Sfîrşitul copilăriei

Horia MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Sfîrşitul copilăriei jpeg

În timp ce eu ascultam la Europa Liberă cu răsuflarea tăiată cum cădea Zidul Berlinului, colegi de-ai mei din Facultatea de Arhitectură se întreceau în recomandări reciproce la şedinţele PCR, pentru a intra şi ei în partid, pe modelul cel vechi de a face carieră. S-au făcut că nu mă aud cînd le-am strigat în aulă: „Dar cade Zidul Berlinului, de ce intraţi în partid?!“ Un amic tocmai intrase, prin noiembrie 1989, în partid şi n-a apucat să se laude bine, căci Revoluţia i-a tăiat cheful şi elanul. Avea de gînd să dea o petrecere. Păcat. Dar s-a reorientat. E acum diplomat la Bruxelles, şi viaţa lui a funcţionat perfect, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat în 1989.

La 21 de ani ai vîrsta majoratului pe stil japonez sau englez. Noi, decreţeii, avem o soartă încălecată pe o schimbare. Revoluţia care ne-a prins la 21 de ani a anulat tot ceea ce ştiam pînă atunci despre viaţă şi societate. Nimic nu mai era valabil, dar nici nu era clar cu ce va fi înlocuit. Doar speranțele (ale celor care le aveau!) au căpătat aripi noi, uriaşe. În decembrie 1989 s-au deschis enorme perspective. Ele însă erau extrem de ambigue şi neconturate, şi cred că doar puţini dintre noi (la nivel statistic, al întregii generaţii) au ştiut să le valorifice sau să înţeleagă cum să se reorienteze. În fond, aspectul lumii politice româneşti de astăzi arată clar această dezorientare a decreţeilor. Ei abia acum, de cîţiva ani, au reuşit să acţioneze. Cei ca Nicușor Dan (care va rămîne în istorie ca o efigie a generaţiei lui) şi întregul curent pe care el l-a coagulat în USR sînt probabil în majoritate decreţei. Sigur, s-ar putea argumenta că în politică poţi deveni influent abia după 40 de ani, şi că, practic, politica din anii 1990-2010 a fost dominată de generaţii vechi, crescute în comunism, care au menţinut inerent tarele lui în lumea celor 20 de ani de după revoluţie. O prezenţă mai activă a decreţeilor în politică, imediat după 1990, ar fi dus la o debalcanizare mai rapidă a partidelor şi a stilului politic din România. Poate că însă problema a fost chiar asta: o ruptură între generaţii. Îmi amintesc de prieteni care au cunoscut îndeaproape diverse persoane marcante ale acelor ani, şi care, aproape toţi, erau scîrbiţi de modul de a gîndi al acelor persoane. Era o distanţă uriaşă între idealismul şi naivitatea generaţiei decreţeilor şi machiavelismul şi realismul excesiv (şi foarte balcanic) al generaţiei de politicieni şi oameni de afaceri care domina pe atunci, şi care aveau vîrste de 30-40 de ani (cei din FSN) sau erau chiar la vîrsta a treia (Câmpeanu, Raţiu etc.). Figurile nobile, care reuşeau să îmbine idealismul, etica şi realismul politic, erau extrem de rare (Corneliu Coposu) şi nu au avut în final succes (chiar dacă s-au bucurat de o anumită influenţă). Ele ar fi fost singurele capabile să coaguleze energiile decreţeilor şi să i scape de decepţia şi pesimismul care îi cuprinsese.

Crescut într-un comunism al autocenzurii, învăţat să păstrezi pentru tine prea multe gînduri şi obsedat de a te disocia de viaţa publică (capturată de ciocoii care intrau în partid şi de securişti), te-ai trezit în 1990 că ai putea să te deschizi, că, teoretic, ai avea libertate totală. În acelaşi timp vedeai cum generaţia tînără a aceloraşi ciocoi şi securişti capturează din nou viaţa publică. Foarte repede, s-au instalat decepţia şi furia. Furia nu poate dura mult, căci e distructivă, dar decepţia şi resemnarea îi pot lua uşor locul, dacă nu reuşeşti să canalizezi energia furiei către soluţii constructive de termen lung.

Cei care au avut succes, dintre decreţei, au fost cei care învăţaseră deja din anii ’80 (sau o ştiau instinctiv) cum să răzbată şi cum să se centreze pe succesul propriu, de obicei cu metode machiavelice. Scrupulele nu puteau să fie de ajutor nici în anii ’80, nici în anii ’90, căci în ambele situaţii erai confruntat cu o societate nedreaptă, în care fie era dictatură, fie tocmai se instalau la putere cei din generaţia nouă de securişti, şi în care se înfiripa, firav şi fără perspective clare, democraţia. Nu doar decreţeii au trăit anii ’90 cu un fel de split personality: pe de-o parte, sperau orbeşte în succesul democratizării; pe de alta, erau permanent decepţionaţi, ba chiar pesimişti, şi nu reuşeau să înţeleagă ce-ar trebui să facă pentru a schimba starea politicii.
Cred că mulţi dintre decreţei – şi eu mă număr cu siguranţă printre ei – au încercat să se împartă între disperarea etern umană că avem o singură viaţă (şi că ar fi bine să facem ceva cu ceea ce ni s-a dat) şi disperarea etică că nu putem lăsa o ţară pe mîna securiştilor şi a nemernicilor (şi că ar fi bine să facem ceva cu ţara ce ni s a dat). Foarte mulţi dintre noi n-au reuşit prea bine acest şpagat. Au devenit nişte „uomini universali“, dar nu cu nobleţea înaltă a lui Da Vinci, ci cu împrăştierea balcanică a omului pasionat de prea multe lucruri şi lipsit de rigoarea raţională a vest-europeanului, care ştie să-şi drămuiască resursele şi mai ales emoţiile. Uomini balcanici universali, deci. E frumos, chiar dacă nu e bine, ar spune poate un poet al anilor ’80. „Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.“ În camera mea vieneză radioul local transmite pasajele alternant pianissimo și forte ale corului sclavilor din Nabucco, și eu mă gîndesc la Hîrtia va fi albastră. 

Horia Marinescu este arhitect şi cetăţean al Europei, activ între Viena şi Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.