Limba IA

Publicat în Dilema Veche nr. 1007 din 27 iulie – 2 august 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Limba Inteligențelor Artificiale e inculcată și creată de hominizi, setată în „trupul” IA – fie acesta al unor roboți, computere sau orice alt soi de instalații. În principiu, așa stau lucrurile. E o limbă omenească simplificată strategic, în așa fel încît instalațiile să poată ingurgita informația. Dar, pe măsură ce IA se diversifică și nuanțează, limbajele inculcate devin mai sofisticate, mai nuanțate, chiar dacă nu brusc, ci treptat. E un proces logic, dată fiind competiția în domeniul tehnologiei extreme, rivalitățile cu miză financiară, dar și cognitivă. 

În măsura în care programatorii inculcă un limbaj relativ uman instalațiilor, acestea sînt mimetice într-un fel aseptic: imită și sînt clone lingvistice pînă la un punct, acel punct de unde intervine o neînțelegere, o neclaritate, o obscuritate ori chiar o absurditate care face ca IA să nu poată vorbi exact ca un om. Ne-am obișnuit de fapt cu așa ceva, limbajul poate fi modelat doar parțial. Chestiunea își are reversul său: în ce măsură, antrenînd lingvistic roboții să fie tot mai performanți inclusiv la nivel de oralitate, nu ne pervertim, de fapt, propriul limbaj uman, nu ni-l reducem și adaptăm la nevoile IA care sînt dependente – nu-i așa? – tocmai de puterea creativității umane? Nu riscă făptura umană ca, într-un posibil viitor, să vorbească mai degrabă ca un robot decît ca un hominid, tocmai întrucît modelarea lingvistică a roboților a produs și o automodelare, în timp, a hominizilor?! Programăm și modelăm instalațiile artificiale, dar în același timp ne autoprogramăm pentru un viitor obscur.

Poate că un alt termen care ar trebui luat în discuție este acela de hybris, de depășire a măsurii, de orgoliu (creator, de fapt). Sîntem, oare, în hybris nu doar fiindcă am creat instalații artificiale, dar și întrucît le programăm tehnic să vorbească precum oamenii? Limbajul lor este doar pe jumătate omenesc, instalațiile avînd un lexic glacial, dacă îmi este îngăduit să îl cataloghez astfel. Glacialitatea (și rigiditatea) lor este firească, instalațiile nu au cum să fie sanguine ori colerice, ci mai degrabă flegmatice ori melancolice. De fapt, între aceste limite acceptate se desfășoară oralitatea lor „naturală“. E un gard sau un țarc sau un circ controlat ori poate un carnaval mediat și intermediat. Putem fi în hybris pentru așa ceva și, în caz că da, față de cine sîntem în hybris? Poate doar față de noi înșine, ca specie umană, la nivel de colectivitate, dar nu individual. Or, poate acest hybris are miză doar în viitor, în cazul în care, după cum speculează apocalipticii (precum profeții din romanele distopice și antiutopice SF), roboții vor prelua rolul hominizilor pe care îi vor pune în plan secundar, îi vor subumaniza ori chiar elimina! Spre norocul nostru, credem în literatură ca salvatoare cathartic, dar nu credem în literatura distopică și antiutopică ca platformă neorealistă de lucru.

Desigur, multele -isme actuale ne-ar îngădui să facem slalom, să jonglăm, să plusăm ori să bagatelizăm, să juisăm – dar acestea sînt doar flori retorice și tropi de musai ca de nevoie. Doar de baricadat nu o putem face, întrucît lumea noastră e prea deschisă experimentului extrem și e prea dependentă de tehnologia avansată, ca să abrogăm aceste lucruri ori să le anulăm din start. Ceea ce rămîne prin urmare este negocierea, cît lăsăm de la noi (omenește vorbind) ca să filtrăm umanitatea prin instalațiile artificiale și cîtă energie tehnică și neuronală au IA ca să preia de la noi ceea ce este de prelucrat și metamorfozat. 

Balanța oarbă a Justiției ar avea vreun rost în acest caz în care avocatul și procurorul negociază un viitor abscons?! Sau e mai sănătos să-l ascultăm pe Ecleziast, care ar putea da răspuns și la chestiunea problematică și problematizantă a Inteligențelor Artificiale (oare?!):

„1)

Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

2)

Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.

3)

Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărîmi şi vreme să zideşti.

4)

Vreme este să plîngi şi vreme să rîzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

5)

Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strîngi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.

6)

Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.

7)

Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.

8)

Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.”

DIXIT.

