Lumea cu susul în jos

Lucica MARDALE
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute jpeg

Sînt în Geneva deja de două săptămîni, dar, după vacanţa de Crăciun, întoarsă aici, în confortul şi normalitatea elveţiană, mă găsesc toată ziua cu ochii pe Facebook și pe Instagram, să văd ce mai e pe acasă. O prietenă bună, din generaţia mea, mă ţine la curent cu ce se întîmplă, îmi trimite în fiecare zi cîte 10-20 mesaje cu ştiri din cît mai multe surse, citate, relatări ale unor întîmplări prin care trec ea, colegi şi prieteni de-ai noştri. Nu face asta de ieri, de azi, ci de vreo doi ani, dar niciodată ca pînă acum nu sînt veştile de acasă mai triste, enervante, deplorabile ca acum. Şi ce mă îngrozeşte cel mai tare este că mi se pare că începem să pierdem speranţa că se poate schimba ceva şi că avem puterea să facem asta. Ca o mocirlă care ne cuprinde încet-încet pe toţi, ne macină voinţa şi ne face să ne ascundem în confortul caselor şi familiilor şi să „ne vedem de treaba noastră“.

Eu fac parte din generaţia de „decreței“, deși, drept să spun, nici nu am ştiut pînă pe la vreo 16 ani ce însemna asta. Eram mulţi, tare mulţi – clasă de liceu cu peste 34 de elevi, cîte 20 pe un loc la admiterea la facultate, scări de bloc pe care locuiau cîte 50-70 de copii. Eram atît de ­mulţi că nu era nici o problemă să găseşti în orice moment un alt copil cu care să stai pe afară, pe scara blocului sau în parc, la bănci. Nu aveam „playdate“ sau „sleep over“ aranjat în avans de părinţi şi bunici, nici unii dintre noi nu au avut bonă şi ne făceam lecţiile după capul nostru şi, pentru că nu erau telefoane mobile, ba chiar în oraşul meu, Buzău, pînă şi telefoanele fixe acasă erau un lux, plecam dimineaţa şi ne întorceam seara tîrziu. Am fost mulţi la facultate, în Regie, la cămin eram cîte cinci-șase în camere de trei-patru tocmai pentru că am fost atît de mulți, ca să intri la facultate și ca să termini trebuia să fii într-adevăr bun.

Aveam 21 de ani la Revoluţie și am fost afectată de vorbele lui Silviu Brucan, care ne dădea 20 de ani pînă vom scăpa de urmele comunismului. Și, ia uite, se împlinesc 30 de ani în curînd și noi pedalăm viguros înapoi spre comunism… chiar un vis urît.

La 21-25 de ani am fi putut noi, „decrețeii“, să întoarcem lumea cu susul în jos – mulți, tineri, deştepţi, în puterea vîrstei. De ce n-am făcut-o? Cred că sînt multe explicaţii: poate că nu am ştiut ce și cum să facem, poate ne-a lipsit un anume simț al comunităţii în care să ne unim cu toţii pentru apărarea unor idealuri și principii, poate pentru că mulți dintre noi au preferat calea mai ușoară a plecării din țară decît să ne „luptăm“ cu „ăștia“, poate că mulți au preferat să nu se „coboare“ la nivelul multora dintre politicienii post-1989 și, astfel, spaţiul politic nu s-a umplut cu oameni educaţi, minunaţi și integri, ci dimpotrivă. Și, uite-aşa, lună după lună, an după an, ne-am trezit străini în țara noastră, în mizeria de acum, în care nu ne regăsim.

Nu vreau să închei aşa, fiindcă e foarte trist, dar eu nu renunţ uşor – chiar cred că nu e totul pierdut. Dar ne trebuie multă voință, implicare, perseverență și agilitate. Voință – pentru că, dacă vrem să schimbăm ceva, schimbarea chiar trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cu ceea ce facem și spunem noi: acasă, pe stradă, la serviciu, în vacanțe, la întîlnirile cu prietenii. Implicare – nu mai vreau să aud de la prietenii mei „Nu mă bag, că nu e treaba mea“, „Nu vezi că nu se schimbă nimic, aşa că de ce să merg să votez?“. Perseverenţă – pentru că e un strat gros care trebuie dat jos şi pentru că va fi descurajant pentru o perioadă, în care senzaţia va fi de „pedalare în gol“. Agilitate – pentru că va trebui să ne adaptăm din mers şi capacitatea de a contracara „armele lor“, fără prea mult timp pentru discuţii şi dezbateri. Ţara se află într-o si­tua­ţie de criză şi este vina noastră, a tuturor, că am ajuns aici, mai ales pentru că am lăsat, timp de 30 de ani, spaţiu deschis de manevră tuturor lichelelor. Dar eu cred în puterea noastră, a generaţiilor de decreței şi a copiilor noştri, de a schimba situaţia. Dacă trecem peste lehamite şi, pur și simplu, o facem. 

Lucica Mardale este directoarea Or­ga­ni­za­ției Stop TB – parteneriatul Națiunilor Unite pentru lupta împotriva tuberculozei la Geneva.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Accidentul preotului Dobra FOTO Poliția Română jpg
Preotul mort pe autostradă avea permisul suspendat și nu obișnuia să poarte centură
Centura de siguranță ar fi putut salva viața preotului Remus Dobra, decedat într-un accident pe autostrada A1. El avea permisul de conducere suspendat pentru nerespectarea regulilor de depășire.
Mustul e „vedeta toamnei” în piețe jpeg
Mustul, cea mai populară băutură a toamnei poate ucide. Când devine un pericol delicioasa licoare
Deși abundă în vitamine și este o băutură delicioasă, mustul este și foarte periculos. Dacă este lăsat la fermentat în spațiu închis, este interzis să intri în încăpere fără a o aerisi în prealabil.
63231587 403 jpg
Armata Rusiei: o putere supraestimată
În cazul invaziei rusești în Ucraina, Putin a crezut probabil într-o victorie rapidă. Ea s-a dovedit iluzorie, după cum arată mobilizarea parțială recent anunțată. Cât de puternică este în realitate armata Rusiei?

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.