O reașezare a condiției umane

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg

Mă repet deja de cîteva luni, este ceva ritualic în comportamentul meu de făptură umană care ingurgitează avansul oarecum terifiant al tehnologiei și lumea nouă în care viețuim, fie că o dorim sau nu, în condiții de onlineizare acută. Reiese că am devenit mai degrabă internauți, decît că am rămas hominizi sută la sută. Cyborgi lăuntrici, într-un fel simbolic ori metaforic, datorită timpurilor care ne solicită să ne adaptăm la platforme electronice și modalități de comunicare fast-food digitale. Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane (academice ori doar amicale, sociale etc.) e brand global. Sînt și avantaje, și dezavantaje ca în toate lucrurile care ne reclamă antrenament de întreținere omenească.

Mă folosesc de utilitățile acestei lumi noi, dar nu mă las acaparată de ea, am chiar un refuz de a fi înglobată și înghițită în hăul electroniei performante. Am rețineri și delimitări ori chiar alergii, iar uneori prefer să fiu atehnică. Simt că lucrul acesta, atehnicitatea mea instinctuală, (cumva) mă apără de ceva insidios, de un fel de glacialitate sau calotă glaciară a tehnologiei.

Și zicînd acestea plusez pe ceea ce vreau să spun acum, pe o reașezare a condiției umane. Întrucît timpurile noi ne călăuzesc și ne stîrnesc adaptabilitatea, dar ne și fac să ne întoarcem, statornic, la ceea ce sîntem în sens clasic ori canonic (chiar dacă acest clasic-canonic ar putea fi, la o adică, zguduit). Tehnologia avansată ne provoacă într-un sens existențial subliminal mai mult decît într-unul cognitiv (cel puțin acesta este cazul meu). Iar o asemenea provocare ne direcționează către realitatea că, indiferent de dezvoltările spectaculoase ale lumii în care trăim, ne redefinim și reașezăm condiția de hominizi, dincolo de ustensile performante, dincolo de digitalizarea recurentă și adesea necesară.

Cînd au apărut automobilele la începutul secolului XX, majoritatea oamenilor le-au perceput ca pe niște cai de factură inedită, niște cai metalici, așa că oamenii au deprins să îngrijească automobilele și motoarele lor ca pe niște cai performanți, deși fără viață. Prin urmare, făpturile umane îngrijeau automobilele și le parcau, raportîndu-se la ele ca la niște entități (animale) cu care erau obișnuiți, curățau automobilele ca și cum ar fi țesălat cai și se pricepeau la motoare ca și cum ar fi hrănit animalele din curte, le-ar fi întreținut ca să fie sănătoase. De la o vreme (în zece ani de zile), automobilele au devenit un loc comun și un instrument normal de deplasare, iar percepția asupra lor, de a fi niște cai metalici, s-a schimbat, automobilele devenind utilități de sine stătătoare, fără o comparație cu ceva (niște animale de transport) dintr-o epocă anterioară. Cam așa ceva se petrece acum și cred că va avea loc și în viitor.

Cei din generația mea au ingurgitat mental (cognitiv) computerele și tot ce au adus înnoitor Internetul și lumea virtuală în drumul dinspre tinerețe spre maturitate (mai degrabă la maturitate). Pentru cei din generația mea (și din generația imediat anterioară) a fost nevoie de o adaptare (fie chiar silită) la tehnologie, nu crescuserăm cu și printre computere (ca ajutor în procesul educativ și informațional), nu aveam deprinderea de a le folosi, erau totuși niște obiecte „străine” de condiția noastră umană. Dar, în timp (în zece ani ori chiar mai puțin), ne-am adaptat, nu am mai avut probleme de relaționare cu obiectele performante de ajutor internautic etc. Am înlocuit, treptat, mașina de scris (cei care eram producători de literatură) cu computerul; chiar dacă, poate, încă preferăm o parte dintre noi să scriem în caiete, cu stiloul ori pixul ori chiar cu creionul (rarisim, totuși).

Cei născuți după revoluția din decembrie 1989 (ca să iau doar cazul României, deși meditația mea de acum are o miză existențială dincolo de țara și zona europeană în care trăiesc, are o miză universală, ca să zic așa, dacă acest calificativ și termen nu e prea prețios ca să fie folosit acum și aici) nu au avut astfel de probleme de adaptare, căci s-au născut în lumea firească a tehnologiei avansate, au crescut printre astfel de obiecte (majoritatea dintre ei, mai ales cei din spațiul urban – căci în spațiul rustic nici astăzi nu se poate afirma că ar exista computere, Kindle, tablete electronice la îndemîna oricărui elev dornic să învețe, deși telefoane mobile au în dotare aproape toți –, dar asta e altă mîncare de pește care ține de integrarea socială și comunitară). Cei care au acum în jur de 30 de ani sau puțin peste vîrsta aceasta au trăit normal printre computere și au deprins de la începutul educației lor să le folosească, fără nici o problemă, fără nici un obstacol adaptativ. Așa încît nu au mai perceput computerele (și toată gama aferentă electronic) ca pe niște obiecte străine, ci ca pe niște instrumente care reprezentau o stabilitate, un echilibru, o comoditate evidentă, un acasă imediat.

Cu cît vom înainta spre viitor (nu sînt profet al viitorului, nu asta e logica textului meu meditativ!), cu atît tehnologia avansată nu va mai necesita adaptare și comprehensiune, ci va fi un dat al condiției umane. Computerele tot mai performante vor intra în sînge (de la expresia a intra în sînge = a deveni un obicei curent, un act reflex), așa cum automobilele au intrat în sînge, odinioară, după ce lumea fusese uimită la început, atunci cînd au fost lansate primele exponate, Tinerii care au crescut cu și printre computere (tot mai eficiente și competitive pe măsură ce trec anii, în așa fel încît computerul va fi în curînd inserat într-un pix sau direct în ochelari sau poate într-o globulă plasată în ureche ori în cadranul unui inel pe deget etc.) le vor percepe, cred, nu în sensul lor științific neapărat performant, ci exact așa cum ar percepe, poate, niște „instrumente” de mîncare precum furculița, lingura și cuțitul. Glumesc, dar cu tîlc, desigur.

Toate chestiunile acestea despre care am discutat concis mai sus ne stimulează să ne gîndim la o reașezare a condiției noastre de hominizi. Nu în sensul că această condiție s-ar schimba structural (sau radical), ci în măsura în care intervine, vrînd-nevrînd, o cuantificare inerentă a respectivei condiții. Ne adaptăm, prin urmare, cu tendință, ne antrenăm pentru deprinderile tehnologice ale prezentului și viitorului, dar condiția noastră rămîne aceeași. Cel puțin așa aș vrea să cred. Fără invazia supertehnologică ar fi mai plictisitor, nesărat și nepipărat pe pămînt, în mod cert. Atîta doar – să nu facem din invazia și colonizarea aceasta o formă de hiperbolă adulată cu frenezie. Nici adularea, nici frenezia nu sînt sănătoase decît pentru sfinți, mucenici, eroi, martiri pentru o cauză demnă de a fi o cauză. Nu este cazul.

Ruxandra Cesereanu este scriitoare. Ultima carte publicată: Sophia România, Casa de editură Max Blecher, 2021.

p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.