De officiis

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
De officiis jpeg

Și de data asta voi enerva probabil și pe unii, și pe alții, adică atît pe denunțătorii sexo-marxismului, cît și pe contemptorii pupătorilor de moaște. Nu, nu e vorba de o poziționare căldicică la mijloc, ci de neacceptarea formulelor negîndite.

În sine, formula „sexo-marxism“ nu e negîndită, dar e folosită excesiv și anapoda. Activiștii care-și zic conservatori abuzează de această etichetă și o lipesc oricui nu aderă întru totul la viziunea lor asupra lumii. Sigur, gînditori precum Wilhelm Reich și Herbert Marcuse au încercat o sinteză între marxism și freudism. A existat chiar, în anii ’70, un Front Homosexual de Acțiune Revoluționară, animat de activiști de extremă stîngă precum Guy Hocquenghem sau Daniel Guérin. Dar: 1) Freud e în mod fundamental un gînditor conservator, care nu-și pune problema revoluționării ordinii sociale și a cărui viziune pesimistă asupra omului e chiar contrară spiritului revoluționar; 2) freudo-marxismul de tip Reich sau Marcuse a avut ora lui de glorie în anii ’60-’70, mai are și acum adepți, dar din ce în ce mai puțini; 3) curentele majoritare ale marxismului istoric, atît în variantă leninistă, cît și în variantă social-democrată clasică, nu au îmbrățișat cauza homosexualității, fiindu-i adesea de-a dreptul ostile; 4) obnubilați de disputele ideologice ale anilor ’60-’70, s-ar putea să nu vedem alte realități.

Cred, de exemplu, că în zilele noastre ne confruntăm cu o gravă derivă, o interpretare abuzivă a unor idei sublime: „the pursuit of happiness“ și „les droits de l’homme“. Astea n au de a face nici cu Freud, nici cu Marx. Sînt proclamații și promisiuni ale filozofiei Luminilor. În sine, nu e nimic în neregulă cu ele. Dar omul contemporan are tendința să nu se definească pe sine decît prin drepturi și nimic altceva. Ce e omul în noua accepțiune? Un animal cu drepturi. Substanța umană e înlocuită prin faptul de a avea drepturi. Ce drepturi? Drepturi nelimitate: fiecare generație adaugă cîte un nou val de drepturi. Fericirea însăși e definită printr-o sumă cît mai mare de drepturi. De fapt, proliferarea drepturilor e semnul cel mai clar al lipsei de fericire, al goliciunii care ne facem să alergăm după o iluzie.

Cînd Cicero a scris pentru fiul său un manual de etică, adică un ma-nual despre cum să fie fericit, l-a intitulat De -officiis, Despre îndatoriri sau Despre obligații. Ceea ce omul contemporan nu înțelege e că doar îndeplinirea îndatoririlor noastre ne poate face cu adevărat fericiți. Obligațiile, nu drepturile. Știu, sună groaznic pentru cei care văd în obligații și îndatoriri doar lanțuri ale servituții. Probabil nici nu vor continua lectura acestui articol sau vor continua să citească doar litere pe hîrtie, semne negre pe fond alb și atît. Totul în jur ne îmbie să nu cultivăm decît narcisismul nostru, amorul propriu, filozofia simplistă și infantilă a lui „fac ce vreau“, „nu dau socoteală nimănui“, „e dreptul meu“. Tirania oarbă a capriciului și instinctului, refuzul rațiunii și moralei sînt aproape mereu realitatea crudă din spatele unor vorbe frumoase despre drepturi și fericire personală. Evident că sînt bunuri de mare preț, dar eu vorbesc de realitatea din spatele vorbelor. Cioc-cioc cu ciocănelul lui Nietzsche: ce e în spatele cuvintelor, al ideologiilor, al promisiunilor înșelătoare? Nu cumva narcisismul dizgrațios al „ultimului om“?

Are asta vreo legătură cu Freud și Marx? Nu. Are legătură cu faptul că -Jefferson și Franklin citeau pe Cicero, pe Seneca, pe Plutarh, iar cei de azi citesc în cel mai bun caz niște ersatz-uri și surogate la mîna a paișpea. M-am îndepărtat aparent de subiect. Dar de unde s-a stîrnit atîta agitație și polemică între „progresiști“ și „conservatori“, între „sexo-marxiști“ și „pupătorii de moaște“? De la referendumul privind familia. Or, după mine, eroarea fundamentală constă în a vedea căsătoria ca un drept, nu ca o instituție și un ansamblu de obligații etice și juridice. Să ne înțelegem: e o eroare cvasi-universală. Cuplurile heterosexuale, cînd se căsătoresc, fac exact aceeași greșeală: nu mai înțeleg rostul căsniciei. Adevărata dispută nu este între familia tradițională și căsătoriile gay, ci între două concepții despre om. Iar cei care gîndim în termeni de îndatoriri (officia) și binefaceri (beneficia) sîntem o infimă minoritate, care am pierde zdrobitor la orice referendum. N-am putea aduna nici măcar jumate sau un sfert din semnăturile necesare organizării unui referendum. Cîți ar semna în cunoștință de cauză pentru o viziune rațională a îndatoririlor? Cine mai vrea să audă de obligații? Brave new world!

Și ce sentiment de superioritate au oamenii lumii noi! Ce încîntați sînt de ei înșiși! Cît sînt ei de luminați, de deștepți, de educați! Cu cît dispreț se uită ei la creștinopați și pupători de moaște! Ce bine te simți cînd poți privi pe alții de sus! Sigur, spectacolul marilor praznice românești, Sfînta Parascheva la Iași sau Sfîntul Dimitrie cel Nou la București, e adesea penibil. Nu te poți închina la Sfînta Parascheva și la Sfîntul Dimitrie Basarabov decît pe 14 și pe 27 octombrie? Spirit profund religios, Plutarh avea perfectă dreptate să distingă între pietate și superstiție. Pietatea este calea de mijloc dintre impietate și superstiție, iar clerul rău face că nu descurajează manifestările superstițioase ale religiei.

Dar manifestările pietății adevărate trebuie respectate. Mai mult, e esențial să înțelegem că pietatea e una dintre cele mai importante virtuți pe care le poate avea un om. Virtuțile fiind interdependente, nici una dintre virtuți nu e cu adevărat posibilă fără pietate. A fi pios nu înseamnă a fi bisericos și nici măcar credincios în sensul definit de Biserică. A fi pios înseamnă să-ți recunoști îndatoriri și obligații, înseamnă să fii recunoscător, să fii responsabil, să te gîndești la cei de dinaintea ta și de după tine, înseamnă să nu te pui pe tine mai presus de orice, înseamnă să-ți refuzi singur dreptul la urîciune și prostie, înseamnă să nu arunci gunoaie, să nu porcăiești frumusețea lumii cu urîciunea ta, înseamnă să-ți folosești rațiunea, bunul nostru cel mai de preț, înseamnă să încerci prin viața ta să-i onorezi pe cei – sau Cel – care ți-au dat-o, înseamnă să fii emoționat de pietatea altora, chiar dacă nu le împărtășești credința. 

Theodor Paleologu este scolarhul Casei Paleologu (www.paleologu.com).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.