⬆
prostia – cîteva repere
Stultitia, zeiţa blondă
Este prostia o „facultate“ de sine stătătoare? S-ar zice, uneori, că da. Dacă însă prostia e doar negativul inteligenţei, Dosarul de faţă ar putea fi la fel de bine despre deşteptăciune. Căci orice referire la prostie poartă în sine, virtual, o definiţie a inteligenţei, ca lipsă sau opus al ei.
Rîsul prostului
Rîsul prostului? Cum adică, rîsul prostului? Ni s-a spus de mii de ori că proştii nu rîd. Că sînt solemni, bîntuiţi de gîndul automonumentalizării, băţoşi. Că iau totul în serios, începînd cu ei înşişi şi sfîrşind cu cine au început. Dar cum să crezi una ca asta, drăguliţă Doamne? Cum să nu rîdă proştii? Rîd şi ei, bată-i să bată.
Prostie cu miros de tămîie
Tare mi-e frică că această simplitate a credinţei a ajuns prostia credinţei, pentru că astăzi la loc de frunte în Biserică nu sînt Biblia sau Teologia patristică, ci litaniile publice şi minunile (mă sufoc de atîtea minuni!) şi moaştele (peste tot numai moaşte!).
Studiul prostiei în educaţia umanistă
Am discutat despre frecvenţa cu care apare sintagma „biet nebun“ sau „biet neghiob“, fie că se provoacă între ei eroii homerici, fie că Homer le comentează acţiunile, fie că, în sfîrşit, rîd zeii de prostia omenească. La Homer, s-ar părea, a fi „biet neghiob“ ţine de natura umană.
Chipuri ale prostiei
Prostia are multiple fațete și este însoțită mereu de alte defecte omenești precum vanitatea, megalomania, egoismul, ignoranța, impostura, răutatea sau doar naivitatea. Diverși autori au explorat prostia omenească în „Anatomii“, „Enciclopedii“ și „Istorii“ ale Prostiei.
Nobel, ciocolată, prostie
În două pagini şi un pic, autorul compune şi explorează o corelaţie între consumul de ciocolată per capita şi numărul de premii Nobel într-un lot de 22 de ţări, încercînd să afle dacă ciocolata stimulează funcţiile cognitive la nivelul populaţiei.
Prostia academică
Deşteptăciunea şi, implicit, prostia sînt relative şi contextuale. Faptele şi vorbele noastre pot fi inteligente într-un anumit context, după cum aceleaşi fapte şi vorbe pot fi cît se poate de stupide în alt context.
Vă amintiţi de o prostie pe care aţi făcut-o (şi o regretaţi)?
„Nu cunoşteam oraşul, ştiam doar aproximativ în ce direcţie e gara. Inevitabil, şi filmul meu s‑a rupt, nu îmi mai amintesc nimic, ştiu doar că m-am trezit în trenul care mă ducea spre casă, la Braşov.“