Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute jpeg

Termenul a fost, inițial, peiorativ: era numit „decrețel“ un copil despre care nu se știa dacă a fost sau nu dorit de părinți, întrucît se născuse în perioada care a urmat adoptării decretului ceaușist care interzicea avortul. Creșterea demografică a fost spectaculoasă: cînd decrețeii au ajuns la școală, pe lîngă clasele de la A la F, au apărut și cele de la G la Z.

Unii au extins numele respectiv la toți cei născuți în anii în care interdicția din 1966 a fost în vigoare. În acest sens, cînd a căzut comunismul, cei mai „bătrîni“ decreței aveau 22 de ani. Asta înseamnă că acum au ajuns la 52. Cei mai tineri împlinesc anul ăsta 30. Ce bătălii politice au dus ei? Cîte au cîștigat și cîte au pierdut? Să vedem…

Prima victorie a fost cea a revoluției care l-a răsturnat pe Ceaușescu de la putere. I s-a spus, de altfel, „revoluția tinerilor“. Nu fiindcă decrețeii ar fi ajuns atunci la putere – alții au reușit să ocupe „vidul“ creat de fuga dictatorului –, ci întrucît ei i-au fost victime. Îmi amintesc foarte bine că – în primele săptămîni de după căderea regimului comunist – oameni necunoscuți ne mulțumeau pe stradă nouă, studenților, pentru jertfa colegilor noștri de generație.

A doua izbîndă a venit în primăvara lui 1990: în Piața Universității a fost instalată borna care marchează Km 0 al democrației, iar spațiul public – transformat în for de discuții politice. A fost vorba, de fapt, despre descoperirea libertății de expresie, a dreptului de a spune „nu“ Puterii. Participanții au fost numiți „golani“, un stigmat care a fost purtat ca o medalie pînă în ziua de azi.

Alternanța la guvernare prin alegeri libere e, în termeni politici, cel mai mare succes de după 1989, fiindcă reprezintă o noutate în istoria noastră. Într-adevăr, pînă la al Doilea Război Mondial, schimbarea guvernelor era decisă de Rege și validată de popor, în cadrul unor scrutine fraudate masiv. Din 1996 încoace, aproape fără excepție, cine a organizat alegerile le-a pierdut.

Cea de-a patra bătălie cîștigată a fost legată de Occident. Ambiția modernizării prin imitarea Vestului – care a debutat în secolul al XIX-lea, dar a fost suspendată de totalitarisme – a renăscut în anii ’90. Principalele rezultate au fost integrarea în UE și aderarea la NATO, care au oferit libertate economică și politică, precum și garanții de securitate cum n-am mai avut vreodată. În acest sens, generația „decrețeilor“ e prima din istoria noastră care, deși născută în vreme de servitute, nu a cunoscut războaie și a profitat din plin de libertățile inventate de europeni.

Dacă vorbim despre victorii, să spunem și că toleranța și-a făcut loc printre valorile acceptate în societate. Faptul că minoritățile naționale sînt reprezentate în Parlament, abandonarea discriminării legale a minorităților sexuale sau alegerea unui român de origine germană ca președinte vădesc transformări de neimaginat în anii ’70 sau ’80, cînd se nășteau „decreței“.

Sînt și cîteva bătălii pierdute: pentru echilibru, voi indica tot cinci, simplificînd și acest tablou, cum am făcut și cu cel al izbînzilor.

O primă bătălie pierdută de decreței e cea cu nostalgia. „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“ e forma brută a unei imposturi morale, larg răspîndită printre cei care, 30 de ani după 1989, preferă servitutea voluntară libertății. Pierderea confruntării cu nostalgia face, de altfel, ca și dictatorul comunist să fie azi mai popular în sondaje decît președinții democrați.

Al doilea eșec privește limbajul public. De la limba de lemn a regimului totalitar s-a ajuns la agramatism. Exemplele sînt nenumărate, dar mă mulțumesc să citez aici celebrele vorbe „almanahe“ și „orice om îi este frică“. Iată de ce un discurs bine făcut, precum cel rostit de curînd la Ateneu de către Donald Tusk, a creat – prin contrast – senzație.

Una dintre cele mai mari probleme ale societății de azi e presa: ea e la fel de partizană ca înainte de al Doilea Război Mondial, dar are avantajul de a nu mai fi cenzurată. Asta a încurajat un soi de anarhie a opiniei. Pe care mulți au transformat-o în propagandă deșănțată, în invective și minciuni, răpind cetățeanului dreptul la informare.

În al patrulea rînd, decrețeii au pierdut bătălia pentru putere. Dacă nu am avut vreun președinte care să aparțină acestei categorii demografice, în schimb în fruntea guvernului au ajuns mai mulți decreței. Care au fost departe de a avea un profil unitar. Drama e că plagiatorul Ponta a rămas patru ani la șefia guvernului, în vreme ce MRU, educat și onest, a fost debarcat după numai trei luni de la Palatul Victoria.

În fine, corupția e încă endemică. Asta e problema cea mai penibilă. Cultura politică a regimului comunist supraviețuiește prin rețelele politico-economice care spoliază bugetul și controlează o parte însemnată din administrație.

Măsurați fiecare plusurile și minusurile și gîndiți-vă dacă decrețeii merită felicitați sau blamați… 

Cristian Preda e profesor la Universitatea din București din 1992 și europarlamentar din 2009.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.