Politeţe, curtoazie, civilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Politeţe, curtoazie, civilitate jpeg

Asperitatea relaţiilor interumane este, după mine, una dintre cauzele majore ale disfuncţionalităţii societăţii româneşti. Politeţea, curtoazia, protocolul nu sînt doar chestiuni ornamentale, superficiale şi, în fond, inutile. Lipsa lor e un simptom al unor probleme profunde şi totodată o sursă de ineficienţă.

Lipsa de stimă pentru sinele colectiv este o caracteristică fundamentală a societăţii româneşti. Românul poate avea o excelentă părere despre sine ca individ, dar aproape întotdeauna infinit mai bună decît despre restul conaţionalilor săi. Desigur, pînă la un punct, e un fenomen firesc ce ţine de natura umană şi de amorul propriu adînc înrădăcinat în fiecare dintre noi. Unele culturi reuşesc să reducă foarte mult discrepanţa dintre stima pentru sinele individual şi sinele colectiv. În România, această discrepanţă este, însă, imensă. De aici provine mitocănia, care e, în fond, lipsă de respect pentru ceilalţi, într-o formă provincială. Şi tot de aici provine tendinţa multora dintre noi de a-i cataloga pe ceilalţi drept mitocani. Cu alte cuvinte, mitocănismul şi antimitocănismul provin dintr-o aceeaşi sursă.

Politeţea, curtoazia, civilitatea implică, fără îndoială, o serie de reguli şi convenţii sociale. Dar mai important decît orice regulă este principiul animator al politeţii, al curtoaziei şi civilităţii – şi anume amicalitatea. Despre amicalitate vorbeşte Aristotel în Etica Nicomahică şi vede în ea un liant indispensabil al polis-ului, al corpului politic care manifestă plenar umanitatea din noi. Ceea spune, însă, Aristotel despre amicalitate în cadrul polis-ului poate fi, evident, extins la orizonturi mai largi. Politeţea, curtoazia şi civilitatea nu sînt decît manifestări exterioare, codificări culturale ale amicalităţii.

Am repetat cele trei sinonime – politeţe, curtoazie, civilitate –, pentru a putea introduce cîteva consideraţii asupra faţetelor pe care le implică fiecare dintre ele. Curtoazia marchează rolul societăţii de curte în codificarea regulilor de comportament. Lucrările lui Norbert Elias pe această temă sînt pasionante şi savuroase: Civilizaţia moravurilor, Dinamica Occidentului şi Societatea de curte. Ideea de bază e creşterea controlului asupra manifestărilor naturale ca efect al curializării elitelor sociale, modelul lor fiind ulterior imitat de ansamblul societăţii (proscrierea rîgîielilor şi a altor zgomote trupeşti, interzicerea scuipatului pe jos şi a suflatului nasului fără batistă, evitarea apucatului bucatelor cu mîna etc.: exemplele citate de Elias din tot felul de manuale de bună purtare sînt de un haz extraordinar).

Politeţea, în schimb, îşi trage originea din latinescul politus: înseamnă lis, lucios, ornat. Este, aşadar, antonimul lui aspru, rugos, nestrunjit. Politeţea trimite la facilitarea relaţiilor interumane şi la o anumită estetică a lor, într-un stadiu civilizat al societăţii. În sfîrşit, civilitatea ne aduce înapoi la lumea antică, la amicalitatea lui Aristotel, în măsura în care civitas şi polis sînt sinonime, dar şi la noţiunea modernă de civilizaţie. Filozofiile moderne ale civilizaţiei (Montesquieu, Hume, Voltaire) afirmă ideea unei îmblînziri a moravurilor („douceur des moeurs“, „softness of mores“). Or fi modernii mai puţin virtuoşi decît anticii, dar sînt, în schimb, mai politicoşi şi mai blînzi: relaţiile umane au cîştigat în facilitate şi agrement. Politeţea este – parafrazîndu-l pe Stanley Rosen – o „soft virtue“. Ca şi onoarea în gîndirea lui Montesquieu, ea este un substitut al virtuţii, o virtute blîndă, plăcută şi, mai cu seamă, utilă din punct de vedere social.

Alceste, în Mizantropul lui Molière, şi Rousseau, în primul său discurs, opun politeţea şi sinceritatea sau onestitatea. Idealul clasic de „honnête homme“, reprezentat de Philinte în comedia lui Molière, îmbină două valori complementare: „honnêteté“ şi „habileté“. Ambele se manifestă ca politeţe. În această perspectivă, politeţea adevărată nu poate fi disociată de elementul etic („honnêteté“) şi nici de inteligenţa emoţională şi socială („habileté“).

Unde duc toate aceste consideraţii? La punerea în evidenţă a unui spirit al politeţii, al curtoaziei şi civilităţii, dincolo de reguli şi uzanţe. Iar acest spirit se sprijină pe trei noţiuni: amicalitate, onestitate, abilitate. Devine clar, a contrario, ce semnifică lipsa de politeţe, curtoazie şi civilitate, într-o societate, şi de ce o asemenea societate nu poate fi decît ineficientă şi disfuncţională.

Theodor Paleologu este profesor particular de retorică şi filozofie. Îl puteţi găsi pe site-ul www.paleologu.com.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.