Pierdut motan Vasile

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Pierdut motan Vasile jpeg

În copilărie mi se spunea adesea: „Bine că nu-ţi uiţi şi capul“, o expresie pe care o luam

şi care îmi părea un soi de avertisment cumplit. Fie că îmi uitam păpuşa prin parc sau rătăceam diferite lucruri prin casă, lucruri pe care aveam convingerea că le „pun bine“, ideea că la un moment dat s-ar putea să-mi uit capul m-a lucrat şi mi-a dezvoltat, în timp, un comportament uşor maniacal. Am ajuns nu numai să-mi verific de zece ori, înainte să plec undeva, cheile, telefonul şi portofelul, dar îmi mai şi spun cu voce tare, de fiecare dată cînd scot fierul de călcat din priză: „Am scos fierul de călcat din priză“. Iar aceste ticuri vin tocmai din conştientizarea faptului că am o predispoziţie către neatenţie, către a uita şi a pierde lucrurile.  

Bineînţeles, chiar dacă mă supun acestui exerciţiu voluntar şi maniacal de atenţie, încă îmi pierd cu dezinvoltură diferite accesorii, de la umbrele la plase de cumpărături lăsate la intrare, în cutiile de depozitare din supermarket. Mă linişteşte însă faptul că nu sînt singura.  

Conform unui studiu realizat de compania Post-it Brand, efectuat cu ajutorul a 2000 de voluntari, oamenii ajung să uite, în general, în jur de 4 lucruri pe zi şi 1400 pe an. Primele locuri ale topului obiectelor pierdute zilnic sînt rezervate, bineînţeles, cheilor, portofelului şi telefonului – adică acele obiecte care, tocmai pentru că le folosim cel mai des, intră în ritualul mecanismelor, gesturile neconştientizate fiind principalele motive ale neatenţiei. Vorbind despre micile neatenţii, conform aceluiaşi studiu, cele mai des întîlnite scurtcircuite ale sinapselor sînt: „De ce am venit în camera asta?“ sau „Unde îmi sînt ochelarii?“ – pe care îi cauţi, deşi îi ai pe creştetul capului. 

Însă aceste lucruri pierdute prin memorie pot fi „regăsite“ după o scurtă resetare. Ce se întîmplă cu obiectele fizice, pe care le pierzi fie în tren, avion, parcuri sau taxiuri? 

Pe vremuri, existau doar acele birouri de „obiecte pierdute şi găsite“, depozite amenajate prin gări sau hoteluri sau cinematografe. Încăperile cu adevărat triste ale uitărilor noastre de tot felul, care jucau cumva rolul de orfelinat pentru lucrurile abandonate. 

Astăzi, ţinînd pas cu vremurile, au apărut ghişeele virtuale de „pierdute şi găsite“. Mult mai vii, mai interactive şi, poate, mai eficiente. Dacă pierzi sau găseşti ceva, n-ai decît să postezi un anunţ. 

,

,

sînt doar cîteva dintre aceste site-uri. Fiind atît de multe, şansa regăsirii unui obiect pierdut echivalează totuşi cu acul din carul cu fîn. 

Un top neoficial al anunţurilor de pe aceste site-uri clasează pe primele locuri obişnuita tripletă a uitării: chei, portofel, telefon. Există însă şi anunţuri care ies din această sferă şi conţin chiar mici poveşti: „Am pierdut verighetă în discotecă“, „Mi-a dispărut ceas de mînă, cadou de la soacră“ sau „Pierdut plasă cu pulover croşetat de prietena mea“. 

Cel mai duios dintre toate, un laconic şi trist „Pierdut motan Vasile“.

Continuînd seria de „uitări bizare“, citesc pe

că, în Marea Britanie, printre cele mai ciudate lucruri pe care clienţii le uită prin taxiuri s-au numărat pui, raţe, corturi sau o urnă cu cenuşă umană; în Dubai (conform unui alt articol apărut pe

), taximetriştii au declarat că au găsit în maşini nu numai bijuterii sau bani, ci chiar un copil. În Australia, un top este încoronat de protezele dentare. Nedorind să speculez asupra valorii antropologice a acestor sondaje, pot spune cu siguranţă că problema este una globală, dedicîndu-i-se nu numai articole sau sondaje, ci şi studii în toată regula. 

Vorbind despre studii, concluzia multora este aceeaşi: toţi pierdem, uităm sau rătăcim obiecte frecvent, dar acesta nu este neapărat un semn de Alzheimer sau demenţă. Este pur şi simplu o cădere a sinapselor, din cauza oboselii sau a tendinţei de a abuza de atenţia distributivă, din dorinţa de a rezolva cît mai multe lucruri deodată – după cum afirmă, într-un articol de pe

, Daniel L. Schacter, profesor de psihologie la Harvard University şi autor al cărţii

Această „cădere a sinapselor“ poate surveni din cauza faptului că, uneori, o acţiune pe care o desfăşurăm necesită mai multă atenţie, în detrimentul altei acţiuni, pentru care mecanismul memoriei nu mai declanşează codificarea. 

În acelaşi articol, Kenneth Norman, profesor de psihologie la Princeton, susţine că, pentru a codifica o acţiune, hipocampusul – o importantă componentă a creierului cu rol în activarea memoriei – „fotografiază“ elementele componente, o fotografie stocată mai apoi într-un set de neuroni, care pot fi activaţi de o amintire sau de un indiciu. De exemplu, cînd ajungi acasă şi eşti isteric de foame, îţi arunci pur şi simplu cheile şi te repezi spre frigider – aceasta fiind acţiunea acută care trebuie satisfăcută imediat. Mai tîrziu însă, după ce eşti sătul, nu le mai găseşti atît de repede, căci memoriei tale îi lipseşte acel indiciu esenţial şi anume foamea, acţiunea care a trecut în plan secund fotografia locului unde ai aruncat cheile. 

Una peste alta, a uita este omeneşte şi, deşi studiile propun diverse serii de exerciţii de memorie, care să-ţi reactiveze informaţiile stocate în neuroni, personal rămîn la metoda bunicii de a găsi ceva pierdut prin casă: ea întorcea un pahar cu susul în jos, rostind descîntecul: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te duc la spînzurat“.  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

shutterstock 2114384846 jpg
Tacticile de război ale Rusiei îi expun slăbiciunile militare. Cum le justifică oficialii ruși
După ce și-a văzut spulberate speranțele de a captura Kievul, Moscova a apelat la distrugerea totală a Ucrainei, doar că această tactică este doar o manifestare a neputinței, scrie The Guardian.
dani otil
Marea dilemă a lui Dani Oțil după ce i-au picat din cer 15.000 de euro: „O fi vreo moștenire?“
Dani Oțil, simpaticul prezentator TV, se ală în mare dilemă. Nu știe ce să facă după ce într-un cont de-al său au apărut 15.000 de euro. Nici banca nu a reușit să-l lămurească, motiv pentru care Dani se teme să se atingă de ei.
Submarin in Marea Neagra FOTO  webnovosti.info via zn.ua
Submarin nuclear depășit de un obiect neidentificat, care mergea cu o viteză mai mare decât cea a sunetului. Când a vut loc incidentul
Întâlnirea incredibilă, care a avut loc la sfârșitul anilor 1990, a ieșit la iveală după ce un om de știință aflat la bord a decis să vorbească pentru un canal de YouTube și să dezvăluie experiența sa terifiantă.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.