La propriu și la figurat

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
La propriu și la figurat jpeg

În ianuarie 1990 am avut un nou imn de stat. Nu mai știu cît ne-a luat să învățăm noile strofe și melodia, eram în clasa a IV-a pe atunci, dar am o senzație vagă, prezentă și acum, de neplăcere, cînd îmi amintesc diminețile mohorîte în care, ridicați în picioare în vechile noastre bănci de lemn, ne chinuiam cu „Deșteaptă-te, române“. Fostul „Tricolor“, „Trei culori“ în varianta adaptată, mi se părea la fel de sintetic și de străveziu ca pînza drapelului de la festivitățile de detașament. Era ușor de reținut și nu părea să sperie pe nimeni. „Roșu, galben și albastru / Este-al nostru tricolor / Se înalță ca un astru / Gloriosul meu popor.“ Dintr-odată apăruseră dușmanii, tiranii și o presiune difuză, spiritul de acțiune și de revanșă. Cîte altele s-au schimbat odată cu imnul rămîne de discutat, dar dacă vorbim despre somn, vorbim și despre starea de conștiență, pentru că somnul e, pînă la urmă, opusul, suspendarea naturală a stării de veghe.

În acești termeni, România pare că reușește, nu știu cum, să își piardă această proprietate a vigilenței, sau măcar facem apel la acest lucru în mod periodic, să și-o recîștige și iarăși să cadă în somn. Ceva care seamănă cu ritmul circadian, acel reglaj complex hipotalamic, al neuronilor histaminergici din nucleul ventro-lateral preoptic, cînd cantitatea de adenozină scade și crește în celule, histamina crește și ea și scade sub controlul melatoninei, iar noi la fel, de-a lungul istoriei, ne trezim și ne adîncim în somn.

Alternanța e o constantă a conștiinței noastre colective, o găsim în toate ipostazele folclorului (cu diverse variațiuni) de la Miorița la cel de dată recentă – Neam trezit. Poate nu ne place muzica, cred că nici versurile lui Mureșanu (și înțeleg că varianta asta, de 4/4, e mai „energică și mai ritmată“ (!) decît cea inițială), dar enunțul e fără echivoc – tiranii (se face referire la imperiile vecine, deci mai mult sau mai puțin barbari) ne-au adîncit în somul cel de moarte. Ce-i drept, valul acesta de trezire a conștiințelor naționale s-a produs peste tot în Europa, în epocă, iar începutul secolului XX a consumat o stare de hiperluciditate. Cînd comparăm perioada postbelică cu cea in-ter și antebelică, totdeauna găsim că atunci erau vremuri de efervescență intelectuală, socială, chiar și economică. Atunci l-am avut pe Cioran (gîndirea întemeiată pe insuportabila insomnie) sau pe Camil Petrescu (gîndirea bazată pe insuportabila luciditate). Atenția și luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, așa cum de altfel atenția sporește și durerea de dinți. Marii voluptuoși și care trăiesc intens viața sînt neapărat ultralucizi. Greu de distins în limbaj literar pendularea între suspendarea conștienței și suspendarea conștiinței, dar ambele vin în opoziție cu luciditatea, vigilența, capacitatea de a percepe toți stimulii mediului, fiecare particulă a acestei realități, realitate însă, se știe, fără o finalitate a detaliului, putem asista infinit la atomizarea ei, fără să luăm o decizie în perfectă cunoștință de cauză.

Apoi am înregistrat o nouă perioadă de somn cu unde lente. Un somn mai degrabă înghețat, ca o paralizie hipnică. Imaginea cea mai reprezentativă am găsit o într-un poem din volumul Somnul din somn, al Anei Blandiana. Somnul folosit ca mijloc de protecție, profunzimea lui ca motiv de spaimă. Acel om care vorbește prin somn și se dă de gol poate fi auzit și poate da socoteală pe urmă, cînd va fi trezit, așa că în somnul său doarme un alt somn, și de-abia acolo poate spune ceea ce gîndește, deși astfel cuvintele lui se pierd pentru totdeauna. Între cele două somnuri se producea spațiul vid. Totuși era o soluție să întoarcem somnul în favoarea noastră.

În 1990, atunci cînd eu cîntam cu jumătate de gură „Deșteaptă-te, române“, ceilalți, mai mari, aveau din nou senzația unei treziri, și treziți constatau iarăși cum într-un fel ciudat ne furase somnul, ațipisem uite-așa, și uite cîte se mai întîmplaseră pe lume între timp. Fără intenționalitate nu există nici responsabilitate. Atunci, în 1990, dorința de a rămîne în priză era mai mare ca niciodată. De exemplu, în acea primăvară erau peste 90 de publicații, tirajele cărților rămăseseră la nivelul celor din anul precedent, dar mult mai variate ca subiect și fără presiunea cenzurii. Se citea în draci, cum spune astăzi cu regret orice scriitor. Apoi, în anii care au trecut, ideea de (re)trezire a revenit constant. Varianta douămiistă a lui „Deșteaptă-te, române“ e „România, trezește-te!“ cu 1-Q Sapro și Dizzy la microfoane și un refren care, preluat în heavy rotation de televiziuni, avea la un moment dat șanse să se impună ca noul ritm. „România, trezește-te / Sînt atîtea de făcut și te-ai rătăcit / România, trezește-te.“

Nu foarte de mult am inițiat un studiu încercînd să definesc fenomenul depresiv în comunitățile de tineri (studenți vs. angajați/muncitori), o analiză întinsă pe cei șase ani de studiu la Medicină. Bineînțeles, insomnia nu e un factor specific depresiei, a meritat să-l scot din context și să-l tratez separat. În acest substudiu, somnul variază odată cu anxietatea raportată, cu factorii sociali și cu specificul anilor de studiu. Concret, insomniile sînt mai frecvente în primii doi ani de facultate, cei de acomodare, cu tot bombardamentul de informație pe care îl presupune intrarea într-un alt sistem de învățămînt, și în ultimii doi, cînd studenții sînt tot mai preocupați de următoarea etapă de viață, de ce va urma. N-are rost să extrapolez modelul unei comunități la profilul unui popor, dar rămînînd în cadrul ipotezelor de lucru, tendința se poate observa fără mare îndrăzneală – somnul scade atunci cînd sîntem alertați, cînd apar grijile, cînd sîntem mai presați de informație și de decizie.

Stresați e un termen consacrat în vocabularul de azi. Sîntem stresați de posturile de știri, saturate de burtiere galbene, de radiouri, de ecrane albastre, de calculatoare, de rețelele de socializare, de opțiunile consumeriste, de oportunitățile de piață, care se deschid astăzi mai mult ca niciodată. Toate lucrurile astea vin să întărească aparența că noi luăm decizii și sîntem direct răspunzători de soarta noastră, iar asta ne ține, de fapt, în alertă mai mult decît toate celelalte la un loc. Viitorul e la doar o secundă distanță de prezent. Urmează un nou apel la deșteptare? Cum or să sune versurile și cum o să fie muzica? Românul s-a născut poet, am tot auzit asta. 

Augustin Cupșa este scriitor și psihiatru.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.