Părul de pe picioare și dilemele – spre și dinspre feminismul de tranziție

Roxana MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Părul de pe picioare și dilemele – spre și dinspre feminismul de tranziție jpeg

Januhairy se cheamă campania: să-ți lași părul de pe corp să crească. Femeile. Că cică bărbații nu au această presiune culturală. Și așa a început discuția online în bula mea: că da, că ba, că e inestetic (ba nu, e subiectiv), că e (sau nu) igienic (dar de ce doar pentru femei?), că ce știți voi ce e ăla feminism, ba știm, ba nu, că n-aveți studii de gen. Și eu, ca orice feministă declarată, am simțit că e de datoria mea să intervin. Să iau o poziție. Doar că n-am știut ce să spun. Iată că n-am poziție la chestiunea respectivă. Nu e prima oară: unde-o fi poziția mea feministă cînd o caut?!

Asta m-a făcut să reflectez. Ca (mai) toți colegii și colegele de generație, decrețeii, nu știu totul despre tot, am nelămuriri, am îndoieli, întorc chestiunea pe toate părțile, nu mă pot hotărî. Pe scurt, sînt dilematică. Poate ni se trage de la trăitul duplicitar în comunism, combinat cu anii ’90, cînd credeam că lumea e a noastră, că schimbarea de regim e ireversibilă, iar pentru noi erau așa de multe opțiuni după ce nu fusese nici una, încît ne-am blocat, ne-am tot gîndit, am ales, am stat, am plecat, am reales, ne-am răzgîndit…

Dar un lucru am făcut (cam) toți cunoscuții mei de-o generație: ne-am implicat civic. La un moment dat. Cumva. Undeva. Dintr-un sentiment de datorie față de cei care au murit la revoluție, față de colegii bătuți la mineriade, față de părinții noștri pe care i-am acuzat că au tăcut, față de – vorbe mari, iată! – țară. Și o tot facem de atunci încoace, în doze diferite, cam toți anonim. Noi, cei care avem acum în jur de 50 de ani, ne tragem sufletul, ne punem o șosetă în plus (ne-am obișnuit din copilărie, nu ne ziceau nouă Ceaușescu și Partidul să mai punem o haină în plus?!) și ieșim la următorul miting.

Eu activez civic (și) în AnA, Societatea de analize feministe. Poate sună un pic pompos acum, dar în anii ’90, cînd am devenit eu membră, feminism era un cuvînt tabu. Politicienele începeau discursurile cu „Nu sînt feministă, dar…“ De fapt, nimeni nu prea știa ce e ăla feminism. Sau gender. Erau 4% femei în Parlament, iar dorința cea mai fierbinte a mamelor noastre era să iasă odată la pensie. Cînd ziceai că ești feminist/ă erai luat/ă în balon, apoi iar erai luat/ă în balon și, poate, la a treia încercare, aveai un dram de noroc și te ascultau puțin, cît să bagi aia cu Rebecca West, care mie îmi place în mod deosebit. În română sună cam așa: „Eu însămi nu am descoperit cu exactitate ce e feminismul; ce știu, însă, e că mi se spune că sînt feministă cînd exprim sentimente care mă diferențiază de preșul de șters pe picioare.“

Sigur, nu erau toate feministele în AnA, erau și alte organizații, dar, una peste alta, sîntem în aceeași găleată istorică. Pentru că feministele și feminiștii de acum cred că am făcut multe greșeli: că am ales un feminism (neo)liberal, că am preluat unele (multe) discursuri vestice, ale femeilor albe și de clasă mijlocie și că nu ne-am interesat de soarta celorlalte femei. Că ne-am văzut de ale noastre și nu am „adresat“ (ce mă înfior la cuvîntul ăsta, ah) situația într un mod intersecțional și incluziv. Că am fost elitiste și am permis rămînerea României în patriarhat. Că n-am făcut ce trebuia. Că n-am făcut destul.

Dar eu zic că am făcut ce-am știut și cît am putut. Întrebîndu-ne la fiecare pas dacă facem ce trebuie, dacă o fi bine, dacă n-o fi mai bine altceva, altcumva: cursuri, formări, cărți, articole, manuale, programe de liceu, universitare, instituții, prima revistă feministă, AnaLize (anul trecut s-au împlinit 20 de ani de la primul număr). Sigur, nu doar generația noastră, dar și noi. Împreună. Și, între timp, ne-am văzut de mitinguri, de proteste, de explicat, de susținut, de combătut. De așezat terenul pentru feminiștii și feministele de azi, ca să ne conteste prietenește (sau mai neprietenește, că așa e mereu, reinventăm roata).

Acum trei ani s-au împlinit 50 de ani de la decret. Și ne-am gîndit să marcăm cumva evenimentul. N-a funcționat, memoria recentă se vrea ștearsă. Totuși, noi, decrețeii, afectați pe viață de lipsuri, de umilințe, de min­ciuni, de competiție la școală, de calificarea la locul de muncă, mergem mai departe cu datoria noastră civică.

Cît despre Januhairy, tot fără poziție am rămas. Nu e lupta mea feministă, poate e a altei generații… 

Roxana Marinescu predă la Academia de Stu­dii Economice din București și activează în Societatea de Analize Feministe AnA din 1995.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.