Așteptare, fotografii, maman

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Așteptare, fotografii, maman jpeg

Viața merge înainte pentru ceilalți. Și probabil că viața ar trebui să meargă înainte și pentru mine (cîndva se va și întîmpla lucrul acesta, vrînd-nevrînd). Dar, în ciuda felului în care realitatea concretă umple viața cotidiană cu slujbe, obligații, contexte, convenții, cuvinte oficiale și destule altele, am statornic senzația de irealitate cînd îmi dau seama că maman nu mai este deja de mai bine de o jumătate de an, că nu îi mai aud glasul și nu îi mai zăresc ochii și chipul ei atît de exotic, încadrat de părul creț. Și nu este ceas în care să nu mă gîndesc la ea. Am mai spus-o de atîtea ori: viii și cei pieriți ne conținem, pe rînd, unii pe alții într-un marsupiu protector afectiv și, în același timp, atît de tulburător și vulnerabil.

În tot acest timp care a trecut și trece, m-am scufundat în varii fotografii cu maman. Viața mea s-a preschimbat în ultimele luni într-o pagină despre ea, dar e firesc să fie așa. Fără maman, nu aș fi fost nici eu, nici cuvintele, gîndurile și emoțiile mele. Privesc o fotografie de cînd maman avea 20 de ani; din profil, tunsă scurt. Nu e vorba doar de frumusețea și lumina ei, ci de felul în care (scufundîndu-mă în fotografie) mă descopăr pe mine, viitoarea făptură, ascunsă sfios în trăsăturile ei, chiar dacă în niște tușe palide. Iar faptul că încă de pe atunci eu mă găseam în ea și eram conținută (deși camuflată încă) mă face să o am și acum aproape și să fim una în alta, nedespărțite, pour toujours.

Mă uit la o fotografie făcută acum o jumătate de veac pe unul dintre podurile clujene peste Someș: maman este într-un taior elegant, zveltă, dar cu privirea vag tristă sau măcar engimatică. Are părul prins în coc, creț foc. În fața ei sînt eu, o fetiță de vreo cinci ani, într-un sarafan văratic. E o amintire învăluitoare, întrucît frumusețea lui maman e atît de tulburătoare, iar lăcrămioarele din mîna mea de fetiță, atît de vii, de fapt, oferite unui privitor care acum sînt tot eu, cincizeci de ani mai tîrziu, dar fără maman.

Iar dacă ar mai mărturisi cineva că vorbește cu îngerii, oare am arunca pietricele în capul trecătorilor sau am sparge borcane la un concurs în afara orașului ori ne-am rade pe creștet ca să îngăduim mici tatuaje microcosmice de comunicare cu locuitorii din văzduh? Rațiunea e un ierbar cu plante necunoscute, prin bălării s-au ascuns orfanii lui Saturn. Îmi amintesc că odinioară am uitat totul.

Tot mai des mi-o reamintesc pe maman nu așa cum a fragilizat-o boala la senectute, ci așa cum era ea în deplinătatea luminii sale, cu acel zîmbet aproape epifanic în care bucuria vieții era ceva ce nimeni nu putea să-i fure.

Cuvintele mele sînt pene. O lume distrusă distruge întotdeauna celelalte lumi. Și totuși văzduhul se vede cu cîteva sute de metri mai înalt și viu. La răspîntii, icoana Maicii Domnului doarme în tihnă. Bîrnele de deasupra odăilor se încolăcesc în cruci, stele cad în fisurile căscate în podea. Tu ești aici ca să împarți frumusețea imaterială a celor pieriți ca pe o pîine caldă și să o faci mereu atingătoare și atinsă de-acum înainte.

Fotografia cea mai dragă mie e aceea în care maman mă poartă în spinare, prin pădurea Hoia din Cluj, pe cînd aveam 3-4 ani. În 1967? Eram tunsă scurt, un boț de om. Maman avea un surîs nepămîntesc, eram povara ei dulce și iubită. O fotografie atît de intensă și tandră, maman și cu mine în timpuri în care nu știam că dispariția celor dragi există și că este o rană deschisă (statornic) pe cord. Odinioară, ea m-a purtat pe mine în spate, cu bucurie, acum eu o port pe ea, cu durere, dar și cu tînjirea iluminatoare de a nu o lăsa să piară încă o dată.

Știu că undeva am păstrată în sertar o tandrețe proaspătă, într-un nou oraș unde fiecare dimineață e maman. Noaptea e carbonizată ca toate nopțile, iar zilele sînt umede de la toate așteptările, făpturi pale ivite la ferestre au pielea înnisipată de la țigări și de la circulația extremă în sublumile din computer. Dumnezeu se află și el pe Internet, ca să vegheze asupra insomniei.

Un șirag de poze la diferite vîrste, în care găsesc aceeași privire, fie luminoasă, fie tainică. Rătăcite între imagini de tot felul, cîteva sînt și cu ea copiliță. Acestea mă trag cel mai mult după ele, în timp. Maman cu părinții ei și o parte dintre celelalte surori: e mică și brună și are ceva enigmatic. Cu greu mă dumiresc, dar apoi am o revelație: maman era aproape Alice Liddell, Alisa lui Lewis Carroll, pe cînd avea 3-4 ani, căci seamănă izbitor cu fetița care l-a inspirat pe faimosul autor englez. Se putea percepe în ea jucăușenia încă ascunsă, care va răbufni și va dura pînă la maturitate și senectute. Deocamdată timidă, sfioasă, dar cu ochii intenși și ațintiți, dornică să cunoască totul. Fetița maman. În pozele mele de fetiță îi semăn ca o picătură de apă.

