Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute jpeg

Termenul a fost, inițial, peiorativ: era numit „decrețel“ un copil despre care nu se știa dacă a fost sau nu dorit de părinți, întrucît se născuse în perioada care a urmat adoptării decretului ceaușist care interzicea avortul. Creșterea demografică a fost spectaculoasă: cînd decrețeii au ajuns la școală, pe lîngă clasele de la A la F, au apărut și cele de la G la Z.

Unii au extins numele respectiv la toți cei născuți în anii în care interdicția din 1966 a fost în vigoare. În acest sens, cînd a căzut comunismul, cei mai „bătrîni“ decreței aveau 22 de ani. Asta înseamnă că acum au ajuns la 52. Cei mai tineri împlinesc anul ăsta 30. Ce bătălii politice au dus ei? Cîte au cîștigat și cîte au pierdut? Să vedem…

Prima victorie a fost cea a revoluției care l-a răsturnat pe Ceaușescu de la putere. I s-a spus, de altfel, „revoluția tinerilor“. Nu fiindcă decrețeii ar fi ajuns atunci la putere – alții au reușit să ocupe „vidul“ creat de fuga dictatorului –, ci întrucît ei i-au fost victime. Îmi amintesc foarte bine că – în primele săptămîni de după căderea regimului comunist – oameni necunoscuți ne mulțumeau pe stradă nouă, studenților, pentru jertfa colegilor noștri de generație.

A doua izbîndă a venit în primăvara lui 1990: în Piața Universității a fost instalată borna care marchează Km 0 al democrației, iar spațiul public – transformat în for de discuții politice. A fost vorba, de fapt, despre descoperirea libertății de expresie, a dreptului de a spune „nu“ Puterii. Participanții au fost numiți „golani“, un stigmat care a fost purtat ca o medalie pînă în ziua de azi.

Alternanța la guvernare prin alegeri libere e, în termeni politici, cel mai mare succes de după 1989, fiindcă reprezintă o noutate în istoria noastră. Într-adevăr, pînă la al Doilea Război Mondial, schimbarea guvernelor era decisă de Rege și validată de popor, în cadrul unor scrutine fraudate masiv. Din 1996 încoace, aproape fără excepție, cine a organizat alegerile le-a pierdut.

Cea de-a patra bătălie cîștigată a fost legată de Occident. Ambiția modernizării prin imitarea Vestului – care a debutat în secolul al XIX-lea, dar a fost suspendată de totalitarisme – a renăscut în anii ’90. Principalele rezultate au fost integrarea în UE și aderarea la NATO, care au oferit libertate economică și politică, precum și garanții de securitate cum n-am mai avut vreodată. În acest sens, generația „decrețeilor“ e prima din istoria noastră care, deși născută în vreme de servitute, nu a cunoscut războaie și a profitat din plin de libertățile inventate de europeni.

Dacă vorbim despre victorii, să spunem și că toleranța și-a făcut loc printre valorile acceptate în societate. Faptul că minoritățile naționale sînt reprezentate în Parlament, abandonarea discriminării legale a minorităților sexuale sau alegerea unui român de origine germană ca președinte vădesc transformări de neimaginat în anii ’70 sau ’80, cînd se nășteau „decreței“.

Sînt și cîteva bătălii pierdute: pentru echilibru, voi indica tot cinci, simplificînd și acest tablou, cum am făcut și cu cel al izbînzilor.

O primă bătălie pierdută de decreței e cea cu nostalgia. „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“ e forma brută a unei imposturi morale, larg răspîndită printre cei care, 30 de ani după 1989, preferă servitutea voluntară libertății. Pierderea confruntării cu nostalgia face, de altfel, ca și dictatorul comunist să fie azi mai popular în sondaje decît președinții democrați.

Al doilea eșec privește limbajul public. De la limba de lemn a regimului totalitar s-a ajuns la agramatism. Exemplele sînt nenumărate, dar mă mulțumesc să citez aici celebrele vorbe „almanahe“ și „orice om îi este frică“. Iată de ce un discurs bine făcut, precum cel rostit de curînd la Ateneu de către Donald Tusk, a creat – prin contrast – senzație.

Una dintre cele mai mari probleme ale societății de azi e presa: ea e la fel de partizană ca înainte de al Doilea Război Mondial, dar are avantajul de a nu mai fi cenzurată. Asta a încurajat un soi de anarhie a opiniei. Pe care mulți au transformat-o în propagandă deșănțată, în invective și minciuni, răpind cetățeanului dreptul la informare.

În al patrulea rînd, decrețeii au pierdut bătălia pentru putere. Dacă nu am avut vreun președinte care să aparțină acestei categorii demografice, în schimb în fruntea guvernului au ajuns mai mulți decreței. Care au fost departe de a avea un profil unitar. Drama e că plagiatorul Ponta a rămas patru ani la șefia guvernului, în vreme ce MRU, educat și onest, a fost debarcat după numai trei luni de la Palatul Victoria.

În fine, corupția e încă endemică. Asta e problema cea mai penibilă. Cultura politică a regimului comunist supraviețuiește prin rețelele politico-economice care spoliază bugetul și controlează o parte însemnată din administrație.

Măsurați fiecare plusurile și minusurile și gîndiți-vă dacă decrețeii merită felicitați sau blamați… 

Cristian Preda e profesor la Universitatea din București din 1992 și europarlamentar din 2009.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
Staţiunea balneară construită de la zero într-un oraş din Ardeal. Când vor sosi primii turişti FOTO
Autorităţile din Alba au mai făcut un pas în procesul de finalizare a unei investiţii în valoare de circa 35 de milioane de lei privind construcţia staţiunii de băi sărate din oraşul Ocna Mureş.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.