Tema săptămînii

În vacanța de iarnă, vom merge cu toții la Sinaia. N-am mai găsit bilete la hotelul «Intercontinental» unde am fost anul trecut, tot în vacanța de iarnă. Hotelul semăna cu o prăjitură pe care o poți găsi la Cofetărie – cu tortul Doboș sau mai

O grădină a raiului cu leandri, măslini bătrîni, rodii și rîuleț interior, cu terenuri de tenis, mese de biliard și bolte de viță, cu viluțe separate risipite ici-colo, avînd tot confortul, cu piscină și plajă la mare rezervată, cu nisip. Aveam demipensiune

Am uitat locuri, oameni întîlniți, și nu cred că mi-am șters ceva din amintiri, ci pur și simplu nu le-am înregistrat pentru că nu știam, pe atunci nu învățasem să mă bucur, de parcă aș fi orbit pe toată durata călătoriei.

La Key West, Hemingway se scula în zori, se ducea la un pavilion pe care îl construise în grădină, la doi paşi de casă, urca spirala îngustă a unei scări exterioare de fier forjat şi intra în camera lui de lucru. Scria pînă la prînz, cînd soarele devenea de nesuportat. Apoi dormea puţin. După masă, mergea nu departe, la barul prietenului său, „Sloopy“ Joe. Acolo intra în vorbă cu oricine voia conversație. Pe vremea aceea, nu era așa de ursuz cum va deveni spre bătrînețe. Asc

Uită telefonul. Dacă în restul anului telefonul mobil e un instrument indispensabil, în vacanță îl port după mine ca pe un accesoriu – deci ca pe-un obiect aproape inutil. E bun cînd sună prietenii, e mereu pe modul silent cînd sună oricine altcineva.

Noi, băieții, ne făcuserăm săbii de lemn cu care ne luptam cu mărăcinii ca și cum ar fi fost „aliens“, monștri, species (habar n a-veam eu de chestiile astea, le-am descoperit mai tîrziu în filmele americane), era un nene care locuia într-o căs

Am cumpărat o caracatiță proaspătă. Nu știam că trebuie frăgezită, prin fierbere sau lovire, înainte de preparare, și am aruncat-o direct pe grătar. După o oră, focul se stinsese, iar caracatița era încă crudă, chircită și încovrigată în mod dezgustător. Am aruncat-o la gun

Reversul chiar a venit sub forma postărilor de tip hate speech, revenge porn, trolling, bullying sau fake news. Dincolo de asemenea manifestări negative individuale, băieții răi organizați au înțeles că pot folosi libertatea Internetului în interesul lor.

Boris Johnson și-a început cariera ca jurnalist la The Times, dar a fost prins la scurt timp falsificînd o declarație de presă, fabricînd un citat despre care a pretins că aparținea istoricului Colin Lucas. Johnson a lucrat ca reporter la The Daily T

Cum rămîne cu categoriile vulnerabile care consumă știrea cu preotul Vasile? Să ne amintim de vox pop-urile făcute prin satele României cu ocazia referendumului privind definirea în Constituție a căsătoriei drept o uniune între un bărbat și o

E ca și cum ne e frică de giganți și vrem să ne convingem că, de fapt, ei sînt piticuți ca noi și doar un soi de derapaj mental-perceptiv al înaintașilor le-a ridicat profilul. Totuși, în aceste

Caracterul lui Carp este un caracter de Cassandră. Spre finalul carierei sale, Carp îşi asumă acest rol ingrat, un rol plătit prin solitudine şi izolare. În chestiunea exproprierii şi a opţiunil

Vreau un partener în proiecte și politici viitoare! Am evaluat adesea un proiect comun cu Primăria, cu fonduri europene, parteneriate mai ample. Aș vrea o Primărie care să încurajeze re

Logos-ul lui Carp se caracterizează, cum spuneam, prin „Sachlichkeit“, prin „factualitate“ și chiar o anumită tehnicitate. Dar în aproape toate discursurile sale există un moment în care s

Ploaia a întrerupt concertele celei de-a doua zile, astfel că poiana s a umplut de noroi. Au existat probleme cu mîncarea, cu serviciile medicale şi sanitare. Autorităţile au folosit elicoptere militare pentru a paraşuta în zonă haine uscate, alime

The Beatles înregistrează Abbey Road, fac celebra fotografie de la trecerea de pietoni, iar la scurt timp intră împreună, pentru ultima oară, într-un studio. Jan Palach își dă foc în Piața Wenceslas din Praga. Richard Nixon depune jurămîntul

De exemplu, eu știam că Woodstock a avut acces gratuit. În realitate s-au vîndut bilete în avans, dar din cauza lipsei de experiență a organizatorilor s-a ajuns în situația în care, cu şapte zile înainte de eveniment, lucrările de amenajare a sp

„Iniţial, generaţia de intelectuali Eliade, Cioran & Co, foşti juni rebeli în anii ’20 (acum sexagenari, deci la vîrsta bunicilor tinerilor hippies), au privit cu neîncredere spre cei din generaţia flower-power. În 1969, de pildă (un an de referinţă, cel al Festivalului de la Woodstock), elevii hippies din Paris erau pentru Cioran o apariţie scandaloasă: «Aceste fete aproape despuiate, băieţii ăştia cu părul lung, ce scîrboşenie sinistră! Totul se va duce de rîpă, inexorabil!».

