Într-adevăr, mare păcat!

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Într adevăr, mare păcat! jpeg

Dragă Radu,

Să fie 2018 un an mai bun, mai ales pentru țara în care trăim și care nu are parte de timpuri luminoase, după cum se vede pînă acum, politicește vorbind (și nu numai). Anul Centenarului Unirii se anunță plin de zavistie și discordie, din păcate, iar nu comunional sau dialogal. Și de-abia după această urare legată de spațiul unde trăim și de care depindem, spiritual și omenește vorbind, să fim și noi sănătoși!

Răspunsul tău la scrisoarea mea publică nu acoperă defel ceea ce mă frămîntase atunci cînd ți-am scris epistola. Mai exact, nu o discuție teologică doream, ci una etică, întrucît problemele pe care le puneam, în chestiunea interpretării (riscante a) abuzurilor petrecute în istoria noastră recentă, erau de natură etică, iar nu teologică. Dacă am invocat o chestiune autobiografică, respectiv figura bunicilor mei preoți (unul ortodox, altul greco-catolic), am făcut-o doar ca să arăt că în familia mea a existat și a funcționat o dimensiune ecumenică (în ciuda faptului că unul din bunici a fost deținut politic, iar tatăl meu a fost exmatriculat din liceu ca fiu al unui „dușman al poporului“), așa cum cred că ar trebui să funcționeze și în acest an centenar, esențial pentru istoria țării noastre. Astfel încît persoana ta ori a mea contează mai puțin în discuția pe care am inițiat-o. Dar fiindcă ai menționat anumite chestiuni dezagreabile în care ai fost vizat, aș dori să îți împărtășesc, la rîndul meu, o mică scenă petrecută relativ recent. În 2016 și 2017 am publicat (în două ediții) o carte documentară despre bunicul meu patern, utilizînd documente obținute de la CNSAS. Cartea se numește Persecuție și rezistență. Vasile Cesereanu, un preot greco-catolic în dosarele de urmărire de către Securitate și ea se găsește inclusiv în biblioteca Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care îl conduci actualmente. După publicarea acestei cărți am primit, de obicei, mesaje de susținere și empatie, dar, uneori, au fost și mesaje injuste ori comentarii în care eram calificată drept „papistașă“ și „păgînă“ (au mai fost și alți termeni injurioși sau chiar licențioși pe care, din decență, nu îi pomenesc aici). Desigur, astfel de reacții vin din partea unor oameni dezechilibrați, care, însă, se pretind a fi „ortodocși adevărați“, după cum mi-a precizat ritos unul dintre aceștia – în mesajele abuzive adresate mie ca nepoată deopotrivă a unui preot ortodox și a unui preot greco-catolic! Firește, persoanele care mi-au trimis astfel de mesaje nu puteau fi în nici un caz „ortodocși adevărați“, ci doar niște făpturi cu probleme psihice și cu varii frustrări din cine știe ce pricini! Așa încît, deși m-au deranjat, finalmente am privit mesajele respective ca pe o bizarerie psihologică și am trecut mai departe. E doar un exemplu. Și cu acest exemplu vreau să spun încă o dată că, în discuția pe care o purtăm în acest schimb public de mesaje, nu persoana ta sau a mea contează, nu ceea ce ni s-a întîmplat sau ni se întîmplă nouă. Nici tu, nici eu nu am avut parte de suferințe majore, din motive politice ori confesionale, așa încît nu este cazul să ne plîngem. Alții au fost cei care au suferit.

Cînd precizez că sînt nepoata a doi preoți (cu diferite nuanțe confesionale), implicit mai precizez, de fapt, ceva: că frecventez ambele biserici și că așa este firesc să fie, iar acest lucru mă definește. Niciodată nu am avut parte de vreo observație sau blam din partea preoților ortodocși și greco-catolici care mă cunosc fiindcă frecventez ambele biserici, întrucît și dînșii consideră adecvat acest lucru. Textul meu public, sub formă de epistolă adresat ție și intitulat „Păcat“, punea pe tapet o chestiune pe care o consider crucială: aceea a comuniunii necesare, inclusiv confesional, în acest an centenar. Cele două biserici românești, ortodoxă și greco-catolică, ar trebui să fie unite și să aibă un comportament sororal una față de cealaltă, fără nici o formă de boicot ori inamiciție. Nu în zadar am încheiat textul meu cu o frază-cheie a episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, atunci cînd, după ce a citit Rezoluția Unirii Transilvaniei cu Regatul României, l a îmbrățișat pe episcopul ortodox Miron Cristea. Reiau fraza acum și aici, întrucît ai fost întru totul nereceptiv la acest citat, dar poate acum, cînd menționez pentru a doua oară cuvintele episcopului Hossu, cine știe, poate vei înțelege mai potrivit epistola mea anterioară: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămînă îmbrățișați pe veci toți frații români!“ Într-adevăr, mare păcat că nu ai reținut acest mesaj final al textului meu, acela ca anul 2018 să fie unul ecumenic (românesc), iar nu adversativ, cel puțin confesional vorbind, dacă altfel nu e posibil. 

Cu prietenie,
Ruxandra 

(răspuns la articolul „Mare păcat!“ al lui Radu Preda din Dilema veche, nr. 726)

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.