Complicata relaţie a românilor cu Europa

Bogdan NEDEA
Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Complicata relaţie a românilor cu Europa jpeg

De la permeabila graniţă a Imperiului Roman la zonă-tampon a celor trei mari imperii ce convergeau în spaţiul ţării noastre şi pînă la unificarea Principatelor cu ajutorul Europei (şi al unui suveran de sorginte europeană), relaţia românilor cu Bătrînul Continent pare să fi fost şi să fie una deosebit de complicată. 

O relaţie de dragoste-ură care în majoritatea cazurilor ne-a fost benefică, aşa cum istoria avea să demonstreze, dar şi o relaţie de cele mai multe ori la distanţă, cu despărţiri temporare, paradoxuri şi multe infidelităţi. Dacă acum 150 de ani începea romanţa europenizării accelerat-forțate în care influenţele intelectuale ale Europei de Vest doreau a şterge apucăturile balcanice şi metehnele otomane ale societăţii fanariote, acum 100 de ani acea romanţă se transforma într-o relaţie de lungă durată consfinţită de doi nemţi, un francez şi o englezoaică, ce au decis că este momentul să facem pasul următor. După frumoşii ani ai perioadei interbelice, despărţirea a fost bruscă şi brutală, iar românii şi-au găsit o nouă dragoste, asemănătoare mai mult cu sindromul Stockholm decît cu dragostea la prima vedere. Aceşti 42 de ani de dragoste cu de-a sila au dezvoltat un paradox de proporţionalitate cu ale cărui efecte încă ne luptăm: cu cît dorinţa de a accede în Europa era mai mare, cu atît capacitatea şi valorile comune erau mai puţine. Dezorientarea de la despărţirea de comunism a fost majoră, drept dovadă stînd cei aproape șase ani cît ne-a luat să decidem că vrem să ne întoarcem la prima dragoste – Europa (vezi „Declaraţia de la Snagov“ din 1995) şi încă 12 ani pînă să ducem la îndeplinire acest lucru.

Astăzi, după alţi 12 ani, românii par a fi într-o relaţie matură şi ireversibilă cu Europa, cu certuri şi împăcări, dar ferită de impetuozitățile pasiunii de la început. Astăzi, Europa este „acasă“ pentru peste patru milioane de români, iar mai bine de jumătate din cei rămaşi în ţară sînt încă îndrăgostiţi de ea şi de valorile ei (49% din români apreciază pozitiv apartenenţa la UE, ne spune Eurobarometrul din septembrie 2018). Această maturitate a venit cu sacrificii de ambele părţi şi cu eforturi majore din partea românilor de a se apropia de preceptele vestice. În acest context, mi se pare deosebit de important un episod la care am asistat în 2007, cînd toată ţara se afla încă sub imperiul exaltării apartenenţei europene: el şi ea la colţ de stradă, el mîncînd un covrig pe care îl termină, mototoleşte hîrtia şi o aruncă pe jos. Ea merge ţîfnoasă şi ia hîrtia de jos şi, în drum spre coşul de gunoi, îi spune din colţul gurii: „Nu mai arunca, dragă, pe jos, că de-acum sîntem şi noi cetăţeni europeni“. Unul dintre sacrificiile despre care spuneam că le-au făcut românii a fost acela de a renunţa conştient la apucăturile balcanice şi la metehnele otomane, iar simpla apartenenţă la un sistem superior cum era UE a dus spre începutul corectării comportamentului social („nu mai aruncăm pe jos/nu înjurăm/nu furăm/nu sîntem indiferenţi etc., nu pentru că nu e bine, ci pentru că sîntem cetăţeni europeni“).

