arhipelagul soljeniţîn

Acest principiu etic însemna pentru Soljenițîn că individul nu poate fi umilit de aparatele statale, că demnitatea sa este non-negociabilă, că ea nu poate fi trunchiată și înjosită după cum își doresc funcționarii Răului.

Pe masa camerei sale de lucru, cu ferestre uriașe, cît să capteze lumina ce-și făcea cu greu drum prin coroana pădurii de mesteacăn, lăsase o scrisoare neterminată și alte zeci de plicuri în care ordonase hîrtii de diferite dimensiuni, încărcate de notițe, scrise ordonat de mînă

A scrie despre detenția din lagăr fără a-l face un loc al morții, ci dimpotrivă, al vieții, despre munca silnică fără a o detesta, ci a o vedea ca o datorie față de sine, a scrie despre condiția și limitele umane fără a încerca să emoționezi, despre suferința tăcută a celor părăsiți fără a-i face să scoată un strigăt, despre timpul care încremenește fără a-l blestema, a scrie despre toate acestea fără a încerca să faci din ele un elogiu al durerii,

În Rusia e război civil, deocamdată încă unul rece, în Internet, dar îl vedem deja revărsîndu-se în străzile și piețele orașelor. Și, ca la război, ești de o parte a liniei frontului sau de cealaltă. În ultimii ani am trăit foarte multe dezamăgiri dureroase atunci cînd oamenii pe care îi consideram cumsecade, „normali“, deveneau dintr-odată oameni de încredere ai președintelui, semnau scrisori în sprijinul lui Putin,

Neputîndu-se contesta geniul lui literar și exemplaritatea lui zdrobitoare în ordine morală, s-au găsit cîteva lucruri care i se impută, nu ca acuze, ci ca niște trăsături rusești nevindecabile: panslavismul și populismul.

Viziunea maniheistă a lui Soljeniţîn, după care oamenii de rînd se împart în buni şi răi; întrucît nu neapărat oamenii sînt sub timpuri, ci ei sînt cei care fac istoria, tocmai ei trebuie să fie blamaţi.