Smulgerea solzilor de pe ochii noştri

Alexandru PALEOLOGU
Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Smulgerea solzilor de pe ochii noştri jpeg

În 1995, la editura Anastasia, a apărut cartea lui Aleksandr Soljenițîn, Chestiunea rusă la sfîrșit de secol XX. Prefața, semnată de Alexandru Paleologu, rămîne și astăzi una dintre cele mai fierbinți declarații de admirație pe care un intelectual român le a făcut vreodată față de marele rus. Repet, era 1995 – Soljenițîn, marele erou al cauzei anticomuniste, abia revenise în Rusia natală, iar la noi, în Est, apăreau deja primele temeri că Occidentul refuză să empatizeze cu suferința pe care regimurile roșii ne-o produseseră. Regăsind această prefață, m-am gîndit că ar fi interesant dacă aș supune un fragment din ea atenției lui Theodor Paleologu, fiul autorului, la rîndul său unul dintre intelectualii importanți ai țării, care, în plus, predă la școala lui privată un curs despre Soljenițîn. Așadar, textul tatălui, din 1995, primește o replică din partea fiului, în 2018. (S. V.

Neputîndu-se contesta geniul lui literar și exemplaritatea lui zdrobitoare în ordine morală, s-au găsit cîteva lucruri care i se impută, nu ca acuze, ci ca niște trăsături rusești nevindecabile: panslavismul și populismul. Avem și noi maimuțoii noștri care, luîndu-se după sloganurile stîngii occidentale, au început să insinueze că o fi Soljenițîn un scriitor mare, dar poate nu chiar așa de mare… Oricum, este incapabil să se dezbare de vechea moștenire a nostalgiei imperiale și a obsesiei panslaviste și expansioniste rusești! La asta se adaugă și populismul. A fi populist este un lucru care te ucide public. Rămîne să vedem ce e populismul, pentru că există într-adevăr un populism odios, pe care îl găsim frecvent în gurile democraților mai mult sau mai puțin de centru-stînga și care înseamnă a vorbi nerușinat în numele poporului, fără a-l cunoaște și fără a-l iubi. Preocuparea lui Soljenițîn pentru poporul rus este perfect întemeiată, căci este poporul lui, pe care îl iubește și-l cunoaște; iar tocmai de aceea el respectă, fără limite, toate popoarele lumii (…). În cartea de față sînt expuse neted cîteva opinii cum ar fi cele despre „Marea Catastrofă Națională a Rusiei“, care de două secole viciază prin violență tradițiile ei ortodoxe și naționale. Soljenițîn arată că Rusia nu era o națiune barbară înainte de Petru cel Mare, cum multă lume spune și crede; Rusia era urmașa marelui Imperiu Kievian, care a fost în Evul Mediu, la anul 1000, un mare centru al creștinismului și al civilizației europene. Iar în epoca aceea, unul din regii Franței a fost foarte onorat căsătorindu-se cu o principesă de Kiev. Rusia era descendenta acestei tradiții, deci nu era o țară barbară; era o țară cu anumite obiceiuri barbare care ne par azi brutale, dar, desigur, nu mai puțin brutale decît cele din Occident la acea vreme (…). Mai spune Soljenițîn că „Marea Catastrofă Națională“ a fost această reformă bruscă, această violentare cinică adusă de Petru cel Mare. Și mie îmi place imens Petersburgul ca oraș, am recunoscut în el lumea lui Dostoievski, dar a fost o nebunie edificarea lui pe acele mlaștini nordice, o nebunie de tip pre-sovietic… Îmi place să văd portretele cu perucă pudrată și cu horbote la gît și la mîini, cu principi și conți ruși, dar nu erau urîte nici costumele boierești de dinainte și sigur s-ar fi ajuns la un stil de viață european fără să fie necesară atîta violență. Le-a ras bărbile și iată, de atunci, în Occident multă lume poartă bărbi… Ce rost a avut această decizie petroviană pentru bieții boieri ale căror bărbi aveau anumite semnificații de prestigiu social? Poate acestea sînt pentru unii considerații glumețe, dar în total „reforma violentă și sălbatică“ – așa o numește Soljenițîn – a lui Petru cel Mare a creat o discrepanță, o ruptură între elita societății și restul societății, ceea ce nu este normal. Iar marii aristocrați ai Rusiei și-au asimilat imediat modele occidentale, cu multă ușurință; au fost poate oamenii cei mai poligloți și mai civilizați ai Europei; au fost mereu preocupați de soarta poporului rus, de ce se întîmpla cu mujicul rus și cu tradițiile rusești. Lucrurile acestea au fost întrerupte de revoluția rusă care a preluat atenția față de popor și a întors-o pe dos în sinistra comedie durabilă a sovietizării, prin pușcărie, prin deportare, prin asasinat, prin celelalte forme de genocid și tortură.

