Trei întrebări pentru trei scriitori ruşi

Ludmila ULIȚKAIA, Evgheni VODOLAZKIN, Mihail ȘÎȘKIN
Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Trei întrebări pentru trei scriitori ruşi jpeg

Curios să aflu ce mai înseamnă Aleksandr Soljenițîn pentru literatura rusă de astăzi, am rugat trei dintre cei mai de succes scriitori ruși contemporani să răspundă, pentru revista noastră, la trei întrebări. Am ales, firește, trei scriitori ale căror cărți se bucură de mare succes printre cititorii români: Ludmila Ulițkaia, Evgheni Vodolazkin și Mihail Șîșkin. Mulțumesc agenților literari și editurilor care m-au ajutat să dau de ei, precum și dlui Anton Breiner, care, cu amabilitate, a tradus întrebările mele în rusă și răspunsurile scriitorilor în românește.

Cele trei întrebări ale mele au fost:

1) Au trecut zece ani de la moartea lui Aleksandr Isaievici Soljenițîn. Mai înseamnă el ceva pentru literatura rusă de astăzi? Dar pentru societatea rusă?

2) Dar dumneavoastră, personal, cum îl priviți astăzi pe Sol­jenițîn?

3) Care dintre cărțile lui vi se pare că rezistă și astăzi? (S.V.

● Ludmila ULIȚKAIA

1) Astăzi putem deja să spunem că Soljenițîn a intrat definitiv în canonul literaturii ruse. În tradiția literaturii clasice rusești, scriitorul a fost aproape întotdeauna nu doar autorul unor texte, ci și, în același timp, o persoană publică. În acest sens, Soljenițîn este continuatorul tradiției clasice. Marea sa cercetare cu valoare literară Arhipelagul Gulag a avut în epoca sovietică un impact social extrem de mare, dar, din păcate, într-o măsură mult mai mare în Occident decît în patria scriitorului. Mi se pare că în Rusia cărțile sale nu au fost citite suficient de atent – nici atunci, nici acum.

2) A dat dovadă de eroism civic, și acest lucru îmi trezește un respect necondițio­nat. După revenirea sa din emigrație am fost dezamăgită de încercarea sa de a intra în grațiile Puterii contemporane, precum și de susținerea acordată tendințelor arhaizante și naționaliste.

3) Prețuiesc îndeosebi povestirile sale timpurii – Casa Matrionei, O zi din viața lui Ivan Denisovici și altele. O însemnătate imensă o are actul său de curaj scriitoricesc Arhipelagul Gulag. Romanele sale timpurii m-au lăsat indiferentă. Una dintre ultimele sale cărți, Două sute de ani împreună, mi s-a părut complet inacceptabilă din varii motive – și ideologice, și estetice.

● Evgheni VODOLAZKIN

1) Mai înseamnă. Majoritatea lucrurilor spuse de el continuă să rămînă actuale. Deosebit de importante, în opinia mea, sînt ideile lui legate de căință – lucrul cel mai dificil pentru oameni. Și totuși, fără căință nu poate exista mișcare înainte. În ceea ce privește importanța lui ca scriitor, el rămîne pînă în prezent un model neegalat de lucru cu materiale istorice: atent, migălos. Descrierea amănunțită a evenimentelor istorice le-a părut multora de prisos, însă el o făcea cu bună știință, pentru a pierde nici un detaliu în explicarea trecutului. Iar dacă vrem să înțelegem evenimentele din 1917, fără Roata Roșie nu ne putem descurca.

2) Cu un profund respect. A fost un om de o onestitate ireproșabilă, pentru care literatura s-a contopit cu viața. Pentru el, literatura și viața erau de nedespărțit și le trata cu aceeași seriozitate. 

3) Aproape toate: fiecare în felul său. Roata Roșie ne explică cum se pregătea și cum s-a produs tragedia din 1917. O zi din viața lui Ivan Denisovici, unul dintre cele mai emoționante texte despre lagărele de concentrare, te forțează să-ți amintești cu ce se termină experimentele istorice și cum se răsfrîng asupra celor mai „mici“, celor mai „ne istorici“ oameni. Literatura adevărată se deosebește prin faptul că nu are o legătură indisolubilă cu evenimentele care i-au dat naștere. Ea nu este un obiect de unică folosință. 