Forţaţi de împrejurări, românii au fost nevoiţi să înveţe să devină europeni „după ureche“ fără a beneficia de tradiţia unei astfel de culturi, iar acest lucru a dat naştere mai multor precepte paradoxale: nu ne-a plăcut diaspora şi am -luat o în rîs ani la rînd, însă i-am mulţumit pentru banii pe care i-a injectat în economie, ne-am revoltat împotriva legilor, regulamentelor şi taxelor impuse la nivel european, însă nu am contenit nici un moment să ne cerem drepturile de cetăţeni europeni, am condamnat ceea ce am perceput ca ingerinţe în treburile interne din partea UE pentru ca mai apoi să condamnăm reacţia slabă faţă de guvernanţii pe care noi i-am ales şi față de ilegalităţile acestora. Exemplele pot continua, însă nu ar face decît să evidenţieze poziţia vărului sărac (şi poate chiar leneş) care se aşteaptă să fie scos în faţă de restul familiei care o duce bine. În definitiv, ne-a plăcut mereu Europa, însă nu şi regulile ei pe care, de nevoie, le am acceptat.

Probabil cel mai important test despre gradul de europenizare a românilor se află la sfîrşitul lui 2016, începutul lui 2017, şi ne-a fost dat nu din afară, ci din interior. A fost şi este un test care a reuşit să trezească o conştiinţă civică ce moţăia, să mobilizeze o societate civilă care şovăia să iasă din etapa sa adolescentină şi să facă un prim-plan valoros pe normalitatea constructului european în care ne aflaserăm pînă atunci. A fost momentul în care mulţi dintre noi am învăţat legi româneşti şi europene ca să ne putem verifica guvernanţii şi am realizat (doar prin contrast, se pare) sensul expresiei „valori comune“. Supuşi testului posibilităţii revenirii la o guvernare autocratică, ne-am întors către Europa şi spre ceea ce am învăţat în ultimii 12 ani de la ea. Segregarea socială dintre mediul urban de vîrstă medie, educat şi călătorit în afara ţării, majoritar pro-european, şi cel rural mai în vîrstă, votant de stînga în mod tradiţional, pentru care permeabilitatea mesajului eurosceptic este mai mare, a devenit mai evidentă şi mai critică în lumina noilor realităţi interne.

Aceste realităţi interne au fost şi cele care au schimbat tradiţionala întrebare „Cît de pro-europeni sînt românii“ în „De ce mai sînt românii pro-europeni?“, la care există un răspuns simplu: pentru că nu mai avem pe nimeni altcineva care să fie. În ţara în care guvernarea politică poate fi rezumată prin sintagma „Sînt pro-european, dar…“, ai cărei exponenţi încurcă Consiliul cu Comisia Europeană, cu deputaţi care arată semne obscene după ce livrează un discurs anti-european, preşedinţi de Senat care consideră că ceea ce scrie într-un raport MCV este o minciună sau cu preşedinţi ai Camerei Deputaţilor care critică dur UE înaintea preluării preşedinţiei rotative, cineva trebuie să mai fie şi pro-european. Sarcina cade în spinarea manipulaţilor şi celor aflați în solda lui Soros, care îngheață pe la proteste ca să „nu mai fie cum a fost“, pentru a cita un vers celebru al lui Cristian Paţurcă… 

Bogdan Nedea este analist de politică externă, specialist în spaţiul ex-sovietic. În ultimii zece ani a publicat şi a co-semnat mai multe lucrări dedicate securităţii energetice, radicalizării religioase şi analizei conflictelor şi crizelor internaţionale.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Corentin Moutet  Foto Gettyimages (1) jpg
VIDEO Bătaie pe terenul de tenis! Doi jucători abia au fost despărțiți de arbitru
Partida din cadrul turneului Challenger de la Orleans, din Franța, dintre Corentin Moutet și Adrian Andreev s-a încheiat cu îmbrînceli între cei doi jucători.
colterm timisoara jpg
Primăria Timișoara vrea să cumpere motoare care produc, în același timp, căldură și curent
Primăria Timișoara intenționează să cumpere, cu bani europeni din PNRR, instalație de înaltă eficiență care va genera curent și energie termică. Valoarea investiției este de 230 de milioane de lei.
Christopher G. Cavoli FOTO EPA-EFE
SUA înființează un comandament în Germania care să coordoneze ajutorul militar destinat Ucrainei
Departamentul Apărării din SUA face demersuri pentru a crea un comandament cu sediul în Germania care să se ocupe de coordonarea ajutorului militar destinat Kievului şi de antrenarea militarilor ucraineni.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.