Această carte este importantă pentru noi, în primul rînd, ca să ne smulgă solzii de pe ochi. Mai întîi, să înțelegem care este mesajul lui Soljenițîn pentru omenire, să nu mai cîrtim ca niște nătărăi că da, sigur, e un mare scriitor, are conștiință, dar este pătimaș și este orbit; sau are valoare morală, dar nu și estetică, cum spune „un scriitor român de la Paris“. Atunci vom înțelege mesajul lui Soljenițîn, vom înțelege că acesta este omul – profetul marelui popor de lîngă noi și dacă acest profet va reuși să impună măcar o fărîmă, o sămînță din ideea lui poporului rus și Europei, noi, românii, vom fi salvați de una din marile noastre spaime tradiționale, care este vecinul de la Răsărit. Pentru că, așa cum spune Soljenițîn, Rusia a fost mereu condusă la grandomanie imperială, la amestecul în treburile mondiale care nu aveau cum s-o privească, numai din ambiție și din poftă de influență și putere; Rusia a fost împinsă la o politică cinică și nerușinată pe care națiunea nu o putea nici cunoaște, nici împărtăși. Și arată, ceea ce noi știm, că față de această sinistră înfățișare a politicii imperiale rusești, a expansionismului acestuia nerușinat și tăgăduitor de adevăruri istorice și tăgăduitor, mai ales, de dreptul la viață, există marele, fantasticul potențial intelectual, științific și spiritual al Rusiei, a cărui iradiație o cunoaștem deja de două secole, dar care va fi și mai mare în momentul în care Rusia va renunța la imperiu, atunci cînd va renunța să fie o mare putere. (…) Și așa Rusia este o țară enormă, și așa potențialul ei intelectual este uriaș. Ce-i trebuie rolul de superputere, adică de Căpcăun? Tot din Soljenițîn putem să înțelegem sensul unei replici a personajului principal din filmul lui Tarkovski, Călăuza: „Slăbiciunea, fragilitatea înseamnă frăgezime și viață, puterea, asprimea înseamnă rigiditate și moarte“. Această sevă parcurge ca o substanță vitală întreaga operă literară și viziunea despre lume a lui Soljenițîn (…). Dacă vom înțelege corect mesajul lui Soljenițîn, dacă avem răbdarea și inteligența să citim ce scrie și ce spune, ținînd seama și de cine este cel ce spune, nu ne vom mai preta la toate răstălmăcirile, la toate ignoranțele luate drept certitudini cu care ne adapă intelectualii internaționaliști de la noi și de aiurea. Soljenițîn spune expres și repetat că Rusia trebuie să renunțe la țările anexate care nu sînt de tradiție, de cultură și de istorie comună cu a Rusiei. (…) Așa că aș apostrofa pe cîțiva intelectuali români și străini care, continuînd să ignore sau să falsifice sensul mesajului lui Soljenițîn, nu sînt, de fapt, indiferent de faima lor post-sartriană, decît niște imbecili sau niște mincinoși lipsiți de rușine.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

panouri fotovoltaice
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa. De ce nu sunt instalate
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa, tocmai când continentul se confruntă cu o criză energetică fără precedent.
Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.