O călătorie în secuime

Publicat în Dilema Veche nr. 103 din 12 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd am călătorit întîia dată în secuime, m-am simţit ca într-un ţinut exotic. Nu era o călătorie ca oricare. Era o Românie cu boare exotică, la graniţă cu necunoscutul. Mă aflam cu doi amici şi poeţi maghiari din Transilvania - Orban Janos Denes şi Santha Attila (pe care îi rog acum să mă scuze pentru că, în mod sigur, numele lor ar trebui să aibă nişte accente) - şi plecam spre secuime, ca să lansăm un volum colectiv (BESTiarium) de poezie, în care mai semnau şi Radu Afrim (excelentul regizor de astăzi), Adrian Suciu (pierdut în spaţiu şi timp, prin Bucureşti) şi Luminiţa Urs (astăzi pariziancă prin adopţie), plus alţi doi poeţi de limbă maghiară - Fekete Vince şi Lovetei Lazar Laszlo (şi ei să mă scuze pentru lipsa accentelor). Încă din Cluj, Janos a început nu cu lecţii de limba maghiară, ci cu recitaluri fascinante din Petöfi Sándor şi mulţi alţii. Am admis atunci că, pentru întîia dată, limba maghiară nu mi se mai părea aspră şi seacă, mărăcinoasă şi îmbîrligată, ci o limbă cu o sonoritate adîncă şi cu un şarm sălbatic. Limba vorbită de Janos, care recita în transă, parcă, şi cu voluptate de "poet blestemat", era altceva decît maghiara pe care o ştiam eu, cea a naţionalităţilor conlocuitoare, cum erau numiţi maghiarii, alături de saşi şi alţii, în vremea comunismului. Şocul frumuseţii sălbatice a limbii maghiare atunci l-am avut: este adevărat că, între timp, a dispărut pentru că nu am mai avut ocazia, din 1998, să ascult poezie recitată în maghiară, şi nu oricum, ci pătimaş. Janos era îndrăgostit de limba în care scria, iar asta nu era puţin lucru. Era un adevărat poet: sută la sută. Călătoria spre secuime a fost înceată şi fiindcă legăturile feroviare erau împiedicate: era greu să ajungi pînă acolo, parcă ne deplasam spre un fel de capăt al lumii. De la Braşov am schimbat direcţia şi de acolo a început altceva. Cam aşa îmi închipuiam eu o călătorie spre ţinuturile tătărăşti, spre Tartaria. Iar cînd am ajuns acolo, mi-a fost relativ greu să mă obişnuiesc cu supremaţia limbii în care se vorbea: dar mi s-a părut firesc să accept contextul şi convenţia. Adevărat, mulţi dintre locuitorii băştinaşi (la hotel, de pildă) îi întrebau pe amicii mei de ce nu vorbesc maghiara, mai cu seamă pentru că eram clujeancă (sau clujevită, cum îmi place mie să îmi spun). Le răspundeam chiar eu în română, spunîndu-le că nu am avut prieteni de joacă, în copilărie, care să fi vorbit maghiara. Lucrul acesta nu îi lămurea foarte tare, dar el reprezenta totuşi un răspuns cît de cît. Janos şi Attila îmi traduceau cînd şi cînd din ceea ce se vorbea în jur, de la un punct însă m-am obişnuit cu zumzetul acelei limbi ciudate, străine de formaţia mea nu doar de româncă get-beget, dar şi de mare iubitoare de limbă spaniolă. Călătoria în secuime a fost marcată, apoi, de sălăşluirea noastră în casa unui fost baronet, un domeniu extravagant şi fascinant pentru mine, cel puţin - care devenise, între timp, Centrul Cultural "Arcuş" (patronat de o gazdă cumsecade). Dar şi de recitaluri de poezie erotică, ţinute cu şarm şi impuls machist de Janos, cu sobrietate şugubeaţă de Attila, în faţa unor adolescente stîrnite de cei doi poeţi tineri, inteligenţi, talentaţi şi cu sex-appeal lingvistic, la nivel de discurs. Ciudat sau nu, dar - deşi trăisem pînă atunci în Cluj (de peste 30 de ani) - aceasta a fost întîlnirea mea adevărată cu limba maghiară şi literatura maghiară: o întîlnire exotică în secuime. Iar imaginea-cheie era aceea a reşedinţei fostului baronet: un conac vag-baroc, reciclat în Centrul Cultural "Arcuş". Aceasta nu înseamnă, fireşte, că aş fi fost privată în Cluj de contactul cultural cu maghiarii de aici; la întîlnirile organizate, acum cîţiva ani, de revista Apostrof, la Casa Tranzit sau la Cafeneaua "Bulgakov" (de pe strada Inochentie Micu, din urbea de pe Someş, unde unul din patroni este sau a fost tocmai Orban Janos Denes), am asistat, uneori, la dezbateri incitante, pe tema spiritualităţii româno-maghiare, a întîlnirilor şi despărţirilor dintre cele două culturi, literaturi şi limbi. Dar văzută din Cluj, unde eram o băştinaşă, literatura şi limba maghiară erau pasabile şi oarecare pentru mine: trebuia să ies din acest mediu obişnuit, aşa cum s-a petrecut în călătoria spre secuime, ca să simt aproape tactil - spun eu acum - incitanţa spaţiului cultural maghiar, pe care îl receptam ca fiind exotic. În 2002, cînd am publicat romanul meu Tricephalos, mi-am dorit foarte mult, o vreme, ca el să fie tradus în maghiară, tocmai din pricina fostei fascinaţii pe care o exercitase asupra mea limba lui Petöfi. Din pricina călătoriei în secuime. Cine se aşteaptă de la acest text ca el să abordeze şi probleme politice, va fi dezamăgit. Îi las pe udemerişti şi peremişti (şi peunerişti, dacă vor mai fi existînd şi dintre aceştia) să se hărţuiască între ei, întrucît deja a devenit un meci naţional obişnuit; întotdeauna însă a fost vorba despre o semifinală, şi nu o finală. Funar există pentru că există Tökes şi viceversa: lucrurile stau de cînd lumea astfel, iar interdependenţa dintre pătimaşi şi fanatici este îndeobşte cunoscută şi chiar a devenit plictisitoare. Băncile şi coşurile de gunoi tricolore au dispărut astăzi din Cluj, dar nu au dispărut şi funarioţii, aşa cum nu au dispărut nici replicile lor maghiare. Poate Europa unită să îi calmeze pe toţi, de fi-va să fie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.