La propriu și la figurat

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
La propriu și la figurat jpeg

În ianuarie 1990 am avut un nou imn de stat. Nu mai știu cît ne-a luat să învățăm noile strofe și melodia, eram în clasa a IV-a pe atunci, dar am o senzație vagă, prezentă și acum, de neplăcere, cînd îmi amintesc diminețile mohorîte în care, ridicați în picioare în vechile noastre bănci de lemn, ne chinuiam cu „Deșteaptă-te, române“. Fostul „Tricolor“, „Trei culori“ în varianta adaptată, mi se părea la fel de sintetic și de străveziu ca pînza drapelului de la festivitățile de detașament. Era ușor de reținut și nu părea să sperie pe nimeni. „Roșu, galben și albastru / Este-al nostru tricolor / Se înalță ca un astru / Gloriosul meu popor.“ Dintr-odată apăruseră dușmanii, tiranii și o presiune difuză, spiritul de acțiune și de revanșă. Cîte altele s-au schimbat odată cu imnul rămîne de discutat, dar dacă vorbim despre somn, vorbim și despre starea de conștiență, pentru că somnul e, pînă la urmă, opusul, suspendarea naturală a stării de veghe.

În acești termeni, România pare că reușește, nu știu cum, să își piardă această proprietate a vigilenței, sau măcar facem apel la acest lucru în mod periodic, să și-o recîștige și iarăși să cadă în somn. Ceva care seamănă cu ritmul circadian, acel reglaj complex hipotalamic, al neuronilor histaminergici din nucleul ventro-lateral preoptic, cînd cantitatea de adenozină scade și crește în celule, histamina crește și ea și scade sub controlul melatoninei, iar noi la fel, de-a lungul istoriei, ne trezim și ne adîncim în somn.

Alternanța e o constantă a conștiinței noastre colective, o găsim în toate ipostazele folclorului (cu diverse variațiuni) de la Miorița la cel de dată recentă – Neam trezit. Poate nu ne place muzica, cred că nici versurile lui Mureșanu (și înțeleg că varianta asta, de 4/4, e mai „energică și mai ritmată“ (!) decît cea inițială), dar enunțul e fără echivoc – tiranii (se face referire la imperiile vecine, deci mai mult sau mai puțin barbari) ne-au adîncit în somul cel de moarte. Ce-i drept, valul acesta de trezire a conștiințelor naționale s-a produs peste tot în Europa, în epocă, iar începutul secolului XX a consumat o stare de hiperluciditate. Cînd comparăm perioada postbelică cu cea in-ter și antebelică, totdeauna găsim că atunci erau vremuri de efervescență intelectuală, socială, chiar și economică. Atunci l-am avut pe Cioran (gîndirea întemeiată pe insuportabila insomnie) sau pe Camil Petrescu (gîndirea bazată pe insuportabila luciditate). Atenția și luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, așa cum de altfel atenția sporește și durerea de dinți. Marii voluptuoși și care trăiesc intens viața sînt neapărat ultralucizi. Greu de distins în limbaj literar pendularea între suspendarea conștienței și suspendarea conștiinței, dar ambele vin în opoziție cu luciditatea, vigilența, capacitatea de a percepe toți stimulii mediului, fiecare particulă a acestei realități, realitate însă, se știe, fără o finalitate a detaliului, putem asista infinit la atomizarea ei, fără să luăm o decizie în perfectă cunoștință de cauză.

Apoi am înregistrat o nouă perioadă de somn cu unde lente. Un somn mai degrabă înghețat, ca o paralizie hipnică. Imaginea cea mai reprezentativă am găsit o într-un poem din volumul Somnul din somn, al Anei Blandiana. Somnul folosit ca mijloc de protecție, profunzimea lui ca motiv de spaimă. Acel om care vorbește prin somn și se dă de gol poate fi auzit și poate da socoteală pe urmă, cînd va fi trezit, așa că în somnul său doarme un alt somn, și de-abia acolo poate spune ceea ce gîndește, deși astfel cuvintele lui se pierd pentru totdeauna. Între cele două somnuri se producea spațiul vid. Totuși era o soluție să întoarcem somnul în favoarea noastră.

În 1990, atunci cînd eu cîntam cu jumătate de gură „Deșteaptă-te, române“, ceilalți, mai mari, aveau din nou senzația unei treziri, și treziți constatau iarăși cum într-un fel ciudat ne furase somnul, ațipisem uite-așa, și uite cîte se mai întîmplaseră pe lume între timp. Fără intenționalitate nu există nici responsabilitate. Atunci, în 1990, dorința de a rămîne în priză era mai mare ca niciodată. De exemplu, în acea primăvară erau peste 90 de publicații, tirajele cărților rămăseseră la nivelul celor din anul precedent, dar mult mai variate ca subiect și fără presiunea cenzurii. Se citea în draci, cum spune astăzi cu regret orice scriitor. Apoi, în anii care au trecut, ideea de (re)trezire a revenit constant. Varianta douămiistă a lui „Deșteaptă-te, române“ e „România, trezește-te!“ cu 1-Q Sapro și Dizzy la microfoane și un refren care, preluat în heavy rotation de televiziuni, avea la un moment dat șanse să se impună ca noul ritm. „România, trezește-te / Sînt atîtea de făcut și te-ai rătăcit / România, trezește-te.“

Nu foarte de mult am inițiat un studiu încercînd să definesc fenomenul depresiv în comunitățile de tineri (studenți vs. angajați/muncitori), o analiză întinsă pe cei șase ani de studiu la Medicină. Bineînțeles, insomnia nu e un factor specific depresiei, a meritat să-l scot din context și să-l tratez separat. În acest substudiu, somnul variază odată cu anxietatea raportată, cu factorii sociali și cu specificul anilor de studiu. Concret, insomniile sînt mai frecvente în primii doi ani de facultate, cei de acomodare, cu tot bombardamentul de informație pe care îl presupune intrarea într-un alt sistem de învățămînt, și în ultimii doi, cînd studenții sînt tot mai preocupați de următoarea etapă de viață, de ce va urma. N-are rost să extrapolez modelul unei comunități la profilul unui popor, dar rămînînd în cadrul ipotezelor de lucru, tendința se poate observa fără mare îndrăzneală – somnul scade atunci cînd sîntem alertați, cînd apar grijile, cînd sîntem mai presați de informație și de decizie.

Stresați e un termen consacrat în vocabularul de azi. Sîntem stresați de posturile de știri, saturate de burtiere galbene, de radiouri, de ecrane albastre, de calculatoare, de rețelele de socializare, de opțiunile consumeriste, de oportunitățile de piață, care se deschid astăzi mai mult ca niciodată. Toate lucrurile astea vin să întărească aparența că noi luăm decizii și sîntem direct răspunzători de soarta noastră, iar asta ne ține, de fapt, în alertă mai mult decît toate celelalte la un loc. Viitorul e la doar o secundă distanță de prezent. Urmează un nou apel la deșteptare? Cum or să sune versurile și cum o să fie muzica? Românul s-a născut poet, am tot auzit asta. 

Augustin Cupșa este scriitor și psihiatru.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.