O poveste cu meandre

Vlad ENACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
O poveste cu meandre jpeg

Nu știu cum au făcut părinții mei, dar nu am amintiri despre cozile de pe vremea lui Ceaușescu. Și nici despre lipsuri. Pot spune că înainte de 1989 am avut o viață bună. Fără ca familia mea să fi fost apropiată cumva Puterii de-atunci.

Am impresia că am crescut într-un soi de mediu steril din care au lipsit nu doar frigul, foamea sau bolile, ci și nemernicii sau canaliile. Primul contact cu astfel de persoane l-am avut tîrziu, prin ultimul an de facultate. Eram redactor-șef la ziarul Institutului Politehnic din București, ING. Cîțiva colegi făcuseră o anchetă jurnalistică la cantinele din Regie, în care dezvăluiau cum și cît se fură (atenție, era înainte de 1989!). Bineînțeles, cenzura de partid a refuzat să aprobe publicarea. Am insistat, am dat-o la rescris, am făcut tot felul de jonglerii (am decupat diverse fraze și le-am lipit ca pe un puzzle, încît fiecare coală A4 avea pe spate undeva, cumva, o ștampilă din partea cenzurii; la tipografie, cei ce verificau prezența ștampilei s-au lăsat păcăliți) și pînă la urmă am reușit s-o publicăm. Cînd a ieșit ziarul, scandal uriaș. L-au oprit imediat și l-au dat la topit. Un mare grangure de la partid, care era implicat în furturile de la cantine și care făcuse presiuni uriașe ca să împiedice publicarea anchetei, a venit și mi-a strîns mîna cu un aer de senior: „Domnule, să știi că nu-ți port pică. Ai încercat și aproape ai reușit. Respect asta!“ Pe urmă, în sesiunea de examene, cînd la primul examen am luat 3 (deși scrisesem de 10, zic eu – îmi plăcea materia, era despre baraje și eu eram pasio­nat), o colegă mi-a mărturisit că era în anticamera șefului catedrei de Hidraulică și-a auzit cînd respectivul, bun prieten cu grangurele de mai sus, i-a adunat pe profesorii cu care urma să am examene și le-a zis: „Îl știți pe Enache? Nu trebuie să termine facultatea. Îl picați la toate examenele.“ Din cinci profesori, colega a auzit cum trei au acceptat pe loc, unul a zis ferm că nu se bagă la mizerii din astea și altul a răspuns evaziv. Am făcut scandal, m-am dus la decăniță, am cerut reexaminarea lucrării, nota mi s-a schimbat din 3 în 7 și pînă la urmă, văzînd că nu stau glugă de coceni, m-au lăsat în pace și mi-au dat toți note (aproximativ) pe merit. Am terminat facultatea al cincilea pe țară.

Programul de deschidere a ferestrelor

La terminarea facultății (Energetică), în 1990, am fost ultima generație cu repartiție guvernamentală și prima generație care și-a căutat de lucru pe piața liberă. M-am angajat la IPROMET. Aveau pe perete „Program de deschidere a ferestrelor“: cel vechi, comunist, tăiat cu pixul, iar alături, scris de mînă, unul nou, revoluționar (decalat cu 15 minute față de cel vechi). Nimeni nu făcea nimic, toți frecau berbunca. Era un singur angajat care muncea, un domn aproape de pensionare. În ziua de salariu era emoționat, i se promisese că va primi și el primă, pentru întîia oară în zeci de ani. Cînd s-au împărțit fluturașii și a văzut că și de data asta au primit primă aceiași tăietori de frunză la cîini (apropiați ai directorului), iar el nu, i s-a făcut rău de la inimă. L-au întins pe birou ca pe năsălie și au chemat Salvarea. Îl chema Enăchescu. Probabil influențat și de asemănarea de nume, în acel moment am realizat că nu-mi doresc o astfel de viață. Mi am dat demisia după șapte zile.

Apoi am lucrat ca jurnalist în diverse locuri, ajungînd în 1992 șeful secției Știri Externe la Evenimentul zilei. De-acolo am plecat însă scîrbit: un individ și-a promovat soția, făcînd-o peste noapte, fără să mă-ntrebe, „șefa secției Externe pe tura de noapte“; cînd am protestat la redactorul-șef, acesta mi-a răspuns: „Măi Enache, tu ai nevastă? Nu? Ei, cînd o să ai, atunci o să nțelegi de ce s-a-nființat postul de șef la Externe pe tura de noapte și de ce-l primește doamna, chiar dacă nu știe nici o limbă străină și n-are nici un fel de experiență.“ Asta a fost picătura ce-a umplut paharul cu nepotisme și favoritisme care m-a făcut să plec de-acolo.