Fără gemete, icnete și leșinături

Oricît ar imita limbajul omenesc, Inteligențelor Artificiale le lipsesc, din fericire, vulgaritatea și grobianismul; programatorii lor lingvistici au evitat astfel de cusururi umane. Nu încetez să mă mir de cîte ori aud la radio ori televiziune snoave triviale, istorii deșucheate care, chiar dacă nu utilizează un limbaj vulgar stricto sensu, apelează la aluzii licențioase care se vor a fi simpatice, dar care sînt mitocănești, made in Romania, specifice umorului grosier băștinaș. Sînt sătulă de gemetele, icnetele și leșinăturile din muzica românească actuală, de pildă.

Aud ritualic, în taxiuri, partituri larmoaiante despre cum amorul odinioară ardent s-a preschimbat într-o amiciție indiferentă (iubiții au devenit doar colegi de cameră și de aici se ivește o dramoletă!) sau despre cum junele golan, mîndru de golănia sa, e certat de figurile feminine din familie că nu își găsește calea justă în viață; ori despre juna amorezată de un bărbat mai în vîrstă care, însă, nu renunță la familie pentru ea, de aici o avalanșă de vaiete și suspine. Stupizenia textelor din muzica românească actuală este atît de ramificată și variată încît s-ar putea scrie un mic compendiu. Modulațiile sonore sînt la fel de gîfîite, rostite cu trepidații, pulsatorii într-un mod penibil ori ridicol. 

Programatorii nu au încărcat instalațiile artificiale cu un astfel de limbaj și cu astfel de vaiete, iar acest lucru probabil că igienizează oralitatea roboților, chiar dacă îi determină să fie în continuare distincți de felul omenesc de a fi, tocmai prin glacialitatea lor. Mărturisesc că prefer limbajul rece al roboților decît pe acela trivial (și fierbinte) al hominizilor, cel puțin în principiu.

Prin urmare, deocamdată, roboților le lipsesc grotescul și ipostaza de caricaturi, chiar dacă unii teologi (tot mai puțini, de fapt, fiindcă nimeni nu dorește să fie ori să pară anacronic) consideră instalațiile artificiale ca fiind niște parodii ale hominizilor. Judecînd roboții în contrapartidă cu statutul afectiv omenesc, există încă voci care se raportează la Inteligențele Artificiale ca la niște forme de monstruozitate. Sînt Inteligențele Artificiale niște monștri?! În vremea de acum, termenii de monstru și de monstruozitate (ori calificativul monstruos) au devenit lacși, există o lejeritate în a-i aplica asemenea unei ștampile sau tinichele de coadă. Din nou vin însă cu o întrebare problematizantă: e mai monstruos un robot (fiindcă nu are sînge, nici carne și nu e viu în sens canonic) decît, să spunem, Gheorghe Dincă (violatorul și asasinul celor două adolescente Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, în 2019)? Lista ucigașilor în serie din toată lumea e cutremurătoare și cu adevărat monstruoasă, oricît de patetic ar suna aceasta constatare. De aceea, să califici un robot ori altă formă de Inteligență Artificială ca fiind monstruoasă este inadecvat. Doar dacă nu stabilim din start care sînt caracteristicile tehnice ale monstruozității și le bifăm în consecință într-un fel de tabel Mendeleev al atributelor umane și non-umane... 

Să ne aducem însă aminte că același calificativ le-a fost aplicat animalelor în comparație cu hominizii, atunci cînd jivinele respective erau receptate ca terifiante. Pînă la urmă, paradoxal sau nu, oamenii înșiși au ajuns la concluzia că, de-a lungul timpului, jivina cea mai periculoasă și crudă, chiar monstruoasă, este, în anumite situații violente care duc la efecte oripilante, tocmai omul. Nu doar lista ucigașilor în serie e amplă, ci și aceea a evenimentelor istorice abominabile: dacă este să luăm doar secolul XX, ajunge să pomenim Genocidul armenilor, Gulagul și Holocaustul, în care hominizii au asasinat în masă, fără scrupule, alte făpturi umane.

Iată de ce chestiunea pe care o pun vizează mai degrabă nuanțe de etică. Calificativul monstruos este impropriu dacă e aplicat mecanic Inteligențelor Artificiale. Nu tot ceea ce nu este omenesc este monstruos, iar uneori tocmai în sfera semantică omenească este de găsit și identificat monstruosul. Există animale care ne înduioșează tocmai prin aproape-omenescul lor (maternitatea animală, de pildă), așa cum există roboți care ne impresionează prin felul în care reacțiile lor manifestă o sensibilitate ieșită din comun, simili-omenească. Mileniul trei, epoca post-pandemică, dezvoltarea tehnologiei extreme au produs o schimbare accelerată a paradigmelor culturale și afective. Nu putem proceda asemenea struțului, ascunzîndu-ne capul în nisip...

Ruxandra Cesereanu este scriitoare. Ultimele cărți publicate: Lumi de ficțiune, lumi de realitate, Editura Tracus Arte, 2022 & O sută și una de poezii, Editura Academiei Române, 2022.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.