Theodor PALEOLOGU

Logos-ul lui Carp se caracterizează, cum spuneam, prin „Sachlichkeit“, prin „factualitate“ și chiar o anumită tehnicitate. Dar în aproape toate discursurile sale există un moment în care s

Și ce sentiment de superioritate au oamenii lumii noi! Ce încîntați sînt de ei înșiși! Cît sînt ei de luminați, de deștepți, de educați! Cu cît dispreț se uită ei la creștinopați și pupători de moaște! Ce bine te simți cînd poți privi pe alții de sus! Sig

Parthenonul afirmă continuitatea luptei dintre ordine şi haos, dintre civilizaţie şi barbarie, dintre măsură şi lipsa de măsură, şi afirmă totodată continuitatea acţiunii divine şi a celei umane. De aia vă spun că într-un loc ca ăsta chiar simţi ce este Europa.

O conferință despre Bizanțul Paleologilor, despre Toma de Aquino și Grigore Palamas, urmată de o cină cu Andrei Pleșu, Petre Guran, Bogdan Tătaru-Cazaban și, evident, Marcus Plested. Eram cinci persoane la o ma

Nu l-am pensionat la 65 de ani, așa cum se face la universitățile de stat, ci l-am păstrat în rîndul nostru, cei mai mulți dintre noi putîndu-i fi nepoți.

Multe supărăcisme românești provin din lipsă de rigoare intelectuală, de gîndire critică, de antrenament dialectic. E foarte interesant cum argumentele falacioase merg mînă în mînă cu amorul propriu hipertrofiat și nestrunit prin studiu. Folosim

Din păcate, profeții nu sînt ascultați, iar inerția se dovedește cea mai redutabilă forță istorică. Putin a pozat în învățăcel al marelui înțelept, a preluat unele formule de la el, l-a înscris în panteonul marilor patrioți ruși, dar în fond e total străin de spiritul soljenițînian. De aceea, cred că opera lui Soljenițîn e la fel de actuală acum ca și în urmă cu 15, 30 sau 50 de ani.

Avem multiple exemple de retorică manipulatorie pe care Socrate sau Platon ar considera-o prostituție.

Micile rivalități și răutăți apar de la început. Dispute de precădere, de pildă: cine să stea la locul de onoare, stoicul Zostemis, care e mai în vîrstă, sau epicurianul Hermon, pentru că e preot?

Am discutat despre frecvenţa cu care apare sintagma „biet nebun“ sau „biet neghiob“, fie că se provoacă între ei eroii homerici, fie că Homer le comentează acţiunile, fie că, în sfîrşit, rîd zeii de prostia omenească. La Homer, s-ar părea, a fi „biet neghiob“ ţine de natura umană.

Asperitatea relaţiilor interumane este, după mine, una dintre cauzele majore ale disfuncţionalităţii societăţii româneşti. Politeţea, curtoazia, protocolul nu sînt doar chestiuni ornamentale, superficiale şi, în fond, inutile. Lipsa lor e un simptom al unor probleme profunde şi totodată o sursă de ineficienţă.