai?“

Inspirat pesemne de fosta colegă și nu doar de ea, Arcadie Chirșbaum, care e oricum, numai misogin nu, după cum pot depune mărturie destui, lasă amatorilor de catrene fabuloase următoarea constatare cu iz biblic din 2010: „Doamne, le-ai făcut nedrept / Și nimic nu se mai schimbă, / Merele le-ai pus pe piept, / Șarpele l-ai pus pe limbă“.

Așa, și cum ziceați că e cu incompatibilitatea dintre sport, spirit și literatură? Mai credeți în ea? Dacă da, alergați și tropăiți. 

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Două mături stau de vorbă, Editura Humanitas, 2018.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.