Despre Dojo

Florin POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Despre Dojo jpeg

Definiția dojo-ului

Cuvîntul „dojo” (compus din ideogramele „dō”- cale și „jō”- loc) este la origine un termen budist cu rădăcini în sanscrită (bodhimanda – „locul unde Sakyamuni și-a găsit calea”, conform dicționarului Kōjien). De-a lungul timpului apare utilizat ca „loc unde se meditează la Buddha” și „loc unde se studiază știința” (deseori, aflat în temple).

În prezent este folosit în special ca „locul unde se predau și se învață arte marțiale”.

Se poate remarca aici că sălile de sport se numesc „taiikukan” (sală de educație fizică), iar sălile de cursuri „kyōshitsu” (sală de educație), definind practic și un sistem de învățare pe bază de repetare de forme, spre deosebire de sistemele educative preluate din occident începînd cu a doua jumătate a secolului XIX.

În cele ce urmează, mă voi referi la dojo ca loc destinat deprinderii artelor marțiale – în mod special la dojo-urile tradiționale de aikido.

Regulile din dojo

Regulile dintr-un dojo se suprapun în mare măsură cu regulile de antrenament. Redau, în cele ce urmează, un set tipic de reguli, așa cum se regăsesc, spre exemplu, în statutul dojo-ului japonez Toyonaka Wakikai, din prefectura Osaka. Am extras doar cîteva dintre cele nouă reguli care reglementează dojo-ul.

1. Să respectăm regulile – și ceremonialul, mai ales – în mod corect, și să urmăm îndeaproape învățăturile instructorilor.

2. Pentru ca antrenamentul să aibă loc într-un mediu propice, se va face curățenie în mod obligatoriu înainte și după antrenament.

3. În dojo vom fi bine dispuși și în armonie cu cei din jur.

4. Unghiile de la mîini și de la picioare trebuie să fie întotdeauna tăiate scurt. Costumul de antrenament (dōgi) să fie întotdeauna curat.

Regula nr. 1 se referă la ceremonia de salut la intrarea și la ieșirea din spațiul privilegiat la dojo-ului și la respectarea locului în sală, în funcție de ierarhie.

Regula nr. 3, de curățenie a dojo-ului stabilește îndatorirea practicanților de a curăța sala, indiferent de starea de curățenie prealabilă, păstrată de către administratorii sălii. Curățenia se face după proceduri clar stabilite: se mătură suprafața saltelelor pornind de la peretele de onoare, iar la sfîrșit murdăria se strînge în colțul cel mai apropiat de ieșire și se adună, tradițional, cu un făraș (sau, mai nou, cu aspiratorul).

Regula nr. 5 se referă la „igiena” emoțională în vederea antrenamentului: a fi în armonie cu cei din jur și bine dispus (în armonie cu sine).

Regula nr. 7, cea de curățenie individuală, prevede și costumul de antrenament, care trebuie menținut curat, cît mai alb. Aș menționa aici o confuzie destul de comună de a considera cuvîntul „dojo” ca fiind din aceeași familie cu „dōgi”. Este o greșeală: în timp ce ideograma dō din dojo are sensul de „cale”, dō din „dōgi” înseamnă „tors”, („gi” fiind sonorizarea ideogramei „ki” din „kimono”, însemnînd veșmînt), „dōgi” nefiind astfel „veșmîntul căii”, ci mai curînd un „acoperămînt pentru tors”.

Folosirea spațiului dojo-ului

Dojo-urile sînt îndeobște rectangulare. În fiecare dojo se va desemna un „perete de onoare” („shoomen”), de obicei, peretele cel mai îndepărtat de intrare sau, în dacă sînt mai mute intrări, un perete fără uși, în ideea că locul cel mai îndepărtat de ușă este cel mai sigur, în cazul unui atac inopinat.

Dojo-urile din Japonia sînt prevăzute cu o suprafață mare de ferestre, care sînt deschise înaintea curățeniei inițiale și închise după curățenia finală. Sălile tradiționale nu sînt prevăzute cu încălzire sau cu aer condiționat.

Pe peretele de onoare sînt afișate de obicei fotografii, portrete, uneori, chiar statui ale fondatorilor artei respective, iar în funcție de pretențiile sau veleitățile practicanților pot fi și vaze cu aranjamente florale sau planșe cu aforisme caligrafiate, îndemnînd la curaj, străduință, meditație etc.

Latura opusă peretelui de onoare este utilizată în general ca loc de aliniere a practicanților. Alinierea se face în ordine ierarhică, cei mai înalți în grad sau mai vîrstnici membri ai grupurilor de antrenament fiind plasați în partea cea mai îndepărtată de intrarea în dojo.

Folosirea timpului dojo-ului

Timpul în dojo se împarte în segmente de 1-3 ore, fiecare începînd și terminîndu-se cu curățenia. Antrenamentul propriu-zis începe cu un ritual de purificare, după care urmează exerciții de mobilitate, forță, căderi, deplasări etc.

O caracteristică a utilizării timpului în dojo este lipsa pauzelor, recuperarea oboselii pricinuite de un segment de antrenament urmînd să se petreacă pe parcursul segmentului următor.

Prin folosirea timpului și spațiului cu maximă eficiență și păstrarea unui mediu curat și liber de factori perturbatori externi, dojo-ul este un instrument menit să creeze practicanților mediul propice pentru a-și limpezi mintea de orice gînduri „exterioare” și pentru a executa tehnicile cu atenție maximă la detaliu și cu simțurile alerte. 

Florin Popescu, doctor în filologie al Universității din Kyoto, este instructor principal de aikido (6 dan) la Manabu-dojo (http://www.aikido.manabu.ro).

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.