E adevărat că lui Păunescu i s-a încredințat, cu voie de la partid, conducerea săptămînalului Flacăra, odată întors din SUA, în 1973, dar e fals că i s ar fi dat și Cenaclul; datele de care dispunem spun că el a venit cu ideea unui Cenaclu pentru ti

Părinţii se temeau că Woodstock va deveni zonă calamitată, dar n-a fost aşa, poliţiştii au adus medicamente şi apă, elicopterele au plutit doar ca să-i ajute pe cei de pe pămînt, nimeni n-a vrut să-i evacueze ori să-i alunge. One, two, three, What are w

Meseria de jurnalist inspira respect, își avea prestigiul său, deși puteai să devii jurnalist din nimic, ingineri agronomi, profesori de liceu sau poeți treceau printr-o reconversie rapidă și se apucau să scrie la gazetă, apăreau publicații noi peste noapte, exista o efervescență a presei, existau și bani care s-o susțină.

Dacă vă imaginați că media de astăzi face ceea ce face de lene, nu-i chiar așa.

Știm deja că omul este un animal narativ, o creatură povestașă.

Cu alte cuvinte, pentru un public foarte numeros, vremea jurnalismului „clasic“, care despărțea informația de opinie, pare să fi apus definitiv.

Cu alte cuvinte, pentru un public foarte numeros, vremea jurnalismului „clasic“, care despărțea informația de opinie, pare să fi apus definitiv.

Pentru orice persoană cu o curiozitate de nepotolit, meseria asta pare a fi un joben magic, din care, la o adică, ar putea ieși orice.

Un ziarist care vorbește despre el însuși pică într-o poziție destul de ridicolă, dar asta e…

Un studiu recent realizat de MKOR Consulting arată că 56% din români își cumpără haine, încălțăminte sau accesorii vestimentare de cel puțin cîteva ori pe lună. Sumele cheltuite de aceștia pentru vestimentație au crescut: 40% din consumatorii online plătesc peste 301 lei lunar pe articolele de fashion, cu 5% mai mulți în 2018 față de anul anterior.

„Sînt trei lucruri pe care o femeie respectabilă nu trebuie să le facă în public: să fumeze, să danseze tango și să poarte Shalimar“ – se spunea în 1925, cînd casa Guer-lain a lansat unul dintre cele mai longevive parfumuri din istoria parfumeriei mondiale. Shalimar-ul era considerat a fi un parfum frivol pentru obrazele fine, pentru că era un parfum oriental, iar aromele de mosc, santal sau tămîie erau apreciate a fi prea îndrăznețe și mult prea senzuale pentru a fi purtate de o doamnă respecta

Frivolitatea este o instituție a sociabilității. Ea nu este nici viciu și nici virtute, ci un mod de a fi, o atitudine în fața provocărilor vieții. Cel mai simpatic lucru legat de frivolitate este că ea nu poate fi simulată. Nimeni nu se poate preface că ar fi frivol. Oricine își poate lua, de circumstanță, un aer plin de gravitate, dar frivolitatea nu poate fi mimată.

În viața oricărui textier la gazetă apare inevitabilul moment de panică -stîrnit de evidenta inadecvare la subiectul pe care, cu arogantă inconștiență, a promis că-l acoperă (între noi fie vorba, acel „inevitabil moment“ se strecoară în cronologie mult mai des decît bietul autor și-ar dori – de cele mai multe ori, firește, din pricina obiectului articolului, nicidecum a bravului tastangiu). Vă veți întreba, poate: inadecvarea cui?

Oscar Wilde – Ca scriitor, Oscar Wilde este, cu siguranță, un nume reprezentativ al epocii victoriene. Ca om, însă, cu siguranță nu – fiind un critic vehement al normelor sociale ale perioadei. Într-un timp al conservatorismului moral, Wilde se comporta extrem de frivol, încălcînd ostentativ orice cod al „bunelor“ maniere. Nu doar că purta cele mai excentrice costumații în public, dar cînd se plimba pe stradă, o făcea în compania unui homar pe care îl ținea în lesă. Toate îi erau însă acceptate,

Ce mai considerăm astăzi a fi frivol? Cînd ne amuză, cînd ne scandalizează? Ce înseamnă, pînă la urmă, frivolitatea?