O reașezare a condiției umane

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg

Mă repet deja de cîteva luni, este ceva ritualic în comportamentul meu de făptură umană care ingurgitează avansul oarecum terifiant al tehnologiei și lumea nouă în care viețuim, fie că o dorim sau nu, în condiții de onlineizare acută. Reiese că am devenit mai degrabă internauți, decît că am rămas hominizi sută la sută. Cyborgi lăuntrici, într-un fel simbolic ori metaforic, datorită timpurilor care ne solicită să ne adaptăm la platforme electronice și modalități de comunicare fast-food digitale. Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane (academice ori doar amicale, sociale etc.) e brand global. Sînt și avantaje, și dezavantaje ca în toate lucrurile care ne reclamă antrenament de întreținere omenească.

Mă folosesc de utilitățile acestei lumi noi, dar nu mă las acaparată de ea, am chiar un refuz de a fi înglobată și înghițită în hăul electroniei performante. Am rețineri și delimitări ori chiar alergii, iar uneori prefer să fiu atehnică. Simt că lucrul acesta, atehnicitatea mea instinctuală, (cumva) mă apără de ceva insidios, de un fel de glacialitate sau calotă glaciară a tehnologiei.

Și zicînd acestea plusez pe ceea ce vreau să spun acum, pe o reașezare a condiției umane. Întrucît timpurile noi ne călăuzesc și ne stîrnesc adaptabilitatea, dar ne și fac să ne întoarcem, statornic, la ceea ce sîntem în sens clasic ori canonic (chiar dacă acest clasic-canonic ar putea fi, la o adică, zguduit). Tehnologia avansată ne provoacă într-un sens existențial subliminal mai mult decît într-unul cognitiv (cel puțin acesta este cazul meu). Iar o asemenea provocare ne direcționează către realitatea că, indiferent de dezvoltările spectaculoase ale lumii în care trăim, ne redefinim și reașezăm condiția de hominizi, dincolo de ustensile performante, dincolo de digitalizarea recurentă și adesea necesară.

Cînd au apărut automobilele la începutul secolului XX, majoritatea oamenilor le-au perceput ca pe niște cai de factură inedită, niște cai metalici, așa că oamenii au deprins să îngrijească automobilele și motoarele lor ca pe niște cai performanți, deși fără viață. Prin urmare, făpturile umane îngrijeau automobilele și le parcau, raportîndu-se la ele ca la niște entități (animale) cu care erau obișnuiți, curățau automobilele ca și cum ar fi țesălat cai și se pricepeau la motoare ca și cum ar fi hrănit animalele din curte, le-ar fi întreținut ca să fie sănătoase. De la o vreme (în zece ani de zile), automobilele au devenit un loc comun și un instrument normal de deplasare, iar percepția asupra lor, de a fi niște cai metalici, s-a schimbat, automobilele devenind utilități de sine stătătoare, fără o comparație cu ceva (niște animale de transport) dintr-o epocă anterioară. Cam așa ceva se petrece acum și cred că va avea loc și în viitor.

Cei din generația mea au ingurgitat mental (cognitiv) computerele și tot ce au adus înnoitor Internetul și lumea virtuală în drumul dinspre tinerețe spre maturitate (mai degrabă la maturitate). Pentru cei din generația mea (și din generația imediat anterioară) a fost nevoie de o adaptare (fie chiar silită) la tehnologie, nu crescuserăm cu și printre computere (ca ajutor în procesul educativ și informațional), nu aveam deprinderea de a le folosi, erau totuși niște obiecte „străine” de condiția noastră umană. Dar, în timp (în zece ani ori chiar mai puțin), ne-am adaptat, nu am mai avut probleme de relaționare cu obiectele performante de ajutor internautic etc. Am înlocuit, treptat, mașina de scris (cei care eram producători de literatură) cu computerul; chiar dacă, poate, încă preferăm o parte dintre noi să scriem în caiete, cu stiloul ori pixul ori chiar cu creionul (rarisim, totuși).

Cei născuți după revoluția din decembrie 1989 (ca să iau doar cazul României, deși meditația mea de acum are o miză existențială dincolo de țara și zona europeană în care trăiesc, are o miză universală, ca să zic așa, dacă acest calificativ și termen nu e prea prețios ca să fie folosit acum și aici) nu au avut astfel de probleme de adaptare, căci s-au născut în lumea firească a tehnologiei avansate, au crescut printre astfel de obiecte (majoritatea dintre ei, mai ales cei din spațiul urban – căci în spațiul rustic nici astăzi nu se poate afirma că ar exista computere, Kindle, tablete electronice la îndemîna oricărui elev dornic să învețe, deși telefoane mobile au în dotare aproape toți –, dar asta e altă mîncare de pește care ține de integrarea socială și comunitară). Cei care au acum în jur de 30 de ani sau puțin peste vîrsta aceasta au trăit normal printre computere și au deprins de la începutul educației lor să le folosească, fără nici o problemă, fără nici un obstacol adaptativ. Așa încît nu au mai perceput computerele (și toată gama aferentă electronic) ca pe niște obiecte străine, ci ca pe niște instrumente care reprezentau o stabilitate, un echilibru, o comoditate evidentă, un acasă imediat.

Cu cît vom înainta spre viitor (nu sînt profet al viitorului, nu asta e logica textului meu meditativ!), cu atît tehnologia avansată nu va mai necesita adaptare și comprehensiune, ci va fi un dat al condiției umane. Computerele tot mai performante vor intra în sînge (de la expresia a intra în sînge = a deveni un obicei curent, un act reflex), așa cum automobilele au intrat în sînge, odinioară, după ce lumea fusese uimită la început, atunci cînd au fost lansate primele exponate, Tinerii care au crescut cu și printre computere (tot mai eficiente și competitive pe măsură ce trec anii, în așa fel încît computerul va fi în curînd inserat într-un pix sau direct în ochelari sau poate într-o globulă plasată în ureche ori în cadranul unui inel pe deget etc.) le vor percepe, cred, nu în sensul lor științific neapărat performant, ci exact așa cum ar percepe, poate, niște „instrumente” de mîncare precum furculița, lingura și cuțitul. Glumesc, dar cu tîlc, desigur.

Toate chestiunile acestea despre care am discutat concis mai sus ne stimulează să ne gîndim la o reașezare a condiției noastre de hominizi. Nu în sensul că această condiție s-ar schimba structural (sau radical), ci în măsura în care intervine, vrînd-nevrînd, o cuantificare inerentă a respectivei condiții. Ne adaptăm, prin urmare, cu tendință, ne antrenăm pentru deprinderile tehnologice ale prezentului și viitorului, dar condiția noastră rămîne aceeași. Cel puțin așa aș vrea să cred. Fără invazia supertehnologică ar fi mai plictisitor, nesărat și nepipărat pe pămînt, în mod cert. Atîta doar – să nu facem din invazia și colonizarea aceasta o formă de hiperbolă adulată cu frenezie. Nici adularea, nici frenezia nu sînt sănătoase decît pentru sfinți, mucenici, eroi, martiri pentru o cauză demnă de a fi o cauză. Nu este cazul.

Ruxandra Cesereanu este scriitoare. Ultima carte publicată: Sophia România, Casa de editură Max Blecher, 2021.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.