Război cu somnul

Alina PURCARU
Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Război cu somnul jpeg

Unele lucruri nu se schimbă niciodată: încă n-am văzut copil care să se ducă, docil, la culcare și adult care să refuze o oră în plus de somn. Cînd unii vor să se joace, alții vor să doarmă, sau măcar să doarmă cei mici, mai repede și cît de mult se poate. Mult și fără întreruperi nocturne. N-ai ce face cu aceste dorințe, așa că e mai bine să fie lăsate să-și urmeze calea de dorințe. Pe calea asta și neavînd ce face, am inventat sau mai mult am găsit povestea despre Catrina și Marele Domn Somn, însoțiți de Domnica Somnica și Pui de Somn.

Am găsit-o pentru mine și, mai mult decît pentru mine, pentru fetița Katrina, mare amatoare de povești, foarte pricepută la prelungit ora de culcare. În fiecare seară, îi citeam poveste după poveste și nu era de ajuns. Povestea de culcare nu e niciodată de ajuns și cînd această fetiță era mică, pe lîngă poveștile de citit, își dorea o poveste „din cap“, una inventată de mine. Așa că i-am povestit despre o fetiță care-i seamănă perfect, care urăște somnul și care l-a vorbit de rău pe Marele Domn Somn în timp ce dumnealui își făcea rondul de seară. Domnul Somn a auzit-o, la fel perechea lui, Domnica Somnica, și Pui de Somn, copilul lor, și toți trei au decis, supărați, să nu mai vină pe la ea. Catrina și Marele Domn Somn începe ca o declarație de război făcută somnului și alunecă spre altceva. Fetiței îi plăcea cum aluneca povestea „din cap“ spre altceva, și seară de seară, adormea cu ea sau, ca să respectăm adevărul, pornea încetișor spre Țara Viselor.

Povestea a rămas o vreme în cap, ieșea doar seara, s-o conducă pe această fetiță în Țara Viselor, după ce toate celelalte povești fuseseră citite. Apoi, într-o zi, mi-am zis că ar fi bine să rămînă scrisă, undeva. Cînd dai de o poveste eficientă, e bine să ții de ea. Așa că am scris. Și după ce am scris, am primit și propunerea de a publica o poveste, dacă am așa ceva. Totul a urmat foarte firesc: am predat textul Editurii Cartier, scurtat și aranjat pentru dimensiunile unei picture book, Mihaela Paraschivu a făcut ilustrațiile, cu un Domn Somn foarte cool, mai mult hipster decît mag aducător de liniște, și așa a intrat Catrina și Marele Domn Somn în colecția „Codobelc“, lîngă alte povești ale unor autori care nu scriu, în primul rînd, pentru copii.

Nu aș putea să elaborez nimic mai mult despre dorința copiilor de a se juca pînă la epuizare și refuzul de a adormi. Doar că ceva din această dorință inepuizabilă pentru încă o descoperire ne rămîne și nouă, oricît de obosiți am fi. Cînd tragem de noi să citim seara, chiar după zile împovărătoare, sau să răspundem mail-urilor unor prieteni, sau să mai vedem un pic din filmul început de cîteva zile, facem exact ca ei, chiar dacă ne dorim somnul și avem nevoie de el ca de aer. Ne amintim, probabil, ce știam atunci cînd, asemeni unor bufnițe mici, refuzam să închidem ochii, de teamă c-o să pierdem ceva. De teamă că întunericul va schimba lumea din care noi încercam să pricepem, în fiecare zi, cît de puțin.

Oricît de înduioșătoare ar fi această poftă a copiilor de a întîmpina întunericul cu ochii larg deschiși, poveștile părinților care trec prin proba dură de a adormi copiii au ceva horror. Oricine a fost invitat într-o casă cu copii mici, care trebuie duși la culcare, trebuie să fi văzut chipurile epuizate, exasperate ale părintelui delegat cu somnul, în timp ce celălalt întreține musafirii. E una dintre cele mai solicitante misiuni, adormitul copiilor. Mai ales al copiilor mici. În cinstea responsabililor ar trebui să se dea petreceri în fiecare seară, cu meniu la cerere și nici un refuz.

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Catrina și Marele Domn Somn ar trebui să fie o carte care adoarme copiii. Două mame cititoare mi-au spus, însă, că, la culcare, copiii lor voiau să audă povestea din nou, și din nou, și din nou. Nici vorbă de somn, nici Pui de Somn. 

Alina Purcaru este jurnalistă și scriitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prințesa Dubaiului a anunțat că divorțează: mesajul a fost postat pe Instagram
Fiica conducătorului Dubaiului pare să își fi anunțat divorțul pe rețelele de socializare.
image
Cum putem trece mai ușor peste zilele toride: zona corpului care ne ajută să ne răcorim eficient
Mihaela Bilic, medic nutriționist, a explicat pe rețelele de socializare ce măsuri putem lua pentru a suporta mai bine aceste zile caniculare. „La baza gâtului există o zonă termosensibilă care transmite întregului organism informațiile despre căldură”, susține dr. Bilic.
image
Cum să reduci căldura din mașină pe caniculă. Sfaturile specialiștilor
Vara aceasta se anunță a fi una dintre cele mai călduroase din istoria României, cu temperaturi care depășesc limita de 40 de grade celsius, iar temperaturile extreme afectează negativ orice mașină.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.