● Mihail ȘÎȘKIN

1) În Rusia e război civil, deocamdată încă unul rece, în Internet, dar îl vedem deja revărsîndu-se în străzile și piețele orașelor. Și, ca la război, ești de o parte a liniei frontului sau de cealaltă. În ultimii ani am trăit foarte multe dezamăgiri dureroase atunci cînd oamenii pe care îi consideram cumsecade, „normali“, deveneau dintr-odată oameni de încredere ai președintelui, semnau scrisori în sprijinul lui Putin, salutau anexarea Crimeii. Și mă întreb: dacă Soljenițîn ar fi trăit pînă în zilele noastre, de partea cui ar fi fost? Aș vrea să cred că s-ar fi situat în opoziție față de regimul banditesc, că ar fi îndemnat la boicotarea alegerilor măsluite, că ne-ar fi zis „să nu trăim în minciună“. Dar ceva mă împiedică să afirm asta cu convingere. Îmi vine imediat în minte vorba sa cu privire la țările din Asia Centrală – „pîntecele moale al Rusiei“. Rușii sînt bolnavi de virusul unui „patriotism“ imperial. Cînd vine vorba de granițele imperiului, omul obișnuit se transformă, ca într-o piesă de Ionesco, într-un rinocer. Și sînt atîția rinoceri care gonesc acum în turme, strivind totul în calea lor, și prin orașele rusești, și prin Internet, și prin „literatura rusă contemporană“, încît în minte ți se furișează un gînd trist: e bine că Soljenițîn nu a prins „întoarcerea Crimeii la Patria-Mumă“ și nici războiul cu „fasciștii“ ucraineni de dragul unei „Pax Russica“. Putin l-a decorat pe Soljenițîn, a fost la el în vizită, cita din el cînd trebuie și cînd nu trebuie, și căuta să se folosească în fel și chip de figura marelui bătrîn pentru a se legitima în ochii intelighenției. Mă tem că Soljenițîn ar fi continuat să fie folosit în interesul regimului.

2) Ești un om tînăr, abia ai început să conștientizezi că trăiești și dintr-odată îți dai seama că ai fost trădat de cei mai dragi și apropiați oameni: de părinți și de bunici. Te-ai născut într-o închisoare. Te-ai născut într-o lume a minciunii fără sfîrșit. Aveam pe atunci două vise: să devin scriitor și să călătoresc prin toată lumea. Și dintr-odată am înțeles că ceea ce vreau eu să scriu n-o să se publice niciodată și că nimeni n-o să mă lase vreodată să trec dincolo de gardul de sîrmă ghimpată. Această conștientizare a faptului că trăiesc în lagăr s-a produs și datorită lui Soljenițîn și cărților sale. Țin minte cum prietenii mi-au împrumutat Arhipelagul Gulag pentru trei zile. Îl citeam nopțile. Aveam șaisprezece sau șaptesprezece ani. Cum să uiți acea beznă și acea disperare? Dar numele lui Soljenițîn se asocia în primul rînd cu speranța. Pentru că el s-a luptat cu sistemul, practic de unul singur, și a învins. Pentru că afirmația lui – că în URSS se vor întoarce mai întîi cărțile lui, și de-abia apoi și el – reprezenta, de fapt, un simbol de credință. Așa s a și întîmplat. Asta a fost o victorie a lui, dar și a noastră comună. Întîi s-au întors cărțile, apoi și el. Dar să dărîmi o dictatură s-a dovedit a fi mult mai ușor decît să construiești o democrație. El a avut o singură propunere corectă: totul trebuie să înceapă de la o autoguvernare participativă a cetățenilor. Soljenițîn trăise în Elveția și văzuse cum funcționează cu adevărat un stat democratic. Dar în Rusia nu trăiesc elvețieni. Și s-a întîmplat ce s-a întîmplat: criminalitatea s-a autoorganizat, preluînd puterea la toate nivelurile. Un stat mafiot.  

3) Pe vremuri, cărțile lui despre „lagăr“ șocau pentru că oamenii nu aveau acces la informație. Dar astăzi, și Wikipedia, și YouTube, și rafturile librăriilor sînt ticsite de informațiile istorice care redau adevărul pe care Soljenițîn visa să-l împărtășească oamenilor. Mă îndoiesc că tinerii au nevoie de cărțile sale astăzi la fel de mult pe cît îmi trebuiau mie atunci. Dar nici să spui că s-au învechit nu poți. Lagărele, sîrma ghimpată, turnurile de pază au dispărut, dar țara continuă să trăiască după legile lagărului: cel puternic își alege priciul, iar cel slab stă la tinetă. S-a întîmplat că, dintr odată, deținuții au alungat conducerea veche și au ales una proprie. Dar barăcile au rămas. Și viața în ele continuă. În Roata Roșie, Soljenițîn încerca să explice cum de s-a întîmplat așa data trecută, de ce încercarea de a construi o democrație în Rusia a dat naștere unei închisori. Și iată că, acum, totul se repetă din nou. Adevăratele cărți nu sînt despre trecut, ci întotdeauna despre viitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.
Depeche Mode afiș turneu Foto depechemode.com jpg
Depeche Mode, concert la București în 2023. Este primul turneu mondial după moartea lui Andrew Fletcher
Depeche Mode anunță primele spectacole live după o pauză de cinci ani: turneul mondial „Memento Mori“, care începe pe 23 martie 2023, în California.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.