Bursa în SUA

În 1994 am primit de la Vocea Americii o bursă de un an în SUA. Pentru jurnalism. Nu prea am vrut să mă duc, dar m au împins de la spate părinții: „Hai, du-te, nu se știe…“ Se gîndeau că poate rămîn în SUA. Eu nu aveam astfel de planuri, dar m-am dus. Mai mult de gura lor. După ce-am ajuns acolo, studiind actele, am descoperit niște nereguli financiare (facultatea oprea nejustificat niște bani de la Vocea Americii). Am cerut socoteală conducerii facultății, dar m-au expediat „dînd din mînă“. Atunci m-am dus și am vorbit cu un avocat, care mi-a spus că serviciile lui sînt de zeci de ori mai scumpe decît suma disputată și nu-mi va conveni să-l angajez, dar s-a oferit să trimită gratis o scrisoare la facultate, numai așa, de bună ziua, din partea mea și-a biroului de avocatură. S-au speriat și au încetat să-mi mai oprească bani.

Înspre sfîrșitul șederii mele acolo m-am cunoscut pe e-mail cu domnul Erwin Friedlander (profesor de origine română, a fost specialist în fizică nucleară la Berkeley). Nu mai știu ce discuții am avut cu el pe e-mail, dar i-a plăcut ce fizică știam și m-a invitat să-l vizitez în California. Mi-a propus să devin asistentul unui student eminent de-al lui, care avusese un accident neurologic și nu mai era-n stare să-și termine doctoratul. Ideea era să l ajut. Mie mi-ar fi plăcut să studiez fizică nucleară, dar eram blocat cu bursa de jurnalism. Profesorul Fried­lander a rugat catedra de Fizică Nucleară să ia legătura cu Vocea Americii și erau cît pe aci să reușească să-mi comute bursa: din bursă de jurnalism în Carolina de Sud să se transforme în bursă de fizică nucleară în California (și să fie prelungită, pe cheltuiala celor de la Berkeley). Vizita la Berkeley mi-a plăcut foarte mult și hotărîrea mea de a mă întoarce în România începuse să fie pusă la grea încercare – dar cei de la facultatea de jurnalism mi-au dat referințe proaste (că sînt „troublemaker“, din cauză că i amenințasem cu avocatul) și transferul meu la Berkeley s-a blocat.

După jurnalism am lucrat în publicitate, iar mai apoi în marketing. În 2001, plecînd din departamentul de marke­ting de la Vodafone (pe-atunci Connex), am înființat împreună cu niște parteneri agenția de publicitate Next Advertising. După șapte ani, din cauza unor diferențe de viziune, drumul meu s-a despărțit de Next. M-am retras lîngă București, la Pasărea, aproape de pădure și de lac.

Turnul de Fildeș

În 2012 mi s-a propus să fac un doctorat în Termodinamică, astfel că am revăzut Politehnica după 22 de ani. A fost o perioadă extraordinară, am învățat mult, am descoperit lucruri noi (noi nu doar pentru mine, ci și pentru comunitatea științifică), am publicat și am avut satisfacții intelectuale mari. Din păcate, insatisfacțiile legate de corupția morală din mediul universitar (vorbesc de partea cu care am avut eu contact) au fost mai mari. Zeci de ani am fost frustrat că nu am acces în Turnul de Fildeș unde profesorii îmbrăcați în halate albe robotesc pe lîngă Forjele Științei și Cunoașterii. După ce ușile mi s-au deschis și am fost admis înăuntru am descoperit că Turnul duhnește, că halatele nu sînt atît de albe, că Forjele sînt acționate parțial de sclavi și că înăuntru se petrec lucruri ce depășesc puterea mea de a face compromisuri. Mi-ar fi plăcut imens să ajung să predau (asta a fost dintodeauna chemarea mea), dar după ce am ­luat doctoratul cu calificativ maxim am închis discret și trist ușa Turnului și m-am întors la urmărirea „privată“ a pasiunilor mele (logică, filozofie, science-fiction, matematică, fizică, discuții, gastronomie, biologie, electronică, programare și cam orice fel de știință).

Acum trăiesc din dobîndă bancară, din unele investiții și din activitatea de liber profesionist. 

Vlad Enache este freelancer/consultant în Graphic Design, Machine Learning, Computer Programming, Natural Lan­guage Processing, Marketing, Data Analysis, Neuromarketing.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Mobilizarea forțată a lui Putin, premisele unei „rețete pentru măcel”. Un general explică cum sunt instruiți recruții ruși
Generalul în rezervă Mark Hertling a explicat într-un editorial apărut în Washington Post de ce mobilizarea decretată de Putin are toate premisele unei „rețete pentru măcel”.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Ultimii lingurari din Baragan FOTO Facebook MS jpg
Romii rudari, ultimii cioplitori în lemn din Bărăgan. Meșteșugul iscusit care i-a ajutat să supraviețuiască
Ultimii meșteri rudari din județul Călărași, iscusiți cioplitori ai lemnului, au fost incluși într-o cercetare realizată de specialiști de la Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.