Kinetoterapia, între educație fizică și medicină

Ciprian NIŢU
Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Kinetoterapia, între educație fizică și medicină jpeg

Nu este nici sport, dar nici medicină pură, mai degrabă un melanj care reunește cele două entități pe tărîmul a ceea ce noi numim generic kinetoterapie.

În trecut i se spunea CFM (cultură fizică medicală) și reprezenta o „dependință“ a educației fizice, primindu-și dreptul de a ființa ca individualitate de sine stătătoare după 1990, cînd a fost creată o facultate de profil.

În Europa de Vest este uzitat termenul de fizioterapie, la noi cele două denumiri (kinetoterapie și fizioterapie) semnifică activități distincte.

Textul pe care vi-l încredințez nu-și propune să vă familiarizeze cu componenta tehnico-profesională a acestei îndeletniciri, ci de-a reliefa indestructibila relație pe care kinetoterapia o întreține cu diferitele specialități medicale (ortopedia, neurologia, neurochirurgia), cu psihologia și, înainte de toate, cu pacientul și cei apropiați lui.

Acum șaisprezece ani am pășit, pentru întîa dată, într-un loc unde membrii unui staff medical conlucrau în spiritul unui scop primordial: redarea independenței funcționale unor oameni operați, asigurîndu-le o convalescență cît mai suportabilă.

După o ucenicie ce s-a întins pe parcursul a doi ani, am primit șansa de a activa acolo unde se spune că se află „kilometrul zero“ al kinetoterapiei, în spital, lîngă patul pacientului operat.

Datorită altruismului, afabilității și priceperii desăvîrșite ale mentorului meu (doamna profesor C. Dumitrescu), am priceput că această îndeletnicire nu reprezintă o simplă și prozaică înșiruire de mișcări, fie ele corect implementate.

Dimensiunea reală a importanței recuperării medicale (altă denumire folosită pe plaiurile noastre) este puternic relevată de impactul emoțional resimțit de pacient la întîlnirea cu cel care urmează să-i conducă pașii către reîntoarcerea la viața normală.

Intervenția chirurgicală reprezintă, fără putință de tăgadă, indiferent de amploarea ei, o traumă, durerea fizică fiind amalgamată cu nevolnicia indusă de neputință.

În astfel de situații, prezența kinetoterapeutului are rolul combustibilului care va reporni „motorul“ reparat, dar încă nerodat, al semenilor săi. Noi desăvîrșim ceea ce colegii noștri chirurgi realizează, ei repară, noi finisăm.

Pornind de la o intervenție nereușită, un terapeut priceput nu poate să obțină o finalitate favorabilă, însă o operație izbutită riscă să fie compromisă de diletantismul unor colegi nedăruiți sau plasați prea de timpuriu în această nișă.

Kinetoterapie nu înseamnă doar reabilitare funcțională după varii tipuri de patologii operate. Sub nici o formă nu trebuie relativizată acea ramură a gimnasticii medicale care-și propune să prevină, de o importanță covîrșitoare mai ales în existența copiilor și adolescenților.

Din fericire, există o sumedenie de afecțiuni care pot fi îmblînzite și pe alocuri vindecate cu ajutorul kinetoterapiei, însă virtutea care-l recomandă pe terapeut, dincolo de iscusință, trebuie să fie integritatea, coroborate cu mult prea des invocata empatie.

Din păcate, nu sînt puțini colegii noștri pentru care sintagmele care ar trebui să le ghideze activitatea reprezintă doar cuvinte extrase din dicționare, cu aplicabilitate precară și desuetă într-o lume în care binele pacientului nu mai prevalează de ceva vreme.

Kinetoterapia și-a fixat ca fundament irefutabil mișcarea, însă soclul acestei activități poate fi puternic zdruncinat în lipsa unei armonizări desăvîrșite cu nevoile psiho-emoționale ale pacienților.

Vorbim aici despre o conlucrare a patru participanți, fiecare dîndu-și obolul, astfel încît „puzzle-ul“ reabilitării funcționale să fie rezolvat adecvat; în ordinea „intrării în scenă“, chirurgul, kinetoterapeutul, familia pacientului și, bineînțeles, actantul principal, beneficiarul întregului proces terapeutic, pacientul. Ajutorul celorlalți membri ai echipei medicale este indispensabil.

Dacă fiecare dintre acești protagoniști își asumă și conștientizează misia, succesul este garantat, cu toate inerentele poticneli care apar în derularea procesului.

Activez într-un spital care găzduiește și o secție de Pediatrie, aici sînt realizate unele dintre cele mai complexe și laborioase operații din nomenclatorul chirurgical.

De fiecare dată cînd ajung în preajma acestor copilași gîndul îmi zboară către educația fizică din școli și grădinițe, către rostul și însemnătatea de netăgăduit ale acestor activități. Știm cu toții, iar noi, cei direct implicați, simțim cu asupra de măsură că împingerea spre derizoriu și abordarea reducționistă conduc inexorabil către îmbolnăvirea viitorilor adulți.

Din cîte știu, au apărut, deocamdată timid și sporadic, sesiuni de kinetoterapie profilactică în cîteva unități de învățămînt, substratul acestui deziderat fiind, mai degrabă, apanajul unor ambiții și nevoi personale și manifestîndu-se cu precădere în zona privată a procesului educațional.

Sînt încredințat că perspectiva va impune propagarea acestei practici benefice la nivel de masă, dezvoltarea fizică inadecvată și creșterea alarmantă a greutății corporale juvenile urgentînd aplicarea unor măsuri ferme.

Triada Prevenire, Conservare, Reparare (Tratare) reliefează ordinea în care ar trebui abordată această „înfruntare“ a sedentarismului, dar și a opusului său, la fel de vătămător: heirupismul mișcării necugetate.

Prejudiciabilă nu este doar ne­miș­carea, ci și anacronismul ac­ti­vi­tăților preluate de potențialii beneficiari doar fiindcă „sînt la modă“ sau propovăduite de diverși guru ai mișcării.

Textura activității motrice, a sportului de masă, a mișcării benigne trebuie mulată pe particularitățile morfo-funcționale ale pacientului, orice altă abordare riscînd să transforme un demers lăudabil și util într-unul pernicios. 

Ciprian Nițu este kinetoterapeut al spitalului Ponderas, București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.