Nu-ți dormi viața!

Raisa BEICU
Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Nu ți dormi viața! jpeg

Nu știi ce înseamnă somnul pînă cînd nu îl mai ai. Așa cum, uneori, nu pricepi viața pînă cînd aproape o pierzi. Așa cum nu înțelegi iubirea pînă cînd nu dispare.

Pînă atunci, mă lăudam cu o viață activă, plină de petreceri, evenimente de tot soiul, nopți albe, facultate în România, facultate în Spania, examene, iubiri, cariere. Dintotdeauna am dormit puțin, în medie cinci-șase ore pe noapte, căci îmi tot repetam: „Nu-ți dormi viața!“ Așa că nu știam ce poate fi insomnia cu adevărat. Credeam că insomnia e și cînd nu adormeam în cîte-o noapte și citeam sau mă uitam la filme, sau pierdeam vremea urmărind cum se albește întunericul spre dimineață.

Pînă atunci, totul era aparent simplu și ușor de mascat. Zilele treceau, nopțile la fel, viața era un loc firesc în care existam și nu îmi puneam problema că locul ăsta, ca toate locurile din lume, poate fi dărîmat. Nu luam în calcul că locul o putea lua din loc.

Pînă atunci, insomnia era un cuvînt simplu, pe care îl pronunțam fără frică. Anul trecut, însă, am început să am o listă lungă de cuvinte pe care mi-era frică să le pronunț. Deși le cunoșteam de ani de zile, niciodată nu le-am silabisit cu mai multă teroare: spital, depresie, insomnie, moarte.

Într-o zi, am aflat de la medici că locul o luase din loc și, practic, aveam să mă lupt cu o situație halucinantă. Cu zilele numărate la numai 27 de ani, îngrozită de spaimă, dureri și frici – așa a început marea mea insomnie. Vreun an și jumătate am lipsit din viața firească și am încercat să repar incertul distrugător. La început, dormeam cîte cinci ore pe noapte, apoi cîte patru, apoi cîte trei, apoi dozele medicamentelor s-au dublat, apoi s-au triplat, apoi teroarea mi-a ocupat întreaga noapte. În cele din urmă, am ajuns să dorm, pentru șapte luni, o oră-două pe noapte.

Trebuia să caut un ajutor, să merg la birou zi de zi, să discut cu medici, să mă asigur că părinții mei fac față situației, să mă țin de reguli, regim, tratamente, dosare traduse, fundații, telefoane peste telefoane, iar eu nu dormeam. Ca să fac față, beam cinci-șapte cafele zi de zi. Mimam normalitatea, vorbeam cu cei din jurul meu fără a înțelege în totalitate ce spuneau. De multe ori, vedeam cum buzele lor se mișcau, dar nu auzeam mai nimic și nici nu îi rugam să repete. Nu îmi păsa că dezamăgesc, supăr sau pierd ceva. Pierdusem, oricum, calea simplă de-a fi. Voiam să nu-mi dorm viața, dar viața mea adormise și nu știam cum s-o trezesc la loc.

Insomnia făcea ca toată situația să fie infinit mai greu de dus. Îmi doream să dorm, să pot uita măcar pentru cîteva ore ce aveam cînd eram trează. Voiam să sforăi, să scrîșnesc din dinți, să mă trezesc într-un loc la locul lui. Voiam să cred din nou că insomnia e atunci cînd nu dormi, dar te poți uita la filme, poți citi cărți sau urmări albirea întunericului. Au urmat spitale, plecări, tratamente, discuții cu clinici din diverse țări, așteptări. Printre toate astea, am încercat remedii peste remedii pentru insomnia mea: melatonină, mușețel, tei, valeriană, roiniță, lavandă, băi calde, ceaiuri, lapte cald, oi numărate. Nimic nu funcționa. Arătam tot mai rău – de la tratamente, de la nesomn sau efecte adverse. Slăbisem atît de tare, încît mi-era realmente teamă c o să dispar. După infinite căutări și încercări, o clinică din Viena a descoperit, în sfîrșit, motivul pentru care dispăream încet și sigur. Mi-au promis că în cîteva luni îmi vor aduce viața și somnul la loc. Scriu acest text după opt luni de la acea promisiune. Sînt, pentru prima oară în viață, odihnită pe deplin. După ce am încetat să iau tratamentele puternice și am aflat de existența unei soluții, am dormit mult. Am adormit și m-am trezit, la luni distanță, într-un loc la locul lui. Un loc în care am mintea clară, maturitate în avans și o liniște lipsită de haos.

De-atunci, dorm fără nici o problemă, fără remedii sau oi pe pereți. De-atunci, trăiesc liber la loc, fără cearcăne sau termen-limită. De atunci, iubesc somnul la fel de tare cît îmi iubesc viața primită bonus. 

Raisa Beicu este blogger și specialist în comunicare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețul scandalos cu care se vinde același iepuraș de ciocolată în România comparativ cu Marea Britanie: „E japcă pe față“
Un român care locuiește în Marea Britanie a făcut o fotografie în care arată diferența de preț pentru un iepuraș din ciocolată, față de cât costă în România.
image
Romi sau țigani. Sociolog: „Și-au inventat romii un nume ca să-i facă de râs pe români?“
Sociologul Gelu Duminică a publicat un text, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, celebrată la 8 aprilie, în care explică diferențele între termenii rom și țigan, spunând care este preferat de către comunitate.
image
Legenda înfricoșătoare a nucului. De ce crea teamă acest pom, în trecut. „Încă mai există această credință“
Țăranul român a fost întotdeauna însoțit de legende și credințe din bătrâni, chiar dacă unele nu aveau nicio logică. Una dintre aceste vechi credințe se referă la nuc. Lemnul, de altfel, era o materie primă de bază în vechiul sat românesc, iar nucul avea o semnificație aparte.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.