⬆
Ruxandra CESEREANU
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
Limba IA
E o limbă omenească simplificată strategic, în așa fel încît instalațiile să poată ingurgita informația.
Ai-Da, jucărie pentru oameni mari – mic eseu pro(c)ustian despre păpuși –
Pygmalion-Meller a lăudat-o pe Ai-Da inclusiv pentru capacitățile sale de profeție și... iluminare.
Moartea morţii
Moarte, moartea fiind ea însăşi muritoare, spre deosebire de Moarte.
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
Second Life - Remix sau remake?
Lumea noastră redefinită de pandemie a cunoscut nuanțe și ramificații care au fost profețite pînă acum doar în utopii.
Piața Universității, Piața Victoriei
Nu putem să ne imaginăm mişcarea #Rezist fără reţelele de socializare.
Golania (1990) & Rezist (2017-2018) - un amplu ritual de trecere
Piața Universității 1990 a fost un loc unde conștiința mea morală s-a ivit și a înflorit cu bătaie lungă.
Așteptare, fotografii, maman
Știu că undeva am păstrată în sertar o tandrețe proaspătă, într-un nou oraș unde fiecare dimineață e maman.
Golania din 1990 a fost Woodstock-ul meu
Părinţii se temeau că Woodstock va deveni zonă calamitată, dar n-a fost aşa, poliţiştii au adus medicamente şi apă, elicopterele au plutit doar ca să-i ajute pe cei de pe pămînt, nimeni n-a vrut să-i evacueze ori să-i alunge. One, two, three, What are w
Duminica beatificării
Duminica beatificării a avut cîteva mici cusururi (tehnice ori logistice): ecranele pe care era proiectată ceremonia au fost prea mici pentru numărul uriaș al pelerinilor care au ocupat Cîm
România, materiale de construcții (Imn despre Calea Griviței)
Erau dimineți pîcloase cînd ajungeam în Gara de Nord și printre provincialii năuciți o luam piepțiș pe Calea Griviței, pentru mine așa începea România în miezul ei oficial.
Cu delfinii pe muntele Parnas
Patronul de la Palio Liotrivi, Yorgu Mina, era și pictor, așa încît taverna se dovedise a fi, de fapt, inclusiv un spațiu de expunere a tablourilor. Scoici uriașe plutind deasupra țărmului din Galaxidi sau scoici gigantice în care se găsea culcușit Gal
Zius și Kore la Delphi
Odinioară aici era inima grea a grecilor. Se spune că timpul semăna pe vremuri cu un delfin de calcar, apoi măslinii au închis marea și au îndepărtat-o pînă cînd povîrnișurile s-au lipit de cer.
Oricum, oricînd, oricît
Este o diferență între prietenie și prieteșug. Prieteșugul înseamnă mai degrabă amiciție și spontaneitate afabilă, în vreme ce prietenia înseamnă intensitate și profunzime (așa s-ar cuveni să fie). Dar firește că există destule alte nuanțe și nișe, iar ceea ce spun eu acum riscă să fie, la fel de bine, un loc comun. Așa încît vorbind pur și simplu despre prietenie, așa cum s-a întîmplat în viața mea să am parte, lucrurile arată astfel.
Istoria soljeniţiană a Gulagului
Pavilionul canceroşilor este o arcă a lui Noe moralist constituită, fiindcă Soljeniţîn alege ca personaje cîte un individ din fiecare clasă şi castă privilegiată sau defavorizată din Patria Revoluţiei.
Într-adevăr, mare păcat!
Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămînă îmbrățișați pe veci toți frații români!“
Păcat
Tocmai fiindcă sosește ceasul aniversar al centenarului, consider că bisericile românești, cea ortodoxă și cea greco-catolică, ar trebui să-şi asume un dialog sororal.
Shamanlis
Și numele meu e deșertăciune, dar din deșertăciune se naște puterea vindecătoare.
Poveste gingaşă despre padre Basilio
Nu am ajuns la înmormîntarea lui padre Basilio, în 1984, fiindcă nu era cum: paşapoartele se acordau cu dificultate şi lentoare restrictivă în ceauşism, iar o familie care avea rude în străinătate nu era bine văzută de către paznicii regimului.
Mic dicţionar de scriitori absurdofili (portrete în insectar)
În 1494, Sebastian Brant a publicat Stultifera Navis, un poem moralist care descria o sută zece tipuri de nebunii şi vicii. În secolul XX, autorii care alcătuiesc o nouă Stultifera Navis, dar în sens benefic de data aceasta (şi ludic) sînt scriitorii absurdofili, în mod special dramaturgii.
Arabescuri creolo-transilvano-moldave. La New Orleans
În mai 2009, cînd am ajuns la New Orleans pentru întîia dată, cu prilejul lecturii din Submarinul iertat (Forgiven Submarine, cartea de poezie scrisă împreună cu Andrei Codrescu şi tradusă în engleză de copilotul meu), am ingurgitat oraşul ca pe un spaţiu prin excelenţă epic, ca pe un omfalos narativ. Poveştile erau pe stradă şi la colţul străzilor, în New Orleans, nu doar în cărţi. Şi erau berechet, un corn al abundenţei.
Maestrul şi Margareta
Master i Margarita. Îmi place cum sună în ruseşte numele romanului lui Mihail Bulgakov, prezent în România şi la TVR 2, ca serial....
O călătorie în secuime
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd am călătorit întîia dată în secuime, m-am simţit ca într-un ţinut exotic. Nu era o călătorie ca oricare....