Sfîrşitul copilăriei

Horia MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Sfîrşitul copilăriei jpeg

În timp ce eu ascultam la Europa Liberă cu răsuflarea tăiată cum cădea Zidul Berlinului, colegi de-ai mei din Facultatea de Arhitectură se întreceau în recomandări reciproce la şedinţele PCR, pentru a intra şi ei în partid, pe modelul cel vechi de a face carieră. S-au făcut că nu mă aud cînd le-am strigat în aulă: „Dar cade Zidul Berlinului, de ce intraţi în partid?!“ Un amic tocmai intrase, prin noiembrie 1989, în partid şi n-a apucat să se laude bine, căci Revoluţia i-a tăiat cheful şi elanul. Avea de gînd să dea o petrecere. Păcat. Dar s-a reorientat. E acum diplomat la Bruxelles, şi viaţa lui a funcţionat perfect, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat în 1989.

La 21 de ani ai vîrsta majoratului pe stil japonez sau englez. Noi, decreţeii, avem o soartă încălecată pe o schimbare. Revoluţia care ne-a prins la 21 de ani a anulat tot ceea ce ştiam pînă atunci despre viaţă şi societate. Nimic nu mai era valabil, dar nici nu era clar cu ce va fi înlocuit. Doar speranțele (ale celor care le aveau!) au căpătat aripi noi, uriaşe. În decembrie 1989 s-au deschis enorme perspective. Ele însă erau extrem de ambigue şi neconturate, şi cred că doar puţini dintre noi (la nivel statistic, al întregii generaţii) au ştiut să le valorifice sau să înţeleagă cum să se reorienteze. În fond, aspectul lumii politice româneşti de astăzi arată clar această dezorientare a decreţeilor. Ei abia acum, de cîţiva ani, au reuşit să acţioneze. Cei ca Nicușor Dan (care va rămîne în istorie ca o efigie a generaţiei lui) şi întregul curent pe care el l-a coagulat în USR sînt probabil în majoritate decreţei. Sigur, s-ar putea argumenta că în politică poţi deveni influent abia după 40 de ani, şi că, practic, politica din anii 1990-2010 a fost dominată de generaţii vechi, crescute în comunism, care au menţinut inerent tarele lui în lumea celor 20 de ani de după revoluţie. O prezenţă mai activă a decreţeilor în politică, imediat după 1990, ar fi dus la o debalcanizare mai rapidă a partidelor şi a stilului politic din România. Poate că însă problema a fost chiar asta: o ruptură între generaţii. Îmi amintesc de prieteni care au cunoscut îndeaproape diverse persoane marcante ale acelor ani, şi care, aproape toţi, erau scîrbiţi de modul de a gîndi al acelor persoane. Era o distanţă uriaşă între idealismul şi naivitatea generaţiei decreţeilor şi machiavelismul şi realismul excesiv (şi foarte balcanic) al generaţiei de politicieni şi oameni de afaceri care domina pe atunci, şi care aveau vîrste de 30-40 de ani (cei din FSN) sau erau chiar la vîrsta a treia (Câmpeanu, Raţiu etc.). Figurile nobile, care reuşeau să îmbine idealismul, etica şi realismul politic, erau extrem de rare (Corneliu Coposu) şi nu au avut în final succes (chiar dacă s-au bucurat de o anumită influenţă). Ele ar fi fost singurele capabile să coaguleze energiile decreţeilor şi să i scape de decepţia şi pesimismul care îi cuprinsese.

Crescut într-un comunism al autocenzurii, învăţat să păstrezi pentru tine prea multe gînduri şi obsedat de a te disocia de viaţa publică (capturată de ciocoii care intrau în partid şi de securişti), te-ai trezit în 1990 că ai putea să te deschizi, că, teoretic, ai avea libertate totală. În acelaşi timp vedeai cum generaţia tînără a aceloraşi ciocoi şi securişti capturează din nou viaţa publică. Foarte repede, s-au instalat decepţia şi furia. Furia nu poate dura mult, căci e distructivă, dar decepţia şi resemnarea îi pot lua uşor locul, dacă nu reuşeşti să canalizezi energia furiei către soluţii constructive de termen lung.

Cei care au avut succes, dintre decreţei, au fost cei care învăţaseră deja din anii ’80 (sau o ştiau instinctiv) cum să răzbată şi cum să se centreze pe succesul propriu, de obicei cu metode machiavelice. Scrupulele nu puteau să fie de ajutor nici în anii ’80, nici în anii ’90, căci în ambele situaţii erai confruntat cu o societate nedreaptă, în care fie era dictatură, fie tocmai se instalau la putere cei din generaţia nouă de securişti, şi în care se înfiripa, firav şi fără perspective clare, democraţia. Nu doar decreţeii au trăit anii ’90 cu un fel de split personality: pe de-o parte, sperau orbeşte în succesul democratizării; pe de alta, erau permanent decepţionaţi, ba chiar pesimişti, şi nu reuşeau să înţeleagă ce-ar trebui să facă pentru a schimba starea politicii.
Cred că mulţi dintre decreţei – şi eu mă număr cu siguranţă printre ei – au încercat să se împartă între disperarea etern umană că avem o singură viaţă (şi că ar fi bine să facem ceva cu ceea ce ni s-a dat) şi disperarea etică că nu putem lăsa o ţară pe mîna securiştilor şi a nemernicilor (şi că ar fi bine să facem ceva cu ţara ce ni s a dat). Foarte mulţi dintre noi n-au reuşit prea bine acest şpagat. Au devenit nişte „uomini universali“, dar nu cu nobleţea înaltă a lui Da Vinci, ci cu împrăştierea balcanică a omului pasionat de prea multe lucruri şi lipsit de rigoarea raţională a vest-europeanului, care ştie să-şi drămuiască resursele şi mai ales emoţiile. Uomini balcanici universali, deci. E frumos, chiar dacă nu e bine, ar spune poate un poet al anilor ’80. „Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.“ În camera mea vieneză radioul local transmite pasajele alternant pianissimo și forte ale corului sclavilor din Nabucco, și eu mă gîndesc la Hîrtia va fi albastră. 

Horia Marinescu este arhitect şi cetăţean al Europei, activ între Viena şi Bucureşti.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?