De fapt, întorcîndu-mă la imaginea ei din copilărie mă întorc la ceva ce am cunoscut prea puțin sau aproape deloc. Dar întoarcerea aceasta nu este stranie, căci astfel încerc să o conțin pe maman la toate vîrstele ei, inclusiv atunci cînd era un ghemotoc de fetiță. Cînd nu știa că eu voi fi vreodată, cînd nu știa ce va fi cu viața ei și cum va crește și se va desfășura, cînd nu știa nimic, ci doar că era fetiță. Iar acum fetița din femeia matură care sînt și care o caută (în toate fațetele ei) pe maman (după ce a pierit) o găsește inclusiv ca fetiță. Fetița găsită de o altă fetiță, din care cea dintîi este maman. Astfel, mă întorc la începuturi și, în loc să mă gîndesc la maman bătrînă, mă gîndesc la maman fetiță și reînnod viața de la capăt. Și o aștept să vină din nou.

Ruxandra Cesereanu este scriitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

WhatsApp Image 2025 05 10 at 18 40 59 (1) jpeg
Marius Țeicu a împlinit 80 de ani. Maestrul, apariție rafinată pe scena Festivalului George Grigoriu. Corina Chiriac, mesaj emoționant: „Ce bucurie”
Marius Țeicu, unul dintre cei mai iubiți și respectați compozitori români, a împlinit 80 de ani chiar în ziua în care Festivalul Internațional George Grigoriu din Brăila a aniversat 20 de ani.
simion AFP  20241201  36NY89C  v2  HighRes  RomaniaPoliticsVote jpg
Hainele cele noi ale extremismului. „Neo-legionarismul a fost construit pe fondul amneziei naționale“
Instigarea la ură, violență și anarhie, discriminarea și dorința de interzicere a libertății de exprimare sunt principalele caracteristici ale neo-legionarilor – o linie fină îi mai desparte însă de actele criminale din perioada interbelică.
Tavi Clonda, Gabriela Cristea jpg
Obiectele pe care Tavi Clonda le-a luat la „Tempting Fortune România” pentru a avea noroc. Gabriela Cristea l-a dat de gol: „Foarte frumos!”
Tavi Clonda (45 de ani) a ales să plece în competiția „Tempting Fortune România” cu obiecte de mare valoare sentimentală, care să-i poarte noroc pe tot parcursul provocărilor. Soția lui, Gabriela Cristea, a dezvăluit recent ce și-a luat artistul cu el.
masina pe calea ferata Ziua de Constanta png
O șoferiță beată a blocat circulaţia feroviară după ce a ajuns cu BMW-ul pe calea ferată, în Eforie Nord
Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” și IPJ Constanța au fost sesizate sâmbătă, 10 mai 2025, prin apel la 112 cu privire la o mașină care a ajuns pe calea ferată în Eforie Nord. Circulaţia feroviară a fost blocată.
Insomnie - lipsa somn - femeie in pat FOTO Shutterstock
Superoameni descoperiți de știință: o mutație genetică rară le oferă un avantaj ieșit din comun
Majoritatea oamenilor dorm de obicei între șapte și nouă ore pe noapte. Știința spune că unii oameni se pot simți complet odihniți și gata de acțiune cu doar patru ore de somn.
Casa Assan, foto Pinterest jpg
Bijuteria ascunsă din inima Capitalei de care mulți vorbesc. Povestea palatului ridicat din dorința primului român care a făcut înconjurul lumii
Puțini sunt cei care știu că în inima Capitalei se află o bijuterie arhitecturală. Casa Assan păstrează amintirea celui care îi poartă numele, Bazil G. Assan, primul român care a făcut înconjurul lumii.
Mihai malaimare FB jpg
Piesă de teatru în care juca Mihai Mălaimare, anulată din cauza unei postări: „Turul II vine ca un val imens şi veţi ajunge în canal, sau la canal”
Universitatea de Arte din Iaşi a suspendat spectacolului „La margine de Copou”, care îl avea în distribuție şi pe Mihai Mălaimare.
spray camera miros pexels jpeg
Ce pun coreenii în camera pentru a mirosi ca la hotel. Soluția ieftină, simplă și de mare efect
Cu toții ne dorim o casă cât mai curată și care să miroasă cât mai frumos. Iar partea cea mai bună este faptul că nu vom avea nevoie decât de câteva produse banale și ieftine pentru a elimina toate mirosurile neplăcute din apartament!
jurnalsita rapita webp
Ce s-a ales de Marie Jeanne Ion, jurnalista răpită în Irak alături de colegii ei. E total schimbată și ocupă o funcție importantă
Au trecut aproape 20 de ani de când jurnalista Mari Jeanne Ion a trecut prin clipe de coșmar, când, aflată în Irak pentru a realiza o documentare jurnalistică, a fost răpită alături de colegii săi. Astăzi, viața sa este complet diferită față de perioada în care era intens mediatizată…