⬆
uite cum uităm
Aerisire pentru corp şi minte
Îmi imaginez că fiecare dintre noi e un puzzle complicat de amintiri şi de lucruri pe care le rătăceşte pe drum. Creierul uman are propria igienă şi rejectează, uneori, ca pe nişte măsele stricate, episoadele neplăcute. Sau, din contra, alege aleatoriu tot felul de informaţii/cunoştinţe şi le şterge pur şi simplu.
Podul şi trandafirii obuzelor
Imediat ce ajungi în centru, scoţi aparatul de fotografiat şi apeşi pe buton ca hipnotizat. Îţi ia respiraţia culoarea aceea verde-albastră a rîului, şi arcul perfect peste apă, şi piatra albă, parcă şlefuită atent cu pila. Şi cînd te uiţi la poza proaspăt făcută vezi că scrie cu litere mari, negre „Don’t forget“ pe o piatră, în stînga jos.
„Uităm (nu ne amintim, de fapt) în mai multe feluri“ - interviu cu neurologul Bogdan O. POPESCU
„Ca medic şi profesor de neurologie, sînt uimit în fiecare zi de diferenţele uriaşe între oameni, de toate felurile (sîntem, totuşi, cu toţii oameni). Uitarea este însă determinată major de îmbătrînire. Fiind diferiţi, contează la fiecare dintre noi de unde pleci cînd începi să pierzi, cu alte cuvinte cît de bogat cognitiv eşti."
„Să uiţi binele care ţi s-a făcut nu reprezintă o putere, ci un gol“ - interviu cu filozoful Mihai ŞORA
Cînd eram tînăr, fotografierea era un eveniment care marca ceva: o aniversare, un început de viaţă. Nu era un fapt cotidian; de aceea postura era studiată. Fotografia într-un picior, scărpinîndu-te la ceafă, nu era de conceput. E foarte greu acum să-ţi dai seama ce reprezenta un portret de familie pe vremuri.
Electoratul are memoria scurtă
Toate studiile sociologice făcute în Occident arată că memoria electoratului este scurtă, mintea cetăţeanului fiind mai degrabă setată să arunce la coşul de gunoi momentele şi conţinutul politicianist decît să le înregistreze.
Poveste gingaşă despre padre Basilio
Nu am ajuns la înmormîntarea lui padre Basilio, în 1984, fiindcă nu era cum: paşapoartele se acordau cu dificultate şi lentoare restrictivă în ceauşism, iar o familie care avea rude în străinătate nu era bine văzută de către paznicii regimului.
„Pentru un actor, ăsta e un coşmar“ - interviu cu Ana ULARU
Memoria e esenţială pentru un actor. Numai scriind asta îmi dau seama că e într-atît de axiomatic, încît e aproape ciudat să o spui. Şi e vorba de o memorie coroborată cu un tip de reflex şi de învăţătură a trupului – în general se crede că partea cu reţinerea textului e grea pentru noi.
Pierdut motan Vasile
În copilărie mi se spunea adesea: „Bine că nu-ţi uiţi şi capul“, o expresie pe care o luam ad litteram şi care îmi părea un soi de avertisment cumplit. Fie că îmi uitam păpuşa prin parc sau rătăceam diferite lucruri prin casă, ideea că s-ar putea să-mi uit capul mi-a dezvoltat, în timp, un comportament uşor maniacal.